Victor Deleu a distribuit o amintire.
Acum! Când discursul lui Putin sa sfârșit, ultimul cuvânt a fost spus, iar mâna lui mai șovăie, se odihnește alături de butonul „roș”.
Victor Deleu
Amoral și moral - război și pace
În viața de toate zilele morala mereu e în pierdere. Politicul biruie. Înțelepciunea, Î, pusă între cele două contrarii, moral-Î-amoral (pe balanță: 0-Î-0) , mai dă greș. Cauza – greu de înțeles. Părerile sunt diferite. Oricum, fiecare om se vrea a fi „moral”. Om! Iar discuțiile pe marginea celor două noțiuni, moral-amoral pot continua mult, până și la banalitatea: „Adevărul e undeva pe la mijloc.” Adică, adevărul e undeva în umbră? Războiul, de sigur, are și el ale sale umbre, loc de ascuns ceva. Dar, înțelepciunea de a duce un război, nu mai poate fi numită înțelepciune. Cu o bombă, doar una, poți distruge un teritoriu cât Franța /Putin/.
Și așa, războiul și pacea au umbrele lor: prostia și deșteptăciunea. Un om deștept nu va face război. Pentru a ajunge la un scop anumit, armonia dorită, Rusia-Î-NATO, va trebui totuși de folosit Înțelepciunea. Liderul rus, Putin, o găsește. „Genial!” În balanța, moral-Î-amoral, apare o relație vie, -0-, sursa ascunsă de „dușman” a schimbărilor dorite. Ea, nu va afecta moralul: moral-0-amoral. Așa, în balanța, Război-0-Pace, între aceste două contrarii se introduce, noțiunea de „spețoperație”.
Ce este spețoperația? O putem înțelege prin altă balanță: Întuneric-0-Lumină. E clar că războiul care ucide, ia vieți omenești, e întunericul. Iar umbra războiului, metaforic, e aceiași „spețioperație”, relația, -0-, dintre război și pace, amoral și moral. Așa, inteligent, ocolind prostia și amoralul, rușii au susținut ideea lui Putin de a „denazifica” Ucraina. Au montat inconștient de fapt, în centrul, 0, al balanței, naționalitate-0-nazism, „spețoperația”. În lipsa nazismul, notată prin 0, se manifestă și înțelepciunea, Î, balanța se autodistruge: 0-Î-0. Naționalitatea, ucrainean, e nerecunoscută de ruși și deci, ucraineni, …nu există, 0. Glorie Înțelepciunii? Spețoperația mai continuă, iar lumea e schimbată la nivel global nu numai din exterior dar și din interior, psihologic și mintal.
Așa a fost începutul… Lumea a fost luată pe nepregătite. Nu s-a prevenit mersul acestui fenomen. Demnitatea ucrainenilor a fost mai sus ca teama (demintate-0-teamă). Acum, va trebui să ne pregătim toți, și cei neimplicați în războiu, pentru a trăi în lumea deja schimbată, bulversată. Să încercăm!
Dacă până acum exista axioma „Criteriul adevărului e practica”, acum, alături de această axiomă, va trebui montată (dureros), alta: „Realitatea faptică trebuie să fie pereche cu Realitatea de raționament”. Așa, se va aplica o Știință nouă. Ea e necesară pentru a ne schimba din interior, adecvat stării sociale externe. Adică, de a balansa noțiunile: raționament-0-faptă; intern-0-extern. De a folosi o gândirea mai largă, prin cuvinte balansate.
Cu părere de rău, Știința ordinară obișnuită nu operează cu noțiunea Realitatea de raționament. Atenție mare! Toate teoriile științei tradiționale sunt verificate numai prin practică. Materialist. Iar expresia „Totul e relativ!” a devenit religie. Înțelepciunea Î, a balanței , 0-Î-0, e ascunsă adânc în relația, -0-, mistică, necunoscută, teorie-0-practică. Astfel, ideea „spețoperația”, răsărită undeva, între război și pace (război-0-pace), întuneric și lumină, rău și bine, amoral și moral, s-a extins în întuneric (impas), în rău (mii de morți), amoralitate („ucrainenii n-ar trebui să existe”/deputat rus/).
Suntem în impas, iar faptul practicat de Liderul rus Putin, coincide cu miile de profeții despre așa zisul „sfârșit al lumii”. Apocalipsa. Oricum, Lumea aceasta trebuie să se schimbe, chiar dacă invazia rusă în Ucraina n-ar fi existat (sau Pandemia). Cale înapoi nu avem pentru că schimbarea dată nu se aseamănă cu nici una din cele ordinare, istorice, cunoscute deja. Schimbarea dată e EXTRAORDINARĂ. În secolul XXI, secol al celei mai înalte Culturi a civilizației ruse, oare e ordinară bombardarea orașelor unui stat frățesc? Fiecare om vede asta online. Extraordinar! Realitatea faptică nu corespunde cu Realitatea de raționament.
Practic, fiecare om vrea una și aceiași, armonia. Iar începutul oricărei dorințe poate fi numai unul: Înțelepciunea ascunsă în relația, -0-, a celor doi: proști-0-deștepți; slabi-0-puternici, săraci-0-bogați. Pacea, însă, reprezintă integritatea acestor două părți ale balanțelor: Raționament-0-faptă; Dumnezeu-0-om (satan). Unde e locul lui Putin?
Așadar, în forfotă căutării dreptății celor două contrarii, părți, rus-0-ucrainean, Rusia-0-NATO, ar trebui ca fiecare să-și dea seama că contradicția, rus-0-ucrainean, există practic (suportul, Î, al balanței, 0-Î-0, este nerecunoscut) iar contradicția, Rusia-0-NATO, poate fi recunoscută numai teoretic, ipotetic, (armatele NATO nu sunt pe teritoriul rusesc) (practică-0-teorie). Dar, cineva speculează, confundă practica cu teoria. „Luptăm cu NATO!” Dovada? Iată, cică, NATO, furnizează arme Ucrainei! Așa e. Numai că furnizarea de arme, NATO, nu e luptă, contradicție, ci un act al binefacerii, proces complementar de ajutorare a celui atacat pe teritoriile sale de agresor. Deci, special se confundă noțiunile: Contradicția cu Complementaritatea.
Și aici, dacă se vrea Realitate de raționament, nu speculații istorice, nu sfârșit al istoriei acestei „Culturi înalte”, va trebui de folosit, totuși, o altă structură a cunoașterii: o altă Știință montată pe ideea armoniei. Ea e extraordinară, axiomatică. Aici, în teorie, nu se admite antagonismul. Antagonismul devine prevăzut și eliminat din start, pentru că Teoria e prima, anticipă practica, spre deosebire de practica Științei ordinare obișnuite. Cum lucrează asta?
Lumea omului e inventată pe o practică materialistă. Teoria oricărei practici apare mai târziu. În timp, invenția se învechește. Ea nu mai este plăcută, se încep conflictele, antagonismul. Iar în lipsa Rațiunii de raționament, nu se elaborează anticipat o teorie, ci se caută o altă practică (război), descărcare de energii fizice, pentru a formula o teorie nouă (sclavagism, capitalism, imperialism, comunism, neomarxism, etc.) care ar explică practica dată. Acum e clar. Putem înțelege de ce în mentalitatea politicienilor războiul este necesar, antagonismul - de neocolit. Iar savanții totdeauna tac, pentru a nu fi persecutați. Teoria trebuie confirmată prin practică. Iar practica o face experimentatorul. Aici, politicul.
Nu e nevoie să fii savant pentru a proceda adecvat naturii, creativ, armonizat. Teoria „Realității de raționament” a naturii e armonia. Ceea ce lipsește din mentalitatea omului contemporan e „piatra de poticnire”, structura cunoașterii adecvate, bază a Realității de raționament. Știința contemporană, spre deosebire de cea antică, cea care a pus bazele moralității umane prin credință (cărți sfinte), are destule materiale pentru a formula integritatea părților: credința cu știința, încrederea cu fapta, raționalul cu iraționalul, Lumea omului (artificială) cu Lumea naturii (naturală). Armonia dorită, fără explozii neașteptate, are nevoie de intelectul ascuns în relația, -0-, dintre oameni, țări, naționalități. Pentru acest început e nevoie de cuvânt. Iar cuvintele armoniei sunt de două feluri: contradictorii (război-0-pace; întuneric-0-lumină) și complementare (război-0-spețoperație; întuneric-0-umbră).
Pentru a ieși la lumină din acest impas, în care ne-a băgat Putin, va trebui de înțeles că umbra propusă de el, spețoperația, ar fi putut avea succese, dacă în cei 20 de ani de guvernare a Rusiei ar fi fost schimbată mentalitatea poporului rus. Rusia ar fi devenit atractivă, ca America.
Cu părere de rău, relația, -0-, dintre cei doi ruși, patron și angajat, patron-0-angajat, a rămas nedezvoltată, grafic neformulată ca Înțelepciune, Î, a două persoane, om-Î-om. Calitatea umană (aleasă) nu s-a dezvoltat. Educația comunistă de a suspecta , -0”-, exploatatorii, exploatator-0-0”-proletar, a rămas să fie predată la lecțiile de istorie și învățată la școală la fel, intactă cum a mai fost la începutul formării URSS. Iertarea crimelor staliniste n-a propus-o încă nimeni, iar discrepanța, 0-0”, gaura neagră a Apocalipsei din Gulag, a mai rămas, lucrează. (A fost deportat un milion de ucraineni). Se venerează și leninismul, și stalinismul. Suferința rușilor continuă, se răspândește ideologic eronat, ca „duh sfânt”, dar misionar dat rușilor de la …Dumnezeu. Prin propaganda rusă, aceste lucruri se globalizează. Uite că „Suntem importanți!”, dar… „de unde e rusofobia aceasta”?
Iar a apăsa „butonul roșu” pentru a exploda bomba cu numele „Satan” e foarte ușor. Cine înțelege asta? Nimeni! Greu de înțeles că nu se aplică dorința și nici știința de a trăi adecvat naturii? Problema e în resetarea științifică a noțiunii „complementaritate”, în Teoria-lipsă ca unitate primă a cunoașterii: armonia ca axiomă. (Epoca-lipsa!)
Noțiunea „complementaritate” în DEX-urile actuale e explicată voalat. Pare a fi o condiție neconștientizată de a fabrica cât mai mulți „analfabeți funcțional”. Și chiar oameni care se laudă precum că, chipurile, „putem distruge Europa în o jumătate de oră”./Rogozin, deputat rus/. În timp, Proiectul „România Educată” e pus la treabă. Numai că calitatea cunoașterii nu mai poate fi ridicată pe Științe contradictorii pur materialiste. Carul în fața cailor. Am văzut deja, practica dată eșuează de fiecare dată. Iar explicațiile științei (de ce avem analfabeți?) sunt blocate anume din acest motiv.
Spațiul cunoașterii va trebui lărgit astfel: Știința ordinară (războiul amoral) împerecheată cu Știința extraordinară (pacea morală). Să folosim Înțelepciunea! Răul nu se exclude, ci se administrează (Gunoiul se reciclează). Relativitatea nu e absolută, ci particulară, locală. Absolută, condiția existenței e balanța: gravitația planetelor pe cer, anotimpurilor, zilelor… Principiul complementarității e cunoscut, folosit în fizica cuantică și recomandat de savanți pentru a fi folosit în alte domenii ale cunoașterii de calitate.
Victor Deleu
ÎNTREBARE - RĂSPUNS
Întrebare: Stiati ca cercetatorii din lumea intreaga elaboreaza o teorie noua despre cum s-a format Universul?! Teoria Big Bangului nu mai este unanim acceptata, pentru ca are lipsuri! Se studiaza fenomene premergatoare unui "Big Bang" Ce a fost inainte de Big Bang?
Răspuns: „Cercetătorii”, personaje din filmele animate, deasemeanea elaborează o teorie nouă cum a fost format Universul lor (filmele animate). Adesea stăruinţa lor lacoma de a şti tot, e stopată de un personaj mai puternic, care vine cu radiera şi lasă ecranul gol. Adică, totul se transformţă în „nimic”. Aceste personaje au apărut din nimic şi au dispărut undeva...Deci, din nimic se obţine Ceva, care dispare.
Această paralelă o fac şi pentru civilizaţiile umane. Noi am apărut din nimic. Teoria lui Darvin nu sa adeverit. Arhiologii spun că toate fiinţele pământului au apărut în una şi aceiaşi perioadă de timp. Sub „nimic” e necesar de înţeles un nivel de realitate, spaţiu, pe care omul nu-l poate percepe. Dar, aceasta nu însemnă că omul nu poate cunoaşte lumea. Lumea noastră e explicată de ştiinţă ca existenţă între Cauză şi Consecinţă. În religie cauza şi consecinţa se pronunţă ca primul şi ultimul, începutul şi sfârşitul, alfa şi omega.
Cauzalitatea nu poate fi însuşită de om decât parţial. Acum, mai mult ca cândva. Trăieşte omule! La timpul respectiv de dezvoltare vei şti mai mult.
Şi atunci, cum să ne trezim? Trezindu-ne deplin pe noi însine. E necesar un procedeu al cunoaşterii pe sine însuşi. El există. Aici, pe Facebook: pagina “Conştiinţa planetară e în criză.”
Fenomenul premărgător al “Big Bang” e nimic, 0. Anume aici se află impulsul motric al Începurului, exploziei. Deoarece, lumea e creată din cifre, e necesar de a numi cauza şi consecinţa prin cifre, 0, adică nimic. Şirul de cifre: 0,1,2,3,4,5,6,7,8,9,0, ne va reprezenta începutul şi sfârşitul, trecerea din nimic în 1, “Big Bang” şi mai departe. Numai că, odată explicând astfel lucrurile, deja ştim că până la naşterea fiecăruia din noi a existat o relaţie spirituală, mistică dintre doi oameni. E nevoie oare s-o cunoaştem? Pentru se? Aceiaşi relaţie mistică o are, o va avea, şi fiecare din noi.
Şi atunci de ce avem nevoie de fenomenele premărgătoare ale “Big Bang”? Fiecare din noi are o viaţă scurtă, o licărire de stea de numai 80 ani. Pentru a cunoaşte prea multe nu avem timp. Putem numai să folosim principiul fractalilor, teoria asemănărilor pentru a înţelege construcţia acestei lumi. Curaj! Sursa de cunoştinţe am anunţat-o mai sus.
Victor Deleu
PRIMA ŞI ULTIMA (continuarie 9.)
(Perfecţiunea)
Nimeni nu e perfect! Fiecare om ar vrea perfecţiunea, dar, ispita păcatului e prea mare. Creşterea nivelului de trai îl stresează pe om, îl pune în situaţie de aşi alege posibilităţi noi de a se manifesta, noi prieteni, noi concepţii, chiar aberante. În acest val, vârtej de informaţii noi, pshologia umană nu rezistă, se caută cunoştinţe de reper noi şi aici, omul se implică în spiritism şi spiritualitism.
La hotarele conştiinţei se duc lupte permanente, şi ziua, şi noaptea.
Necesitatea de a fi perfect, desăvârşit, devine o problemă acută care în mod paradoxal este impusă de noi însăşi altor persone. Fiecare vede un ghimpe în ochiul altuia, dar nu şi bârna din ochil său.
Cel care-şi dă seama de acest fapt, oricum, crede că schimbarea va fi făcută de cineva de din afară, de un nou şef, un nou partener de viaţă, un nou preşedinte. Toate încercările individuale ale omului cu intelect chiar bine dezvoltat sunt epuizate, însă, nici ştiinţa, nici religia nu-i pot aduce acel raport dorit, o viaţă sigură, plină de emoţii pozitive. Avem o lume confuză şi contradictorie. Avem un impas social global.
E o problemă gravă a cunoaşterii. Pefecţiunea e tratată ca pe o pasăre albastră, ca pe un vis frumos care dispare îndată ce omul îşi deschide ochii. Noţiunea acestui cuvânt e subiectivă, e tratată ca convenienţă personală trecătoare. Generalizarea ei are nevoie de un reper ştiinţific obiectiv, iar el poate fi găsit numai... în religie.
Dar, la această abordare reprezentanţii ştiinţelor se blochează. Cuvântul religie oricum are toare şansele pentru a analiza obiectivitatea şi provine de la cuvântul a re-lega. Adică, de a integra conştiinţa oamenilor într-un scop unic pentru a funcţiona nu numai la nivel intuitiv, mistic, dar şi la nivel raţional, ştiinţific. Astfel, în celula binară „iraţional-raţional” se va găsi nu numai diferenţă, dar, şi o mică asemănare pe care ştiinţa o neglijează. Anume acestă asemănare păstrează integritatea acestei perechei, două noţiuni contradictorii, prin care se explică armonia acestui univers, integritatea lui.
E important de constatat, că odată cu divizarea Ştiinţei de Religie a început să lucreze un impuls important, neglijat, al dezvoltării sociale. Paralel cu creşterea bunăstării materiale el a exclus legătura spirituală a omului cu natura, l-a scos pe om din natură, l-a făcut un detaliu al maşinii economice - monstru industrial hrăpîreţ.
Ştiinţa, fiică adevărată a Religiei, nu-şi recunoaşte Mama, o ignoră, o detestă, îi prooroceşte pieirea. Recunoscută în „Apocalipsa” lui Ioan Teologul, ca femeie desfrânată, călare pe o fiară roşie (a revoluţiilor), cu pretenţii mari asupra conştiinţei neprihănite a copilului nou născut, Ştiinţa actuală, din generaţie în generaţie, îl încătuşează pe copil în cunoştinţele deja practicate ca izvor de supunere necondiţionată, prin frică.
La prima vedere introducerea sistemului gratuit de învăţământ pare a fi progresistă. Dar, aceasta e condiţiea supremă de „arestare” a conştiinţei tânărului om pe unul din cele două domenii ale cunoaşterii, o jumătate din conştiinţa naturii (materialist sau idealist). Astfel, se formează o mentalitate de om expusă uşor nu numai controlului, dar şi autodistrugerii benevole: alcool, tutun, droguri, desfrâu, criminalitate, terorism.
Întra-devăr, unde mai poţi să-ţi consumi viaţa? Odată cu creşterea nivelului informaţional şcolar, mulţi dintre oamenii „învăţaţi” îşi pot da seama că practic limitele de dezvoltare a conştiinţei proprii sunt îngrădite de aceiaşi ştiinţă, care la început de cale părea că invocă simţul libertăţii în cunoaştere.
Falsa chemare de a-şi formula „bagaje” de cunoştinţe se discoperă în inutilitatea lor. Volumul de cunoştinţe nu rezolvă problema moralităţii şi echilibrului social. Trecerea cantitităţii în calitate se dovedeşte a fi imperfectă. Calitatea cunoştinţelor mai depinde şi de instrumentul cunoaşterii, limba vorbirii, instrument primit de la Mama-religie. Lucrurile învăţate într-o limbă diferă de celelalte. Ele sunt egale, dar, nu şi identice. Neglijarea acestui fapt se manifestă în educaţie, comportament social. Şi atunci, e necesar să ne adresăm direct ei, Mamei-religie. Ce a fost atunci, la început de cale?
Dar, acest lucru nu-l poate face ştiinţa modernă. Promotorii ei sunt încătuşaţi în acea mentalitate „materialistă” de generaţii. Salvarea vine de acasă, da la capacitatea părinţilor de aşi învăţa odraslele formelor corecte de însuşire a cifrelor. Aici, alături de cifrele co-legate cu spaţiul tridimensional apare şi binaritatea cuvintelor exprimată prin vectori.
E suficient de învăţat celula „bine-0-rău” pentru al face pe copil să gândească armonizat, fără abuzuri mari în domeniul binelui. Zero, e acel nivel de realitate ales, care ridcat asupra binelui şi răului va reprezenta un triunghi, un duh spiritual, simţ, măsură şi cunoaştere practică, care îi va clădi baza cunoştinţelor reale. Iraţionalul, ca şi răul, nu poate fi scos din natură. Ambele prezintă o manifestare vremelnică dependentă de loc şi timp, de subiect.
Terminând cu acestă abatere, ne întoarcem la început, la acel moment când a apărut monoteismul. Abraam, folosindu-se de principiul asemănării a elaborat un alfabet din 22 de litere care a devenit haina reală a limbii ebraice, a dat posibilitate evreilor să însuşească o gândire sincronizată cu legile naturii. Am mai spus, că anume acesta a fost legământul limbii date cu creaţia geometrică a acestei lumi. Raportul dintre lungimea circumferinţei şi diametru. Pi=3,14= 22/7.
Al doilea legământ cu natura reală a fost introdus tot de Abraam prin observarea lunii. Semiluna prezinta o taină cerească pentru omul care credea că se află în centrul universului. În spatele acestui eveniment stâtea o forţă motrică, a perfecţiunii divine. Dat fiind faptul că omul se naşte cu un corp ideal, anume, introducerea circumciziei a fost legământul lui Abraam cu Creatorul. E primul a obţinut semnul perfecţiunii şi l-a promovat.
Numai acum, odată cu dezvoltarea instrumentelor precise de calcul astrologic, putem spune ferm că toate planetele, aştrii şi cele mai ideale suprafeţe conţin o mică diviere de la forma geometrică „corectă”. Această abatere se va găsi oriunde şi în cele mai exacte demonstarţii ştiinţifice ale legilor naturii. Oare, nu aici e ascunsă perfecţiunea naturii? Principiul asemănării folosit la analiza legilor natuirii, ar fi calea spre perfecţiune. Gândirea poporului ebraic prin o limbă structurată, conform constantei universale Pi, pare, că a atins perfecţiunea.
Diferenţierea evreilor de alte popoare, creată de iuadaism, a provocat o polarizare prea mare dintre oameni. Era necesară o nouă religie, una mai simplă şi mai progresistă pentru toate limbile lumii. Învăţătura Lui Isus a schimbat faţa pământului, dar, procedeul dat nu a fost recunoscut de iudei, ca merit al Lui.
Şi astăzi, promotorii iudaismului susţin că poporul ebraic e cel ce „conduce” cu umanitatea. Asta sună ca provocare, dar la acest nivel de dezvoltare nu se mai trage atenţia aşa cum era până la sfârşitul celui de al doilea război mondial.
Important e de înţeles mecanismul mistic al religiei creştine, care se începe prin simpla formulă: „Roagă-te în numele Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh!”.(Avem trinitatea, ca celula cognitivă „tată-0-fiu”. Zero e un duh, impuls al perfecţiunii.) Această formulă, insuşită prin credinţă, crează intuitiv o gândire structurată, sincronizată cu realitatea obiectivă, dar, încă neconştientizată şi analizată ştiinţific pentru a fi expusă publicului (vezi seria de articole „Taine biblice” de pe pagina Face book, „Conştiinţa planetară e în criză”, în derulare).
Introducerea religiei creştine prin adoptarea trinităţii, bazată pe manifestarea Creatorului în om, ia dat posibilitate Lui Isus să-şi salveze poporul, cu toate că acest fapt n-a fost încă recunoscut de iudaism. De aceea, Isus a prevenit lumea spunând că va veni din nou, a doua oară. Dezvoltarea ştiinţei, odată cu apariţia mecanicii cuantice şi teoriei fractalilor, dă posibilitatea de a explica acestă sosire a Lui Isus în calitate de Duh spiritual raţional, Hristos, prin cunoaşterea de sine însuşi şi a limbajului său folosit în ramele cunoaşterii corecte a cifrelor şi cuvintelor împărechiate.
Însuşirea noului concept despre lume e problema fiecărui om, dacă doreşte să-şi structureze cunoştinţele conform realităţii obiective. Procedeul e simplu, dar cere insistenţă în simpla acceptare a unor axiome care apar oriunde în viaţa omului în forma ascunsă.
Astfel, creştinismul alăturat de iudaism se dovedeşte a fi creat, şi el, prin manifestarea unui legământ raţional cu Dumnezeu, înţeles raţional, expus raţional în Biblie. Asemănarea limbii vorbite, ebraice, prin aplicarea unui alfabet co-legat cu constatnta universală Pi şi asemănarea gândirii enoriaşuilui creştin cu vibraţiea naturală (1-0-1), (bine-0-rău), au dat posibilitatea lumii de a se dezvolta într-un echilibru viabil, de durată. Oricum, polarizarea lumii continua, manifesta noi cerinţe ale cunoaşterii.
Islamului s-a constituit prin o revelaţie absolută. Coranul e primit de Muhamed direct, de la Allah. („Scoală-te, şi scrie!”) Posibilitatea apariţiei Coranului se datorează limbii vorbite cu un alfabet de 28 de litere. Fiecare literă corespunde unei zile din ciclul de 28 de zile ale satelitului pământului nostru, Luna. Dacă, iudaismul a dat lumii cifra 7 ca cifră a zilelor săptămânii, apoi, islamul – cifra 9.
Conştientizarea acestui fapt vine acum, prin teoria ştiinţelor complementare, noul concept despre limbile civilizaţiei noastre. Spre deosebire de creştinism, o credinţă care nu necesită de cunoştinţe prea mari, voluminoase, islamul cere însuşirea textelor pe de rost, formulează enoriaşului o mentalitate ideal supusă credinţei date. Iar Coranul, într-adevăr prezintă o structură ideală, fapt care nicicum nu-l poate prezenta ca cea mai reală carte, pentru o viaţă echilibrată, sincronizată cu realitatea obiectivă, perfectă. Între ideal şi perfect există o diferenţă de însuşit, impilsul motric al acestei lumi.
Rportul dintre numărul de litere ale alfabetului arab 28 şi număriul 9 este egal cu 3,11, un număr apropiat de constanta universală Pi=3,14. Ca limbă sfîntă, şi limba arabă serveşte răspândirii Coranului, doar, numai într-o limbă, araba. Deci, această carte, ca şi cărţile sfinte ale iudeilor, continuă să genereze un izvor necontenit de contradicţii.
Acea limbă sfântă, universală, care ar putea uni toate popoarele lumii, probabil, ar trebui să reprezinte un raport dintre lungimea circumferinţei şi un diametru egal cu 9 intervale dintre cifre. Aşa un număr, e numărul 10.
Deci, perfecţiunea cunoştinţei umane poate fi limba română. Numărul de litere în alfabet -31. Perfecţiunea se va găsi în diferenţa dintre Pi natural, 3,14 şi Pi al limbii române calculat prin numărul de litere 31/10= 3,10.Dar, de acest număr, 3,10, nu e departe nici numărul Pi calculat pentru limba arabă, 3,11. Avem de afacere cu un joc, cu o iluzie?
Nu! Creştinismul întotdeauna a fost o credinţă liberă, iertătoare de păcate, mult mai armonioasă, mai apropiată de natura omului. Manifestarea limbii române ca prima limbă în lume e fără rezerve în sensul primei promoţii a expunerii aparatului cognitiv, al cunoaşterii şi înţelegerii universale. El poate fi aplicat în oricare limbă. Oricare altă limbă are posibilitatea să facă acelaşi lucru, dacă nu are demonstraţii că a făcut-o deja. Puterea acestei convingeri se bazează pe logica generalizată care se formulează prin re-vizuirea conceptului de însuşire a cifrelor (vezi, seria de articole „Cine te-a învăţat să te dai manipulat.”, aici pe pagina Face book „Conştiinţa planetară e în criză”).
Teoria cunoaşterii ştiinţifice a revoluţionat lumea materială, lăsând spiritualitatea pe umerii slabi ai unor oameni devotaţi credinţei în Creator. Acumularea de informaţii în fiecare an dublează volumul informaţiilor ultimii mii de ani, iar aceasta nu e ştiinţa care ar putea rezolva prin metode practice problema impasului social.
Ştiinţele sociale duc lipsa sistemului binar, suport real de cunoştinţe-lipsă din cauza neglijării lor la momentul divizării Ştiinţei de Religie. Abordarea sistemului binar, generează conceptul nou despre lume şi o teorie nouă, paralelă teoriei cunoaşterii ştiinţifice. E teoria ştiinţelor complementare. Forţa centrifugă a cunoaşterii ştiinţifice, la dorinţă, obţine raţiunea de a folosi frâna în mişcarea sa accelerată şi fără control. E forţa centripetă a ştiinţelor complementare, a axiomelor, o axă vizibilă şi mult aşteptată pentru a ne mişca înainte spre un viitor asigurat.
Cunoaşteţi ştiinţific natura, dar, aplicaţi aparatul său cognitiv sincronizat cu realitatea obiectivă. Atunci, relaţia dintre oameni va fi una, universală, indiferent de limba vorbită, culoarea pielii sau sângelui din vine.
Victor Deleu
Chiar n-are Rusia hotare?
Limbă și limbaj, pace și război. Limba e un instrument al Păcii. Ea corespunde armoniei oricăror din direcții, XYZ, ale spațiului cosmic. Limbajul însă aparține războiului. E o aplicare a voinței de a folosi limba agresiv, incomplet, pe direcții limitate. De exemplu, XY, planar. Suntem în fața unei situații teribile, globale. Războiul se manifestă în rezultatul relațiilor proaste dintre oameni. Planare…
Ruși au vrut „garanții că nu vor fi atacați”. Iar, deoarece nu le-au primit, ei au atacat primii. Așa, în jurul cuvintelor, siguranță, stabilitate, pace, toate - noțiuni tridimensionale, XYZ, au apărut cuvinte noi, planare, războinice, XY. Primul, „denazificare”, un cuvânt care provine de la națiune, naționalitate. Al doilea, „operație specială militară”, o frază pentru a înlocui noțiunea „război”. Adică un război mai mic, de neglijat, minuscul. Așa, limbajul politic al unui grup de lideri ruși a modificat limba rusă. Dar, acest exemplu nu e unul. Așa e istoria toată a conducerii ruse.
Pacea națională a Ucrainei, XYZ, a trecut spontan în război tratat ca „denazificare” și „spețoperație”, XY. În limbajul rus a fost pus conceptul de asigurare a stabilității Rusiei prin un război nedeclarat, incomplet, pe direcții limitate, ascunse. Nici rușii nu-l înțeleg pe Putin de ce face acest lucru. Minte: NATO n-a amenințat Rusia și n-a intrat în teritoriile Rusiei niciodată. Din cauza limbii ruse destructurate, dezvoltată de comuniști, prin excluderea punctului de reper, 0, al centrului, relației dintre cele două contrarii, om-0-om; patron-0-angajat, s-a creat tradiția rusă, discrepanța, 0-0” (adevăr-minciună), conducere-0-0”-popor, unica posibilitate de a domina poporul rus, iar prin el și alte popoare, oricare. Cuvântul de serviciu, „cimentarea” poporului rus cu Conducerea – rusofobia și victoria.
Ce e acela „nazism contemporan” nu înțelege nimeni. Naziștii istorici, fasciștii, au trăit cu două generații în urmă. Generațiile noi au cunoscut alte cuvinte. Ei au condamnat nazismul. Germanii sau iertat cu evreii. Fiecare elev contemporan, din țările UE, se implică în studierea și folosirea practică a mai multor limbi, limbi ale mai multor națiuni, non naziste. Monolingvismul, ca politică de supunere a altor popoare, e depășit demult. Nu și la ruși, probabil.
Într-adevăr, pentru ce ar trebui rușilor atâtea limbi? Una și bună, pentru toți, e limba RUSĂ! Nu degeaba patrioții ruși declară că limba rusă ca limbă „sfântă”, iar Ortodoxia rusă (150 milioane) e cea mai mare din lume. Iar de aici, se crede că ea trebuie să fie „conducătoare”.
O-o, dacă adevărul ar aparține majorității!!!
Cu părere de rău, „înțelepciunea lumii acesteia este nebună”. O spune, chiar Biblia, despre „lumea aceasta” care s-a început de la Adam. Deci, lumea rusă nu e o lume nouă, specială, deșteaptă și înțeleaptă. Asta e aceiași lume istorică, care a fost și mai este. Adică, așa cum s-a spus Biblic, născută ca „nebună”, cea care merge spre izbăvirea sa de nebunie, dar încă nu a ajuns.
Până când, se constată că susținerea practică de către Biserica rusă a „operației militare”, nimicirii ucrainenilor, e lucrul lui, al „Marelui Patriarh” la Ortodoxiei ruse. Care ar fi cuvântul corect pentru a reda realitatea acestui om? Doar, nu poate fi acest om, om nebun! Peste 25 de mii de soldați ruși au murit degeaba în Ucraina, iar fiecare rus e ființă umană, om. În parte, oricare om e bun. Oare se va ajunge la un moment când rușii își vor cere iertare de la ucraineni?
Pentru a înțelege momentul dat, să cercetăm limbajul folosit de conducerea rusă. Să dividem noțiunile în generale, absolute, XYZ, și particulare, concrete, planare, XY. Lumea această e nebună la nivel generalizat. La nivel particular, însă, fiecare om e …bun în sensul relațiilor sale personale, planare, om-0-om. În general, XYZ, fiecare om normal, se dezice de activitatea proastă a conducătorilor săi, chiar dacă îi venerează. Nu și aici! Credința în omul Putin se asociază cu credința în Dumnezeu, Dumnezeu-0-om. Chipurile, războiul în Ucraina era iminent, necesar! Astfel, limbajul modificat, pacea=spețoperație, și-a atins scopul. Discrepanța, 0-0”, lucrează efectiv. Minciuna!
Poate că, tendința de a schimba limbajul limbii ruse, prin introducerea politică a cuvintelor noi, va trebui sincronizată cu Știință. Atunci, „animalul” politic va fi sancționat. Cu părere de rău, Știința rusă se folosește de adevărul teoriei și practicii formulate prin o singură limbă, rusă. Această a Realitatea faptică, XY. Realitate de raționament, XYZ, e alta, una …ignorată. Să ne uimim!
Nu are nicio vină Patriarhul rus Kirill sau oricare din politicienii ruși de situația creată de Putin. Vinovată e …istoria. Rușii sunt oameni buni! Să cugetăm! Intuiția umană de a avea siguranță și stabilitate totdeauna e mai sus ca logica. Iar logica formulată în limba rusă, se vede deja prin căutarea isterică de alte cuvinte paralele pentru a stabiliza starea emoțională a elitei ruse (n-am invadat Ucraina, nu suntem în război cu Ucraina, n-am bombardat civilii, n-am ucis, violat, furat etc.) Scopul se asociază cu minciuna. Cercetarea adevărului va trebui inițiată de aici, din recunoașterea faptului că în limba rusă nu există cuvinte adecvate pentru a explica starea emoțională a liderilor politici ruși și a cinstei lor. Deci, și a relațiilor spațiale, XYZ, a rușilor cu alte popoare. Iar asta e noțiunea-lipsă, Realitatea de raționament. Realitatea faptică a omului activ fizic, totdeauna e planară, XY. Primejdia de a nimeri practic în situația proastă este mereu prezentă, inconștient de fapt.
Două moduri de gândire macină acest popor: 1.Gândirea prin legi scrise, cuvânt (generală, globală). 2. Gândirea pe noțiuni (locală, ascunsă). Din acest motiv, propriu limbii ruse destructurare istoric de marxism-leninism, acest popor trăiește în teamă, în supunere necondiționată liderilor. Această ordine din Rusia aduce coeziune socială, domină mistic pacea sufletească, cea socială. De aceea, pacea individuală se caută în izolație, în grupuri sociale nedeclarate, prin o mulțumire atinsă pur fiziologic, hrană. Alcoolismul e o stare normală, ascunsă și nu prea, a poporului rus. Fenomen recunoscut.
Oricum, acești oameni buni au o istorie plină de suferințe și bucurii amare de care, în loc să se rușineze, le anunță cu mândrie. 9 mai – Ziua Victoriei! Aceste emoții sunt clare și sfinte oamenilor ruși monolingvi. Ei nu știu că sunt mințiți. Dar, e destul de a împerechea limba rusă cu alte limbi, mai mult sau mai puțin dotate cu structuri lingvistice adecvate Realității de raționament și, minune, miraculos omul se schimbă. El începe să se afle adevăratul său destin. Începe să se înțeleagă că cineva i-a pus un preț prea mare, povara Victoriei asupra fascismului german, personalizată. Adevărul este ascuns și acum: Războiul al doilea Mondial, rușii l-au început împreună cu Germania fascistă; 2. Aluminiul (301 mii tone, Producția URSS -283 mii tone) pentru motoarele vestitului tanc T-34, și tehnologia, instalațiile fabricării tunului (țava), au fost primite de la partenerul său, SUA; 3. Tot de la SUA - 40 milioane de doze de streptoțid, medicament luat (un gram) înainte de oricare operație a răniților în război, și alte mii de tone de materiale medicinale, haine și tehnică pe Lend Leas, etc., etc. Au fost „uitate”!!!. Acum, SUA e dușman.
În alte limbi, războiul cu fascismul are o altă față, una mai largă, mai plină. A suferit toată lumea. La fel, precum suferă și acum oamenii aflați departe de războiul din Ucraina (Și eu!). Prin prisma dualismului celor două limbi, rusă și alta, este posibilă compararea, cugetarea, obținerea mai multe informații structurate, adecvate, cu o deschidere mai largă a viziunii personale, a cunoașterii structurii cuvintelor perechi. Războiul și spețoperația, naționalitatea și nazismul, sunt părți ale fractalilor cunoașterii: război-0-spețoperație, naționalitate-0-nazism. Relația , -0-, dintre cuvintele perechi, stânga-0-dreapta, general-0-partcular, XYZ-0-XY, reprezintă inteligența autentică. În lipsa ei, la nivel al intuiției, emoția dă peste margini. Această relație a fost pierdută în războiul civil (1919-1922).
Așa o relație, -0-, intelect autentic, aveau dvorenii ruși, oameni bilingvi, de obicei militari respectați, cunoscători de limba franceză. Izgonirea lor din Rusia în anii războiului civil (1919-1922), au lăsat în urmă un popor monolingv, cu o limbă nestructurată adecvat, modificată intens, planar, de ideologia marxist-leninistă, falită din start. Tradiția marxistă continuă.
Au trecut anii. Astăzi istoria se repetă. Fabrica de troli din nou e în forță. Lavrov: „Noi vrem un dialog cinstit”; „ noi n-am invadat Ucraina”; „noi n-am vrut asta”; Nu ne-ați înțeles!”. Fenomenul limbajului deviat de la spațialitatea XYZ, a limbilor, apare totdeauna înainte de revoluții și războaie. Cucerirea Americii sau a celor două războaie mondiale, sunt cele mai convingătoare exemple. Voința de dominare „ascute” limbajele, le polarizează adecvat scopului. Numai că polaritatea limbii ruse, accidental, s-a dovedit a fi mai puternică, armă globală ideologică de luptă. Conduce FSB.
Omul Putin, e un miracol al națiunii ruse. Iubitor de țară, inconștient în fapt, el e hotărât să proclame Rusia Imperiu, Putere recunoscută, generalizată, globală. Dar, acesta e numai o jumătate adevăr, cel militar (economic-0-militar). Forța militară pentru a fi și „Putere”, are nevoie de adevărul prim, o economie dezvoltată, recunoscută global. Puterea e unitatea a două forțe complementare balansate: econimică-0-militară. Punctul de coeziune, 0, trebuie respectat. Dar, discrepanța minciunii, 0-0”, deja a măcinat gândirea Țarului. Cu părere de rău mândria anunțată, la orice moment posibil, a Victoriei rușilor asupra fascismului, a astupat gândirea tradițională a oamenilor pașnici: adică necesitatea de a se mândri cu munca sa. Adică, cu creația sa, parte din o societate multifuncțională. Asemănător, ca chinezii.
Sute de „Centre ruse ale Științei și Culturii”, răspândite prin lume, nu s-au dovedit a fi atractive pentru alte popoare din lume. În afară de petrol, caz și arme de distrugere în masă, puține se cumpără de pe la ruși. Din altă parte, timid, se încearcă deschiderea viziunii mintale asupra structurii limbilor. De ce există la ruși acest sentiment de suspectare a „rusofobiei”?
Pagina „Centrul românesc de Știință și Cultură”, aduce explicațiile acestui „blestem al rușilor”. Rusia îl poartă de la apariția „Manifestului comunist” (1848). Punctul de reper, relația, 0, patron-0-angajat, a fost profanată. Marxism-leninismul „a descoperit” fenomenul exploatației omului de către om. El a inventat și promovat cuvântul „proletariat”. Astfel, în mentalitatea proletarilor s-a creat o discrepanță, 0-0”, o stare de ură dintre patron și angajat, bogat și sărac; capitalist și comunist; ruși și …alții. Discrepanța alimentată cu convingeri precum că toți oamenii trebuie să fie „egali”, a divizat conturat lumea în două părți, non balansate: democratice și autoritare.
Așa, integritatea socială a URSS, ținută pe teamă și ură față de exploatatori, a fost răspândită prin lume, China, Coreea, în America latină. Capitalismul trebuia să „moară”. Oricum, concurența celor două sisteme social politice, Imperialism-Socialism, s-a terminat. În anii 80 ai secolului trecut, un simplu specialist japonez, și acela, specialist în IT, constată că URSS a rămas în urmă de această tehnologie „pentru totdeauna”. O gândire monolingvă, rusă, nu va putea avea niciodată punctul de reper, 0, pentru a intra în armonia reală a gândirii globale: rus-0-germană(sau alta): democratism-0-autoritarism (satanism-0-sfințism).
Titlul cărții „Gândirea nouă” a Președintelui URSS, a adus ideea de a gândi în alte limbi, decât rusa. Iar limbile popoarelor URSS, s-au dovedit a fi mai puțin destructurate de cuvintele unitare polare, incompatibile, decât rusa, frână în organizarea economii URSS. Dovada: CSI (Comunitatea statelor independente), n-a funcționat. Iar, exemplele de viață inițiate de popoarele mici, sunt controlate, sancționate, îndatorate prin embargourile ruse de serviciu. Toate au căutat alte relații economice în afară de cele cu Rusia. Ucraina, la fel.
Structura economică a Rusiei, din acest motiv, de a nu lăsa cumva activitatea economică liberă, a țărilor CSI și a oamenilor bogați, a stimulat numai oameni de afaceri supuși FSB (KGB). Creativitatea clasei de mijloc, și acum, este mereu controlată pentru a nu da voie cumva „îmbogățirii proletariatului”, condiție de păstrare a coloanei de fier a serviciilor secrete și a poliției. (Sau poate din empatie, de a nu „degrada” conștiința poporului rus prin tradiția recunoscută, criticată dar nedepășită, de a consuma alcool). Astăzi nu numai sateliții mici ai Rusiei caută să scape de relațiile „de dragoste” a ale Rusiei, dar și țările îndepărtate ale UE. Poporul rus are nevoie de dezvoltare liberă, Iar calea spre libertate e meditația continuă asupra modului de a gândi pe nou, condiție care creează o „marginalizare” economică a rușilor, odată cu sancțiunile UE. Oricare marginalizare e dezvoltare. Astfel, prin bilingvism, procesul dezvoltării Rusiei ar putea merge firesc, dacă ar fi conștientizat.
O fantomă a Conștiinței globale, „zboară de asupra Europei”. Visul din „Manifestul Comunist” e încă activ. Acesta se explică prin un concept nou, Salt al cunoștinței pentru a intra în Postmodernism, în capitalismul deșteptat, „rai” pe pământ. „Proletarii” pleacă în Vest pentru a fi „exploatați”!!!
Fenomenul deșteptării omului e universal. El a fost înțeles și explicat numai acum, odată cu dezvoltarea Științelor complementare (Cartea Educației). Limba română, e „primă limbă a lumii” care aduce structura Realității de raționament, o realitate care până acum nu avea reperele sale științifice. La baza ei e Teoria științifică a cunoașterii, perechea Epistemologiei (Teoria cunoașterii științifice). Acum, prin împerechere, prin balansarea celor două teorii totul se integrează perfect, bivalent, armonizat. Cunoașterea e generală, Știința – o particularitate a ei. De aici, putem intra armonizat, împliniți, în Post modernism. Principalul e Pacea!
Astăzi, în epoca modernă, s-a ajuns la conștientizarea momentului de a aplica o practică nouă de viață folosind, alături de limba națională, alte limbi ale lumii, limbi împerecheate, două câte două. Abordarea dată, e numai de inițiere (Inițiere!) pentru că lucrările științifice ordinare, planare, discutate și testate pe alte limbi, traductibile, unde emoția și cuvântul se armonizează, e treaba specialiștilor în limbi, psihologie și religii.
Da! Mai este nevoie și de fizica cuantică și de teoria fractalilor, discipline fără de care nu ne mai putem deștepta, ieși din acest impas apocaliptic pe care îl vede fiecare om. Și, problema se rezolvă. Se începe studiul armoniei, cu aplicarea relației universale, -0-, a măsurii cunoașterii, Triada! (Om-0-om) Și, cine nu vede fericirea sa ca rezultat al inteligenței sale autentice, personale, controlului său propriu asupra măsurii pe care o aplică?
………………………………..
…De 9 mai am ieșit la sărbătoarea „Ziua Victoriei” respectând Legea: fără panglica. Am ieșit, doar cu flori, pentru a-mi comemora neamurile pierdute în război alături de ruși. E o sărbătoare unde odraslele rușilor morți în război („babele au mai născut”- /Jucov/), încă nu știu că ei sunt „blestemați” de destinul lor de a fi speciali „aleși”. Acum, cu ajutorul lui Putin, ei au asumat suferințele altor popoare. Cuceririle sunt numai ale lor. „Biruitorii” ne blamează… Românii sunt „fasciști”, vorbesc în alte limbi în afară de rusă. Ați auzit bine? Suntem „naziști!”…. o nouă „eliberare” se așteaptă… Chiar n-are Rusia hotare?
De ce n-am spune asta, rușilor???
- De ce n-am spune rușilor că Vest și Est sunt culturi diferite?
- Ha-ha! Banal!
- Scuze! Dar, lucrurile diferite nu sunt numai contradictorii dar și …complementare. Rușii le folosesc astfel? Nu!
E simplu:
a)Lucrurile diferite sunt incompatibile, funcționează diferit una față de alta, separat și competițional, se autoexclud;
b)Lucrurile complementare însă sunt integrate, balansate în a lor funcționalitate.
Rușii simt foarte bine complementaritatea, dar ei n-o înțeleg. Ei cred că gazul poate fi folosit ca armă politică. Necesitatea de gaz e o forță mai mare, dar părțile, stânga și dreapta, nu pot fi schimbate cu locurile. Ele nu pot fi egalate ci numai balansate, ca sistem. Supremația căutată nu aparține părților ci sistemului integrat: Vest-Est. Dar, aici în Rusia, complementaritatea se tratează ca supliment (dopolnenie) sau ca „inter suplimentare” (vzaimodopolneaemosti). S-ar părea că părțile pot fi schimbate cu locurile: una conducătoare – alta condusă umilitor. Greșit! De aici, și iubirea eșuată față de ruși! Al doilea cuvânt pereche, dragostea (sau respectul), așa ca la români, la ei lipsește. Se folosește un sigur cuvânt, iubirea (sau stima), o singură parte din sistemul balansat, iubire-0-dragoste; respect-0-stimă. Traducerea directă a acestor noțiuni, e imposibilă.
Această e tragedia omului „analfabet funcțional”. O suferim cu toții. În ultimele decenii nu ne-am învățat nici noi, românii, să folosim corect această noțiune, complementaritate. S-o învățăm la școală. Avem un test cu peste 40% de analfabeți funcțional. Dar acest test, la analfabetism, nu e relativ ci absolut. El aparține fiecărui om. Fiecare om, sau chiar civilizație, are momente de neînțelegere a realității obiective, adică, de stare a analfabetului funcțional. Evident, războaiele pornesc de aici.
Dumnezeu e bun. Iată, ni l-a trimis pe Putin ca pe o „pedeapsă mică” pentru tratarea greșită a complementarității. Pedeapsa ar fi mai mare dacă aceste lucruri simple, „rumegate” aici, vor fi ignorate. Iar pentru înțelegerea lor nu trebuie să fii geniu, prea deștept. E suficient să dorești pace, armonie sufletească, iubire și dragoste față de oameni, fie ei și ruși sau evrei.
Ce trebuie de înțeles? Simplu. Toate procesele lumii au un început și un sfârșit. Dacă vrem să înțelegem lucrurile integrat, va trebui să folosim balanța, 0-Î-0. Centrul balanței, Î, este inteligența de a crea relația, -0-, dintre lucrurile montate pe talgerele 0-0, stânga-dreapta, cauză-consecință. Adică, 0-0-0: Început -0- sfârșit, bine-0-rău, vest-0-est… Relația, -0- ,e Sursa cunoașterii noastre, a acelor lucruri pe care le vedem integrate. De exemplu, Putin „vede” Lumea omului numai din anul 1997, sau chiar 1922. El vrea să repete acel început, 1, să facă o lume nouă, pusă pe „calea cea dreaptă”. Începutul adevărat, 0, însă, e de la Adam…. Adică, de la momentul când omul a ieșit din Lumea naturii, s-a conștientizat ca Lume separată de natură, a omului.
Apogeul, 0, al dezvoltării civilizație noastre, de după Adam, a fost deja în Epoca Victoriană. Era bine. Experimentul trebuia numai de răspândit prin toată lumea. Dar, au apărut doi indivizi geniali cu intenții de a se evidenția din „poporul prost”. Punctul de apogeu, 0, prezentul continuu de pe atunci, dintre trecut și viitor, trecut-0-viitor, a fost imediat pus la îndoială.
1. Marx propune lărgirea discrepanței firești (0-0”) dintre patron și angajat (partron-0-0”-anagajat, unde , -0-, e relația oferită de patron, iar, -0”-, relația dorită de angajat). El aduce noțiunea de „exploatator”: exploatator-0-0”-exploatat, și de „burghezie”: burjui-0-0”-proletar. Iar cu asta, el demontează relația, -0-, aduce neliniștea și ura față de nedreptatea socială. Proletarul trebuie să fie „egal” cu patronii săi, 1=1. Și mai bine, societatea să fie fără patroni. Adică, o societate Biblică, rai pe pământ, numit „Comunism”. „O fantomă zboară de a supra Europei, fantoma comunismului” - scrie Marx. Astfel sistemul balansat firesc, om-0-om, a fost destrămat.
(În această epocă contemporană am cunoscut un „proletar” român, familie cu copii, căruia Geogre Becali ia dărui o casă cu toate utilitățile moderne (gospodărie!) și chiar, și bani pentru început de „viață nouă”. Peste trei ani acești oameni vindeau primul termopan din casă dăruită, pentru a supraviețui…Altceva de vânzare nu mai aveau. Încaltea, 20% din „proletarii” României au plecat pentru a fi fericiți lângă „exploatatorii” lor în țările „capitalismului putrezit” ).
2. Genialul fizic Albert Einștein, fără de vină, „șterge” punctul de referință, 0, din sistemul de coordinate, XYZ, face o revoluție în gândire: „totul e relativ”. Dar, ceea ce e genial pentru știința exactă, nu este firesc și pentru societate. Discrepanța, 0-0”, lărgită de Marx, sau ignorarea totală a punctului de referință, 0, de Einștein, și-a găsit spațiu fertil, acolo unde nu se aștepta nimeni, în Rusia, o țară cu puțini „proletari”. Aici, capitalismul era slab dezvoltat. Paradoxul se explică acum, odată cu analiza structurii limbii ruse, o limbă prescrisă, comodă, anume pentru acele activități sociale care sau petrecut după anul 1917 și care mai continuă. Pe atunci, ca și acum, nu se știa noțiunea complementaritate, iar dacă se știa (se știe), ea se folosea (folosește) în particular, așa cum s-a acomodat istoric practicii date de viață, ca cuvânt sinonim al cuvântului suplimentar. Numai că asta se constată numai în limba română, unde și aici, complementaritatea uneori se egalează greșit cu suplimentul, ca intersuplimentare.
Și, dacă apogeul, -0-, dezvoltării lumii omului se observă în Epoca Victoriană, apoi apogeul, -0-, al Științei civilizației date se observă pe la mijlocul sec. XX. Acestea sunt cercetările din fizica cuantică. Se descoperă, Principiul complementarității (Niels Bohr). La trecerea unui flux de electroni prin un grilaj cu două fisuri, se conclude că materia are proprietăți duale, de electron și undă: electron-0-undă. Iar fizica e duală și ea: clasică-0-cunatică. Deci, proprietățile materiei active sunt complementare, două câte două, perechi orientate de la stânga la dreapta: sistem balansat. Savantul (Bohr) ne anunță că acest Principiu e universal și poate fi aplicat, răspândit în alte domenii ale științelor. Grilajul cu două fisuri, folosit în experiment, ar putea da o altă înțelegere a societății omului, una revoluționară.
În anul 1950, filozoful francez de origine română, Ștefan Lupașcu cercetează posibilitate de a co-lega fizica cu filozofia. El introduce noțiunea de „logică generalizată” alături de oricare alte forme de logică. Dar, în lipsa unității cognitive triada, Fizică-0-Filozofie, noțiune-0-cuvânt, clasic-0-cuantic; general-0-particular, Absolut-0-concret etc., savantul nu găsește forma convingătoare, logică, pentru limba franceză. Balanța! Adică triada: Logică generalizată-0-logică națională, o derivată de la Portalul cunoașterii; General-0-particular, sau: Absolut-0-concret. Așa, simbolul, 0, al grilajului cu două fisuri, -0-, nu este formulat grafic, iar logica generalizată e o logică a lucrurilor integrate, exprimate în fractali similari ale oricărei limbi, cuvinte duale, perechi de noțiuni balansate. (Ștefan Lupașcu – exclus din rândurile filozofilor avansați)
Oricum ideile filozofului Ștefan Lupașcu sunt urmate de ucenicii lui. Iar în primele decenii al acestui secol, cercetările continuă la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași. Fără succes. Principiul complementarității stă mort, la ușa de paradă a Academiilor celor două țări românești. Autorul acestor rânduri în vara anului 2013 (AM), și iarna 2013 (AR), încearcă să aducă simbolul grilajului cu două fisuri din Fizica cuantică, ca relație, -0-, dintre oameni, științe, religii și cuvinte. Dar propunerea de a conlucra în comun este respins din ambele părți, de ambele „Academii”. Lucrările de cercetare continuă în particular și, judecând după reacția publicului de pe Facebook, el par a fi înțelese. Astfel, răspândirea Principiului social al complementarității are loc pe rețele de socializare, paginile: „Centrul românesc de Știință și Cultură”; „Educația Complementară”.
Începutul invaziei Rusiei în Ucraina practic confirmă necesitatea științelor complementare ca sistem nou, indispensabil, al educației. Motivul războiului e generat anume din lipsa din mentalitatea oamenilor de Știință și a Conducerii Statului rus, a principiilor logice ale gândirii. Aici, principiile logice în Rusia se numesc legi, iar diferența termenilor, principiu-lege, e ignorată. Ele se egalează. Ca raționament: principiile logice nu se încalcă. Faptic: legile pot fi aplicate sau non-aplicate. Așa folosirea unității cognitive Triada, ar putea răci emoțiile doritoare de a „da lecții” de comportament Ucrainei și chiar, lumii întregi. E destul de afișa structura triadelor: Logică generală-0-logică națională; principii-0-legi; război(distrugere)-0-operație militară (distrugere similară războiului); General-0-particular; Absolut-0-concret; Adevăr-0-iluzie. Partea stângă nu este niciodată egală cu partea dreaptă, pentru că spațial ele sunt pe poziții diferite. Ambele au identități diferite, localizate.
Se vede ușor, după orientarea noțiunilor din triade, că Logica generalizată, ca armonie, e un principiu absolut adevărat și reflectă lucrurile integrate în dezvoltarea lor pașnică complementară de la general la particular. Iar oricare logică particulară este o iluzie concretă. Anume ea, iluzia admite distrugerea, dacă nu-și cunoaștere Originea. Noua calitate de viață nu mai poate fi ținută în ramele „democratice” ale acelor „legi logice” rusești. Libertatea devine principiu logic. Două democrații nu există, iar perechea Democrației e …Complementaritatea.
…Deci, pentru ași păstra sistemul vechi, sovietic, rușilor le rămâne numai una: nimicirea poporului ucrainean. În alt caz, se crede, procesul poate merge mai departe, destrămarea Rusiei. Așa crede nu numai conducerea Rusiei, dar și poporul rus „trădat”. Oamenii ruși sunt sinceri. Oricum, intuitiv. La nivel rațional încrederea absolută ne-o indică numai triadele evidențiate prin Principiul complementarității. Procesul de democratizare a Ucrainei e ireversibil. Rusia pierde războiul.
De ce n-am spune asta, rușilor???
„Oameni buni, ruși! Toată nenorocirea voastră, tratată de politicieni ca fericire de a fi rus, popor suprem, cu credință în Ortodoxia rusă, specială, de la „Revoluția” din anul 1917 și până acum, se datorează faptului că limba rusă e o limbă prescrisă. Anume, din acest motiv, aveți această viață grea pe care o duceți ca prin somn. Nimeni nu vă este dușman, decât acea fabrică de troli, care vă aduce iluzia de eliberatori, de misionari ai lumii. Având o țară atât de vastă, bogată și frumoasă, voi nu puteți trăi liber și îndestulat, de parcă vă urmărește un blestem. Iar Rusia devine din zi în zi tot mai respingătoare pentru întreaga lume. Nimeni nu vă iubește!”
E drept, că nici popoarele din țările din Vest nu sunt mulțumite de viața lor, dar politică rusă în afară de gaz și petrol, arme de nimicire în masă, nu are altceva să propună în schimb Vestului. Iar teama de viitor, indusă prin război, instigă la rezistență, demnitate. Contradicția oricum se va termina, dar e important în acest moment raționalizarea sistemului balansat, a viitorului dorit, Pacea. În Vest, fenomenul complementarității este la fel de stresant, dar nu într-atât ca oamenii să migreze cu traiul în Rusia. Aici, observăm fenomenul inversat: rușii deșteptați vin din Rusia.
Realizarea Principiului complementarității la nivel social ar apropia toate popoarele intelectual și spiritual. Știința, cum am mai spus, e în apogeu, 0. Ar fi naiv să …Nu înțelegem că unitatea de măsură a fericirii este Cuvântul montat în acea structură balansată, 0-Î-0, Eu-0-Lumea, Vest-0-Est, unități cognitive care se numesc Triade, forma exactă a Trinității religioase: Tata-0-Fiul.
Cu părere de rău, noi, românii nepregătiți intelectual, nu putem spune asta rușilor. Nici noi, singuri, nu folosim corect complementaritatea. Am fost cotropiți de popoare cu limbi polarizate, corupte. Mulți dintre noi susțin Rusia. Credem că vom „răsturna” Vestul? Conținutul ales de pe talgerul rus (gazul), montat pe talgerul nostru va veni prin „democrația” rusă? De loc! Bilingvismul român-englez, pas cu pas, va fi scos și în locul lui instalată limba prescrisă, rusă. Una, cea mai „înțeleasă”.
Fericirea însă e o pasăre albastră care dispare îndată dacă i se taie o aripă. E drept că multă lume, și chiar troli, aduc dovezi pericolului de a trăi printre cei bogați, „masoni” care ne dau multă distracție, internet, tehnică și hrană procesată îndoielnic. Și … medicină. Și aici, ca dovadă a limbilor destructurate, apare în stradă neașteptat omul cu arma, ucide ca la o „spețoperație”. Dar cine ne încurcă să folosim triadele, structura integrată a cunoașterii? Să anticipăm deflagrația! Să deosebim culorile: alb de negru, familia de parteneriat, ziua de noapte; bogat de sărac, democrația de autoritarism, adevărul de fals, informația corectă de informația falsă?
Răspuns: Ne stresează lipsa punctului de reper, relația, -0-, meditația în triade.
România noastră, ca o galbenă gutuie rotundă, fizic și geografic, reprezintă suportul, Î, a sistemului, 0-Î-0, și relația, -0-, pentru cele două „greutăți mari”: Vest-0-Est. Să fim responsabili. Unul ar dori să răstoarne acest cântar să facă „dreptate”: „o Rusie puternică de la Sahalin la Lisabona”. Altul, să ne izolăm în țări separate (Le Pen, Orban), în bune relații cu Rusia. Dar, „brânza pe gratis se află numai în capcana pentru șoareci”. Asta e valabil și pentru dolarii frumoși primiți de la SUA: „din un Kg de hârtie se tipăresc 10 milioane”. Așadar, fără înțelegerea corectă a structurii balanței, suportul pentru intelect, 0-Î-0, spiritual (intuitiv) și intelectual(logic), cele două „fisuri” ale sufletului uman, spirit-0-intelect, pace internă nu vom avea. De aici, vine și pacea globală.
În concluzie:
1.Apogeul, -0-, dezvoltării Lumii omului se observă în Epoca Victoriană, ca intuiție, simț, satisfacție socială;
2.Apogeul, -0-, al Științei civilizației date se observă pe la mijlocul sec. XX, ca cel mai înalt punct al structurii materiei și energiei;
3. Al treilea apogeu, 0, cel individual, uman, e Saltul de cunoștință. Logic, rațional. Acesta depinde de om, de dorința lui de a accepta armonia naturii, așa cum e ea, pentru a o sincroniza cu activitatea sa proprie.
Participați! Promovați sistemul balansat, Triada: Complementar-0-contradictoriu; Dumnezeu-0-om; respect-0-stimă; iubire-0-dragoste, perfect-0-ideal, război-0-spețoperație; General-0-soldat… Va fi un succes, deja, dacă un singur rus monolingv, va accepta că lui „îi este prescris” de natură să cunoască mai mute limbi, să le compare. El va crede că Dumnezeul e rațional, ne „ispitește” pentru a ne uni prin Cuvânt, a ne perfecta, împlini. Va crede în rațiune, ca într-o Religie nouă a sec. XXI, ultima, cea integratoare de religii (Credința în rațiune-0-Ortodoxie (sau alta)).
„Nu am venit să stric, ci să împlinesc!” /Matei 5/.
Victor Deleu
1h ·
Ordinea nouă rusă
Pentru a înțelege „ordinea rusă”, ca concept al păcii, va trebui să începem cu Cosmosul. Acest concept e aproape de psihologia poporului rus. Rusia e o „țară cosmică”, iar în cosmos planetele gravitează circular, simplu: vin-pleacă.
Începem de la Cosmos, pentru ca și poporul rus să înțeleagă adecvat acea „Ordine rusă” pe care o invocă Liderul său iubit. Pentru a nu pierde firul cercetării noastre, va trebui să co-legăm cele două cuvinte: vin-pleacă. Iar mișcarea planetelor e pe cerc. Cercul ne dă cheia-triada: vin-0-pleacă. E important acest cerculeț, 0, deoarece mai multe cuvinte perechi, contradictorii și complementare, se rotesc în jurul acestui cerc. Cu părere de rău, practic, cuvintele se confundă: idealul cu perfectul, respectul cu stima, morala cu etica, frumosul cu estetica, iubirea cu dragostea, etc. Iar de aici, și simetria cu asimetria, frumosul cu urâtul, războiul cu operația militară, eliberarea cu ocupația, pacea cu invazia, pasivul cu activul….
Aflați în starea dată de confuzie, de teamă, depresie și stres, neputința de a înțelege lumea noastră „nebună”, pe ruși îi poate salva, cred eu, numai un simbol unitar al legământului dintre noțiuni: 0, zero, nimic și tot. Zero e nimic. Îl acceptăm ușor între zi și noapte, ca centru 0 al echilibrului: zi-0-noapte. Dar, îndată ne amintim că mai există dimineață și seară. Și atunci, o altă triadă, dimineață-0-seară, ne va indica conținutul existenței noastre care se petrece Total ziua. Deci, 0, pretinde de a fi o Sursă nelimitată a cunoașterii, de la nimic la Tot, de la concret la absolut, de dimineață până seara. Dar, să ne întoarcem înapoi la unitate trinitară: zi-0-noapte.
Noaptea creierul nu doarme. Somnul e o perioadă importantă pentru creier, de a „medita” inconștient, aranja gândurile. Importantă este Deșteptarea, 0. Asta e trecerea la perioada de zi: „Dimineața gândurile sunt mai înțelepte.”
„Ordinea rusă” propusă de ruși, „NATO afară din UE”, pare că pretinde la asta, la deșteptarea Ordini Mondiale contemporane, la resetare. Ea este deja aplicată, probată practic pe spatele Ucrainei. Prea dureros. Poate că, pentru susținătorii politicii ruse, va fi dureros de citit acest text. Dar, cum spunea Putin: „Place - nu place, rabdă frumoasa mea!” „Cerculețul” menționat, 0, există și în fraza dată: place-0-nu place. Acum, va trebui să-l folosim ca instrument al resetării unor momente istorice.
„Lumina vine de la răsărit!”, dar Petru I, totuși, a adus-o din Vest, anume din Olanda. El a adus nu numai ideea de a folosi briceagul pentru a rade barba mojicului rus, nu numai tehnologia de a construi corăbii și orașe europene (de exemplu: Sant- Petersburg), dar și tricolorul actual, rus. Ideea de proiect de țară imperială ia pătruns Țarului adânc în suflet și a făcut multe… Să aplicăm „cerculețul”!
Ceea ce ne poate da „cercul” nostru , 0, e triada: lumină-0-umbră. Rusia nu numai că „a ieșit din umbră”, s-a „civilizat” dar și s-a extins teritorial (De exemplu: satul de pescari românesc, Moldovanca, sa transformat în Odesa). Acea energie creatoare, firească, izvorâtă din centrul, 0, al triadei, lumină-0-umbră, a continuat mult. Arhitectura clădirilor copiată de prin toată lumea (lumină!), a devenit „arhitectură rusă” (ieșită din umbră). Baletul mondial, a devenit „balet rus”(ieșit din umbră). Opera – „opera rusă”(din umbră), literatura globală – „literatura rusă”(din umbră). Națiune, un termen general – „popor rus”(ieșit din umbră). Și chiar Ortodoxia rusă (ieșită din umbră), de odată s-a dorit de a fi Ortodoxie Supremă, generală. Această tendință de a trăi separat, „în umbră”, împărțind lumea în ai săi și străini, prieteni și dușmani, în timp, s-a conturat prea mult. Pare că e timpul de a ieși afară, de a fi însuși LUMINA! Dar, locul ocupat de alte popoare nu e planar, cu tridimensional. Fiecare are locul său, gradația sa, identitatea sa firească. Istoria nu poate fi schimbată. Ortodoxia ca noțiune generală deja e născută, primă. Celelalte subunități, o respectă. Asta, aduce confuzie rușilor.
Va trebui de acceptat: Așa a fost istoria, iar timpul înapoi nu merge. Scopul politic al acestui popor, îndată după așa zisa „revoluție rusă” din 1917, a devenit apărarea. Iar militarizarea Rusiei e la fel, o copie luată de pe la alții, una competițională, „a doua Armată din Lume”: „Vrei pace-pregătește-te de război!”
Cum de a ajuns poporul rus să se constituie ca „popor copiator” în toate, e o temă jenantă. Oricare popor caută a sa individualitate, identitate autentică. Iată, unii ruși se ceată și de la originea borșului ucrainean. Important aici, e să înțelegem de unde a pornit copierea, imitația talentelor altora, însușindu-le, asimilându-le și promovându-le ca pe ale sale. Primii! Primii în sport, medicină, știință, cosmos, armament… Iar asta nu poate știrba talentul individual al rușilor de a anexa teritorii, domina vecinii. Lumea se dezvoltă prin comunicare, pașnic. Iar comunicarea rusă, e specială. „Cu mintea Rusia nu poate fi înțeleasă.” – o spun chiar însuși rușii. Crede! După credință, ipoteza acceptată, vine și Știința. Oamenii sunt egali, dar rușii se vor mai sus. Faptic, extinși peste tot. Acum, după invadarea Ucrainei, o știm…
Pentru a avea o comunicare la fel, standard, internațională, ne va ajuta triada: om-0-om. Oamenii sunt egali, iar rușii sunt oameni. Totuși, pentru a înțelege realitatea faptică actuală, războiul cu Ucraina (ruși-0-ucraineni; oameni-0-naziști), va trebui să constatăm că centrul, 0, sursa reală a cunoașterii e alta, una secundă, 0”: Rusia-0”-Ucraina. Pace nu e. Aici, Rusia e dominantă. Asta e realitatea faptică, iar cea de raționament, ar trebui să fie liberă și sincronizată, așa: Rusia-0-Ucraina. Acum, putem înțelege de ce în discrepanța, 0-0”, ca într-o „gaură neagră” dispar oameni, sate, orașe. În „umbra” creată de practica de viață din anul 1917, armonie singrinizată cu lumea externă, mondială (Lumea-0-Rusia), nu a apărut niciodată. Întrebarea „De când?” (a apărut) și „De ce?” (se mai menține), e necesară pentru a înțelege această „discrepanță” uriașă, 0-0”?
E clar de ce: „cerculețul”, 0, era abandonat, iar prin asta, integritatea spirituală a rușilor cu lumea întreagă a fost ignorată (Lumea-0-Rusia). Dar, de când? „O fantomă zboară de asupra Europei, fantoma comunismului!”- scrie în Manifestul Comunist (1848). Propunerea de a construi comunismul, un fel de rai pe pământ, nu ține cont de structura cunoașterii, unitate cognitivă, triada: bine-0-rău; rai-0-fantomă; patron-0-angajat. Se propune, de facto, de a exclude din viața socială: răul, raiul promis de religie și …burjuii. Adică, în balanțele firești se introduce un centru secund, 0”, care le… distruge. De azi înainte, cică, va fi numai: bine, comunism și ….proletari. Trebuie numai de „unit” proletarii. Oricum, ideea comunismului nu s-a prins în Europa. În acea Epocă (1848-1917), proletariatul Angliei, Germaniei și Franței, n-a reușit să distrugă total armonia noțiunilor: bine-0-0”-rău; rai-0-0”-fantomă; patron-0-0”-angajat. În discrepanța, 0-0” n-a căzut răul, raiul promis de religie, ci, numai proletarii-revoluționari, peste 10 mii (la Paris, 1879). Se vede că cultura proletarilor europeni era prea slabă pentru ca „cercetările științifice” ale lui Marx despre „putrefacția capitalismului” să ajungă explicit la mai mulți muncitori „conștienți”.
Ca să vezi, o „cultură” mai naltă în abordarea marxismului a fost găsită, anume, în Rusia, chiar dacă capitalismul era dezvoltat slab. Muncitori erau prea puțini, dar „conștienți”. Cum de a fost posibil? Taina aceasta poate fi aflată numai acum, prin abordarea Teoriei relativității lui Albert Einștein (1905) și Principiului complementarității lui Niels Bohr(1927). Primul, a „șters” punctul de referință, 0, din sistemul de coordonate, XYZ, pentru a putea formula relativitatea (Totul e relativ), iar al doilea, l-a folosit pe 0 ca instrument, Grilajul cu două fisuri, centru, 0, pus în fața fluxului de electroni: electron-0-undă; corpuscul-0-lumină. Așa se descoperă dualismul naturii și fizicii: clasică-0-cuantică. Relativitatea explicată de Einștein, ca și antagonismul, patron-angajat, explicat de Marx, fără punctul de referință, 0, ia izbăvit pe „revoluționari” de responsabilitate, de conștiință. Ei au devenit „conștienți” de a folosi arma, ucide „răul”. Știința lucrurilor exacte s-a alăturat de Știința sociologică. Ca structură, ele s-au egalat. Era posibil. Ambele - lipsite de punctul de raționament, 0. Structura: Știință-0-politică, s-a dezechilibrat, ruinat, iar cu asta și societatea capitalistă rusă. Dar, „bucuria” n-a fost prea lungă….
Așadar, atât Marx, cât și Einștein au neglijat integritatea lucrurilor și relațiilor dintre oameni, om-0-om; patron-0-angajat. Știința a biruit! Și, dacă în știința „biruință” dată e posibilă, omul cunoaște mai bine natura (teoretic), apoi în viață socială (practică) cunoștințele lui ies din ramele existenței firești, naturale. Lumea omului e o lume artificial inventată. Problema era ascunsă în structura asimetrică, polarizată planar a… limbii ruse. Anume, în lipsa unor cuvinte care ar garanta armonia gândului, emoția primită de la analiza realității faptice, polaritate activă a gândirii ruse continuă. (Cazurile sociale complicate se rezolvă și acum tainic, în discuții „pe noțiuni” (banditește) la ședințe închise, bucătării, saune….) Distrugerea tradițiilor de secole prin metode revoluționare a lăsat urme adânci psihologice în mentalitatea rusă. Răspuns la ele, putem găsi numai acum. Relația, -0-, evident, trebuie venerată. 50-70 milioane de morți în perioada anilor 1917-1945, e o nenorocire globală.
Așadar, „cerculețul” zero, 0, care simbolizează nimic și Tot, ca și această postare, devin înțelese (Nu?) ca Armă universală, Potențial suprem al cunoașterii lucrurilor integrate. Așa o armă, rușii încă nu au, iar ea e mult mai puternică ca racheta „SATAN 2”, una lipsită de logică, distrugătoare. Important e ca Teoria științifică a cunoașterii, Triada (perechea Epistemologiei), să ajungă la conștiința omului rus. Triadele, etern-0-temporar; divin-0-satanic; demnitate-0-teamă, evidențiază, și ele, numele corect al acestei rachete, „sistem satanic care aduce teamă dar fără efect de durată, profit”. Producerea ei, se vede, a fost o prostie lipsită de sens. Anexarea teritoriilor noi? Dar, nu sunt gestionate de ruși nici cele mai vechi. Totuși, demnitatea de om nu poate fi dominată prea mult. Anume, acum în această epocă. „Cerculețul”, 0, indică integritatea, creația, suport pentru intelect, balanța. Ar trebui folosit!
Globul pământesc e dotat cu două poluri, Nord-0-Sud. La fel, și lumea omului, în reflecție, e un glob dotat cu două poluri: Vest-0-Est. Poli-polaritatea promovată de Dughin – e fictivă. Modul de viață se alege prin educație. Practica Saltului cunoștinței, trecerii de la un pol la altul, e individuală și nu poate fi politic generalizată la o singură extremă, numai Una, estică sau vestică. Trebuie de respectat echilibrul naturii. Ca formă a balanței, 0-Î-0, triadele formate din cuvinte evidențiază corect realitatea. Structura dată indică locul înțelepciunii, Î, ca suport pentru intelect, inteligență.
Folosind inteligența poporului rus „Ordinea nouă rusă”, dorită ca creație „imperială”, visul rusesc ar putea fi împlinit. Dar, numai ca idee globală, bivalentă. Discrepanța, 0-0”, va fi dotată cu un instrument de control, se va folosi „Indiciul Perfecțiunii”, mărime calculată din structurile armonioase ale naturii, Lumii naturii (Vezi „Cartea Educației”, de Victor Deleu, ed. Vicovia, Bacău, 2021). Lumea artificială a omului, dacă evită această structură, își repetă totdeauna eșecurile. Le vedem.
„Împlinirea” poporului rus e visul tuturor popoarelor pașnice care trăiesc printre ruși sau în vecinătatea lor, dominați propagandistic de ruși, și acolo, în țările lor „independente”. Asta ar fi „Deșteptarea” rușilor, izbăvirea lor de păcat. Poate că „Ortodoxia rusă” (ieșită din umbră) încă n-a prescris Biblia. E scris doar: „N-am venit să stric, ci să împlinesc!” /Matei 5/ Așa, prin Ortodoxia autentică, inițiată de la 0, ideea „Ordinii noi ruse”, resetată prin „cerculețul”, 0, ar deveni globală, acceptată cu dragoste de Toată lumea, ca ordine firească aranjată în rândul istoric de dezvoltare a lumii. Iar Putin, ca unitate, 1, lider fără pereche, fără punct de reper autentic, non armonizat politic și militar, s-a aranjat singur pe margine, chiar lângă discrepanța, 0-0”, „gaura neagră” în care continuă sa „cadă” oameni fără de vină. Cineva, îi mai oferă mâna sa?
Nicolae Tudor
Spuneti ca "modul de viata se alege prin educatie" Eu cred ca viata se alege doar dupa obtinerea supravietuirii. Cand muncesti sa supravietuiesti nu este o alegere. Marele rau al vietii este acest mare zero (0) cand este real si este pozitionat fix la lingurica. Atunci cand te doare la lingurica, din cauza foamei, nici om nu esti. In alta ordine de idei, avand in vedere perfectiunea abordarii filozofice a liderului rus si a altor aspecte de viata, pentru a pune in balanta modurile de viata alese de alti oameni si popoare, este necesara si asezarea altora pe acest "pat al lui Procust". Puneti capitalismul, puneti toate statele lumii, puneti toti conducatorii lumii, sa vedem daca stau pe trepte superioare celei pe care sta Putin. In 1789, La Paris s-au scris drepturile omului. Una dintre ele spunea ca exista necesitatea impozitarii oamenilor, dar acceptul trebuie sa fie liber consimtit. Iata raul lumii: dictatura si bunul plac al decidentilor, exploatarea omului pentru acumulari de foloase necuvenite. Folosirea educatiei ca mod de viata pentru ai nostri, ca pentru marea masa a populatiei educatia este un moft egal cu zero. Constitutia noastra capitalista obliga statul sa asigure trai decent, iar statul cheltuieste banii pe inarmari, studii de fezabilitate, campanii electorale, rente viagere si pe alte prostii iar populatia nu are nici un trai decent. In acest context vin oameni ca dv si ne vorbesc despre educatie nu stiu de care, ca nu ai voie sa te impui ca desteptul lumii ca vei ramane fara prieteni, ca te duci in prapastie. Avem deodata o grija imensa pentru un om si trecem cu vederea miliardele care sunt aruncate in prapastie si tinute acolo cu piciorul deasupra iesirii. Cu ce este mai bun Macron, cel care a macelarit pe strazi ani de zile "vestele galbene" care cereau pensii si trai decent? Cu ce este mai bun Biden?
Îmi place
Răspunde
4z
Editat
Victor Deleu
Asta și fac. Vorbesc de „patul lui Procust”, Triada: bine-0-rău. Dacă dorești lucruri balansate, aplică „lingurica”, relația, -0-: Trecut-0-Viitor, Vest-0-Est, bine-0-rău. E vorba de două culturi vii care nu trebuie să se lupte între ele, ci să respecte, „lingurica”, relația, -0-. Nici Putin, nici Biden, nu ț-o va dă. Problema e la „lingurica” minții. Nu putem să ne întoarcem în trecut cum vrea Putin, și nu te poate sili Biden să te deștepți pentru viitor. Treaba e intimă, personală. Cine trăiește, trăiește bine și printre cei buni (Est), și printre vei răi (Vest). Nu le putem amesteca. Saltul cunoștinței trebuie făcut, Deșteptarea! Alegerea își aparține, iar deoarece nu vrei să alegi Rusia, va trebui să promovezi următoarea lege: Toate lucrurile noi au loc la granița, -0-, a două faze: Vest-0-Est. Tu ești în centru, 0, România! Activează: „Educația Complementară”. Baftă!
Victor Deleu
2m ·
Putin, ne ridică din genunchi!
De după destrămarea URSS, de undeva a apărut expresia, „Rusia e pusă în genunchi.” Asta se manifestă alături, pe lângă nostalgia după țara pierdută (Ce țară!), ca și după viață precară dar sigură, în cămine muncitorești, de la salariu - până la avans, în rânduri lungi, de zeci de ani, la o casă socială. Oricum, poporul multietnic era uniți prin o ideologie dedicată de a fi misionar, deosebit, prim. Sovietic!
Expresia „Rusia e pusă în genunchi”, se repetă îndată după anexarea brutală a Crimeii (anul 2014), ca explicație a „dreptului” rus de încălcare a sarcinii luată de Rusia - Stat-garant al integrității Ucrainei. Legea nu mai conta. „Krîm naș!”. Pe atunci, important era faptul că „s-a găsit” vinovatul: chipurile, cineva de „din afară” a influențat destrămarea URSS, „a pus Rusia în genunchi”. Astfel, devine clar că nu Legea conduce cu societatea rusă, ci discuția „pe noțiunile” formulate de Conducere. Și, într-adevăr, legile pentru a conduce o țară zeci de ani, au fost modelate după „noțiunile” unui singur om, aflat la Conducerea Rusiei, Putin.
Unde e posibil de găsit în Rusia această abordare: „a discuta conform Legii”, ori „ a discuta conform noțiunilor”? Răspuns: În limbajul deținuților din pușcăriile Rusiei. Un „hoț în Lege”, conducător al hoților din afara legii, vorbește cu tovarășii săi „pe noțiuni”. Acum, devine clar de ce în politica lui Putin nu se poate băga nimeni… (Hodarcosckii, Berezovskii, Navalinii….). Putin vorbește „pe noțiuni”. Chiar și invazia în Ucraina nu e invazie („Noi n-am invadat Ucraina!”-susține Lavrov), iar războiul - nu e război. („Speț-operație” - zice Putin). Oricum, Rusia e îngenunchiată! Claritatea ne-o dă abordarea limbajului folosit de Liderii ruși și… de tot poporul rus, cei care susțin războiul din Ucraina. Acum, această abordare „pe noțiuni”, devine Lege internațională. Toată civilizația plantei participă la asta. Și cosmosul… Este! Se vorbește „pe noțiuni”, se luptă „pe noțiuni”, alogic. Legea războiul e asta. În Ucraina mor oameni. Așa, intuiția lui Putin, că „Rusia e îngenuncheată” de la momentul destrămării URSS, are explicația sa logică de a promova discuții și fapte „pe noțiuni”. Astfel, apare posibilitatea de a căuta soluții de a „ridica în picioare” nu numai Rusia, ci și a Ucraina, și a Europa pusă în genunchi de „Speț-operția” lui Putin.
Treaba istoricilor e să descrie corect realitatea faptică. Iar pe baza acestor descrieri, fiecare om își formulează realitatea sa, de raționament. Noi, aici, ne vom folosi de cele două abordări ale lui Putin. Vom discuta bivalent: „ pe noțiuni” și „conform Legii”. Să gândim așa: Procesele naturale se dezvoltă conform legii: de la mic la mare, de la primitiv la perfect, de la particular la general. Procesele sociale, ar trebui să confirme acest fapt natural, iar perfecțiunea umana - generalizată. Să folosim deci logica. Satelitul spiritual al omului, totdeauna a fost religia. Religia a dat omului visul de a ajunge în „rai”, la starea perfectă.
Calea socială, faptică, spre acest vis, a foarte greoaie. Dar, știința din sec XIX, deja era dezvoltată. Iluzia religioasă putea fi și îndepărtată. De la dezvoltarea particulară, individuală, locală, trebuia o scânteie, un Salt al cunoștinței, cunoștințelor. Și asta se întâmplă, istoric: „O fantomă zboară de asupra Europei - fantoma comunismului” (Manifestul comunist- 1848). Comuniunile de oameni religioși, aveau numai de a se asocia într-o lume nouă, comunistă, „rai” pe pământ. Și… gata! Simplu! Era nevoie numai de o Teorie științifică de fundamentare a acestei necesități prin generalizarea fenomenelor locale, răscoalelor. Acum ele, generalizate fiind, se for numi, „revoluții”. Astfel, „Capitalul” lui Marx (1867) devine Biblia nouă a aventurierilor, anarhiștilor și criminalilor, a acelor leneși și lipsiți de darul creației, cei care invidiau oamenii de afaceri, pe promotorii economiei capitaliste și a progresului firesc.
„Din scânteie, se va aprinde flacăra”…
Ideea generalizării proceselor sociale, bune sau rele, se efectuează pas cu pas, prin unificare. Imediat după răspândirea „operelor” lui Marx, mințile deștepte (1871) au unificat Germania, iar în Franța - proletariatul. „Comuna din Paris”, devine un exemplu internațional. Între patron și angajat apare o gaură neagă în care în mod „revoluționar”, pentru o cauză „nobilă”, egalitate și frăție, mor oameni. Bună e soluția?
Unificarea a scos la iveală unele diferențe religioase, lingvistice și culturale între locuitorii „noii lumi” promise de marxiști. Iar anul 1871 reprezintă un moment important din procesul continuu de unificare a popoarelor prin războaiele cu Turcia (1877-78; 1912-13) și a Europei cu Germania (1914; 1918) Tendința dată se dezvoltă, crește. Continuă războiul civil din Rusia. Dar, în loc de căutare a condițiilor de dezvoltare pașnică „Cercurile marxiste” căutau consolidarea proletariatului pentru a generaliza unificarea popoarelor. Saltul dorit de generalizare a noțiunii „unificare națională”, în noțiune de „integrare internațională” se garanta prin … „distrugere”. Cominternul, cunoscut și ca Internaționala a III-a, a fost o organizație comunistă fondată în 1919 de Lenin care avea ca scop lupta prin toate mijloacele posibile, inclusiv lupta armată, pentru răsturnarea burgheziei mondiale și pentru formarea unei republici sovietice internaționale.
Aplicarea antagonismului, ca contradicție de neîmpăcat (DEX), ascunde structura adevărată a Legii contradicției. Dacă contrariile nu se împac, nu conlucrează creativ, ele mor odată cu Legea. Ea se ocolește. (Nu există contradicție - nu există viață). Activitatea marxistă, evident, e contra Mamei – natura. Astfel (ca și Putin), Lenin nu gândea conform Legii contradicțiilor, ci „pe noțiuni”, exact ca și hoții actuali ruși, „hoții în lege”. Astfel, creația actuală, Rusia, dotată cu două forme de gândire, „conform legii” și „pe noțiuni” are al său creator practic, Lenin. Milioane de ruși au crescut, în generații noi, educați prin un limbaj destructurat, neadecvat naturii. Iar visul autorilor „Manifestului Comunist” de a crea un „rai” pe pământ, prin informarea poporului agramat, „exploatat” (patron-0-angajat), era falită din start: punctul de referință, 0, necesar pentru consolidarea „raiului” comunist, nu putea fi teama, -0”- de om (patron -0”-angajat), ci dragostea, -0-, firească (patron-0-angajat). Discrepanța 0”-0, dintre centrele de referință marxist, 0”, și cel natural, 0, părea că e temporară. Dar, această „descoperire”, revoluția ca mod de egalare a oamenilor, cale ușoară spre un progres mai mare, s-a dovedit a fi catastrofală. Nimic nu se uită!
Această postare pe Facebook, ar putea fi trecută cu vederea, ca și altele. Ea încă nu se acceptă ca axiomă, realitate de raționament, punct de referință pentru înțelegerea realității faptice. Omul modern e educat pe Teoria relativității. Axiomele gândirii sunt excluse, deoarece omul modern e îndoctrinat în relativitate. Totul e relativ! Așa a fost demonstrată, de genialul Albert Einștein, realitatea naturii, iar relativitatea e o știință despre materie și Univers, despre Mama-natura. Cumva s-a întâmplat că această teorie, lipsită de punctul de referință, 0, să fie explicată prin „căderea unui cârnaț”. Societatea noastră, însă, nu vrea să „cadă”. Ea este vie și are nevoie de repere concrete, sociale, garantate. Și, dacă comuniștii au exclus Dumnezeul din viața lor socială, apoi, cu care alt punct de reper l-au înlocuit? Răspuns: Cu punctul „hoțului în lege”! Dovada: în perioada de 74 de ani de dezvoltare a „comunismului” (1917-1991), competiția celor două sisteme politice, comunism – capitalism, a eșuat. Fenomenul a fost recunoscut, iar de din afară n-a venit nimeni să „distrugă” economia sovietică, s-o cucerească. Cine atunci altul a distrus-o, dacă nu „hoțul în lege”?
Descoperirea noastră e asta: Gândirea comunistă, efectuată „pe noțiuni” a eșuat. Salvarea URSS de scenariul posibil, deja știut, Yugoslavia, a fost efectuată de Mihail Gorbaciov. Pe atunci, era destul de a citi titlul cărții lui „Gândirea nouă”. Așa, toate gândurile ascunse în „casele naționale”, pe la bucătării și sub plapome, au ieșit în stradă. Destrămarea URSS a fost pașnică, firească, dar cu dezgust pentru națiunea rusă, Marele popor rus. Emoția nostalgică, popor misionar, promotor al Lumii noi, popor dotat cu o „limbă sfântă”, duhovnicească, idee susținută de Ortodoxia rusă, cu tendințe mari, de a deveni „al Doilea Ierusalim”, și-a făcut treaba.
Rușii s-au ridicat din genunchi numai acum! Dar, fals. Ei susțin războiul nedeclarat din Ucraina. Legea gândirii lor, a egalității și frăției comune e constrânsă de gândirea „pe noțiuni”, iar ucrainenii nu înțeleg, la fel cum nu-i înțeleg pe ruși nici cei din Vest, „prostiți de globaliști”. Domnilor ruși! Nimeni nu vă înțelege! Toate popoarele lumii trăiesc pe Legi și pe acorduri internaționale. Legile nu se încalcă! Iar emoțiile naționale, de superioritate asupra altora, pot fi domolite.
Emoțiile sunt sclavele gândurilor noastre dacă omul gândește prin cuvinte unitare: mânie, frică, bucurie, tristețe, dezgust, încredere. Ca să ne găsim o minte calmă avem nevoie de o hartă a emoțiilor noastre, de un punct de reper (triadele). De încredere. Dezgustul rus este o emoție care apare în contact cu lucruri pe care lor nu le plac, le consideră murdare, ofensive și revoltătoare. Într-adevăr cui place ca țările europene să fie unite, prospere și păzite de o armată comună? NATO. Lui Putin… Interesantă ritorică: „Vreți ca Rusia să lupte cu NATO? Cineva trebuie să gândească despre asta!” . Putin, insinuează pe marginea conflictelor din IRAK, Libia, Serbia, Afganistan. Încearcă să aducă conflicte între țările europene. Dar, nici una din țările menționate nu este cucerită de „americani”. NATO e numai în apărare. Rusia, o țară înarmată cu Bombe atomice se respectă. Dar această lege, respectul față de independența declarată a țărilor, se ignoră de ruși. Gândirea „pe noțiuni” e mai puternică. Teoriile conspirației și Propaganda – ideologia Kremlinului. „Harta emoțiilor ruse” e în mâinile unui singur om, a celui care gândește „pe noțiuni”, dezinformează, minte. „Cineva trebuie să gândească despre asta.” – e o expresie bună.
Așadar, Rusia a fost „pusă în genunchi” chiar de la începutul sec. XX. Revoluțiile, războaiele și educația comunistă, a creat o societate pe credința în „nucleul conducător”, Partidul Comunist. De după destrămarea URSS nu s-a schimbat nimic în gândirea rușilor. Gândirea „pe noțiuni” este credința lor. Nu degeaba peste 80% din popor susțin „speț-operația”. În loc să se îngrozească de starea lor psihică proprie, accidentată, se caută dușmani în afara țării. Continuă.
Discrepanța dintre cele două moduri de a gândi, „conform legii” și „pe noțiuni”, e prea mare. Ceva se întâmplă cu aparatul gândirii rusești, limba rusă. O nouă Ordine Mondială inițiată de Putin a acea Unificarea care scoate la iveală diferențele religioase, lingvistice și culturale. E o temă prea mare pentru a fi analizată de oameni simpli. Dar, faptul că anume limba rusă e pusă în „capul peștelui” care a inițiat acest război cu Ucraina, UE și SUA, e evident. „Peștele de la cap se strică”, iar limbii rusă este destructurată grav. Adică, neadecvată realității de raționament. Folosirea unității cognitive TRIADA, evidențiază aceste diferențe:
General-0-particular; Lege-0-noțiune; limbi simetrice(sfinte)-0-limbi polarizate(destructurate).
Limba rusă e o limbă subscrisă, iar verdictul final, folosind noua abordare, îl poate da numai oamenii de științe lingvistice, filozofice și a fizicii cuantice: vezi pagina „Centrul românesc de știință și Cultură” sau „Educația Complementară”. Între timp, odată ce marxismul l-a făcut pe proletarul agramat, Tot, „care era nimic și a devenit tot”(vezi imnul „Internaționala”), de ce inteligența autentică, de jos, modernă, nu ar începe singură acest proces „al resetării”, de a aduce toate limbile la un numitor comun, unul mai apropiat de centrul, 0, al balanțelor - triade, create pe balanța-cântar montat pe suportul înțelepciunii, Î: 0-Î-0;
Globalizare-0-unificare; Democratism-0-autoritarism?
Doar e mai sigur să lupți folosind legea cuvântului decât noțiunea armei. Atunci, va deveni clar, chiar și rușilor, că Lumea omului nu poate multipolară, ci, numai bipolară, ca și Lumea naturii: zi-0-noapte; cer-0-pământ… Nu e așa? Pot exista, oare, două păreri contrarii, dacă Axioma e asta, una - Triada? Doar, și Ortodoxia rusă crede că se sprijină pe Trinitate: Tata-0-Fiul; Dogma-0- axioma; Război-0-speț-operație. Iar poporul rus, se știe, e talentat, învață repede. El vrea să se ridice în picioare. Inconștient de fapt, Putin ne ridică din genunchi pe toți, toată civilizația. Prin provocările sale. Noua Ordine Mondială căutată de el cu rachetele, se poate crea și prin metode pașnice. Asta e „gândirea nouă” spațială (intuită de Gorbaciov) și voința fiecăruia din noi, scopul căreia poate fi atins, cu rațiune de cauză, prin folosirea unității cognitive, Triada.
Înainte de Potop, Noe chema oamenii să construiască Arca salvării. Poate că astăzi, în condițiile dezinformării științifice, aplicării faptice a mijloacelor de discreditare a realității de raționament, prin triade veți putea formula, singuri pentru sine, conceptul bărcii sale individuale, nescufundabilă în oceanul minciunilor rusești sau altele.
Victor Deleu
37m ·
Patriarhia Credinței în rațiune.
Suntem în sărbătoarea „Floriilor”. Așteptăm Paștele și credem într-un singur Dumnezeu. În care Dumnezeu? Alte popoare cred și ele în Dumnezeu, iar sărbătorile lor sunt diferite de ale noastre. Fiecare cu tradiția sa. Deci, un singur Dumnezeu le binecuvântează pe toate. În general, noțiunea de Dumnezeu e generală, iar credințele în El sunt particularități ale popoarelor și a fiecărui om în parte. Credem! Dar, ceva nu e în regulă aici. Multe războaie au loc din motivul diferențelor în credințe. Iar toate credințele în Dumnezeu sunt iraționale, mistice, istorice. Cum să le unești în UNA? Trebuie? Unii oameni de „știință” analizând situația dată promovează Ateismul. „Iată soluția!” Și greșesc. Credința în oameni, ateismul particular, este și ea o credință, ca și credința în Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu poate fi personalizat, localizat. El e oriunde. General. Așa „Cuvântul” Lui Dumnezeu va trebui reanalizat. Cu știință de cauză. Limbile omului sunt… ale omului. Iar limba Lui Dumnezeu, e ceea faptic ce ne prezintă proorocii. Ca să vezi, 2000 din 2500 de profeții deja sau împlinit. Cum așa? Am ajuns la acest grad înalt de dezvoltare în științe și încă nu înțelegem cauza? Proorocii - mai deștepți ca savanții contemporani?
Deci, Apocalipsa Biblică e o prevenire reală, ca și Potopul lui Noe. Cum să ne pregătim?
Noe a folosit știința și capacitatea sa de a construi Arca. Primejdia însă se repetă. Ce are de construit omul „civilizat”? Practica mistică explică venirea Lui Dumnezeu pe pământ și acum, în zilele noastre. O fac sincer și cu stăruință toți slujitorii cultelor, ca și evanghelistul Frank. Dar toate metodele sunt cele vechi, numai de rugă la cer. Raționalismul, chipurile, va veni apoi, după Apocalipsă. Vom înțelege dacă ne comportăm bine… Dar, oare există metode științifice, raționale? Cele de anticipare a „popoului”. Da! Ele se promovează pe Facebook. Metoda e una, aplicarea structurii cunoștințelor, Triada.
Dacă urmărim atent textul de mai sus, găsim cuvinte contradictorii, general-particular, credință-știință. Pot aceste cuvinte exista separat? Da, în discuții. Dar în gândire? Astfel, dacă dorim să gândim mai larg, va trebui să folosim balanța, 0-Î-0, unde cele două zerouri sunt talgere, iar suportul balanței, Î, înțelepciunea. Deoarece, înțelepciunea e ceva mistic, nevăzut, centri balanțelor încărcate cu cuvinte perechi, se va nota prin 0. Acest simbol, 0, aparține ghemului (Ariadnei), -0-0-0-0-0, care ne duce prin toate cunoștințele noastre, nu le aranjează corect, adecvat naturii. Doar nu dorim să gândim eronat, iluzoriu, fals. Și așa, avem triade: General-0-particular; Tatăl-0-Fiul; Credință-0-Știință; Perfect-0-ideal, Morală-0-etică…. Apare coincidența substituției Duhul Sfânt cu relația, -0-. Ne sperie? Putem judeca prin: trinitatea-0-triadă; dogmă-0-axiomă? Cine ne interzice să gândim astfel. Așa, descotorosind Credința de Religie (ritualul bisericesc), Generalul (cred) de particular (rog), ne dăm seama că și știința e dotată cu Credința în rațiunea datelor ei. Deci cu Credința în rațiune, la început ipoteza (poate că…) apoi, rezultatul primit, Știința (Credință-0-Știință). Religiile sunt și ele o „știință”, dar una mistică irațională. Credința religioasă e partea opusă Credinței în rațiune, care e generală. Așa, precum e scrisă triada, general-0-particular, putem scrie structurat și credințele: Credința în rațiune-0-Credința în misticism (irațional); Credința în rațiune (logică)-0-ateism(intuiție). Și a.m.d. Știința e Putere!
„Patriarhia credinței în rațiune”, e numai o pagină de pe Facebook. Ea, nu are scopul de a „schimba” tradiția ortodoxă. Cei care o vor și o respectă, poftim! Dacă așa vă este conștiința, folosiți-o! Acum ea se folosește numai ca un fragment din Triada, cred-0-știu.
Pe pagina dată, se pune în atenție un termen hotărât al „modificării” tradițiilor, Triada. Acesta, nu e un Salt al conștiinței, ci, Salt al cunoștințelor, metodologiei cunoașterii. Aici, se susține, că avem nevoie de modificarea modului de a gândi. Iar tradiția, oricum, se modifică. Declararea drepturilor omului și structurilor democratice îl atinge pe fiecare om. Fiecare om își ia un angajament oarecare față de societate. Vrea modificare. Și numai cei slabi, căutând Puterea în cantitatea materiilor care le dictează viața, ajung la concluzia acceptării metodelor de distrugere socială ca normă. Argumentele sunt oribile. Astăzi, - „denazificarea” ucrainenilor.
Puterea reală, însă, se află în spațiile mici ale gândirii. În Creier! Spațiile date, ar putea fi adecvate naturii. Acolo, în creier e începutul Puterii adevărate. Aici, trebuie de lucrat.
Pagina „Patriarhia credinței în rațiune”, este alăturată de paginile Facebook „Centrul românesc de Știință și Cultură”, „Educația Complementară”, și are scopul de a promova Paradigma Omului nou. Aceasta, e o Doctrină care nu poate fi impusă de conducătorii noștri de sus sau tratată ca model popular, de Modă, invenție a cuiva. Doctrina e un concept spațial, intim. Practic, s-a constatat că explicația directă a acestei Doctrine, de pe o singură pagină, e imposibilă. Spațialitatea nu poate fi concepută liniar. Se cer cunoștințe noi, suplimentare, spațiale.
În istoria Științei ordinare au existat lucruri stranii când rezultatele experimentale nu puteau fi explicate logic din cauza că se confundau axele sistemului de coordonate, X cu Y, variabila cu funcția. Prin Teoria abordată pe cele trei pagini Facebook (XYZ), menționate mai sus, vom încerca să înțelegem de ce odată cu dezvoltarea bunăstării sociale, războaiele nu se mai opresc. În afară de variabilă și funcție, (XY) care axă mai apare ca dintr-un spațiu paralel? A treia axă e, doar, aici! Z!
Societatea noastră e măcinată de criminalitate, corupție, terorism și războaie. Lucruri stranii. Rezultatele experimentelor sociale nu pot fi elucidate științific prin metodele practice. Se constată doar, că cu cât e mai bine, cu atât e mai rău.
Există o necesitate neauzită, mută, de a trăi într-o relație armonioasă cu oricare ființă dotată cu Intelect, Minte, Rațiune. Această relație va trebui să aibă un punct de reper, o axiomă păzită și respectată ca pe cel mai drag talisman al omului. E Triada, structura armoniei, ritmului, iubirii, frumuseții. Simetriei.
Explicațiile necesare de integrare, însăilare a cunoștințelor mai multor persoane, n-au ajuns la cititorii paginii „Educația Complementară”. De asemenea, nici materialele despre legile de raționament, postate în „Centrul românesc de Știință și Cultură”, nu au trezit curiozitatea oamenilor despre felul cum ei gândesc (Omul se mai tratează ca trup, e ceea ce el mănâncă. Oricum, fericirea lui e intelectul, ceea, cum el gândește).
Poate, pagina dată va fi în stare să aducă mai mult interes față de Credință și Rațiune. Această abordare se explică prin faptul că Lumea omului e o lume artificială. Aici, realitatea adesea e confundată cu iluzia. E o tradiție mai veche. Învățăm tradițional, unul de la altul, copiem imităm, ne auto clonăm ( „Vreau și eu!!”). Dar, totuși, există un învățător mai înalt, mai Mare – Mamă-natura. Anume, aici trăiește realitatea de raționament, punctul de reper, 0.
E nevoie de un contact direct dintre cititorii acestei pagini pentru a sincroniza gândirea cu limbajul folosit de ei, cu legile Mamei-natura. În ce privește autorul, el e numai un instrument, indicator care arată calea și condițiile de manifestare a acelor evenimente care se pot întâmpla în viitor.
Sper, că forma contactului de pe pagina „Patriarhia credinței în rațiune” va fi deschisă, sinceră și civilizată. Schema: întrebare-răspuns. Oricare cititor poate aduce răspunsul său propriu pentru ași ajuta prietenul. Bineînțeles, dacă e sigur că are un răspuns finit, axiomă.
Antrenarea în formularea unei gândiri adecvate naturii, la nivelul axiomelor și raționamentului natural, va trebui să excludă cataclismele sociale (războiul, corupția și terorismul). Echilibrul real al naturii, un adevăr absolut odată însușit, nu mai poate fi admis profanării. Consecințele acestei gândiri vor fi asumate la nivelul ideilor, gândirii spațiale. Asimetria gândului distructiv va muri acolo, la etapa inițierii lui.
Am onoarea să Vă invit în Lumea Omului nou, meditativ, postmodern! Dar, nu sunt eu Calea și Adevărul acestei Lumi, ci Sursa cunoașterii, un 0 ascuns între cuvinte. Omul gânditor, modern, are nevoie de împlinire, Iar Credința în rațiune o promite: Om meditativ (general)-0-om gânditor (particular). Iar centrul, 0, deja e știut ca Sursă a schimbărilor, gândirii spațiale mai efective decât gândirea liniară, „consecventă” în labirint, adesea aflată în acel Mare impas care cere armament militar.
Idiotismul actual din Rusia e acesta: „N-am declarat război(general)! Numai așa, - o spețoperație (particulară). Chiar nu vedeți că noi, rușii, suntem aleșii lui Dumnezeu? Cum îndrăzniți să trăiți mai bine ca noi? Predați-ne țara voastră, nouă!”
Pace! Dumnezeu e Integritate, Atotțiitor, Potențial de susținere în gravitație lentă a tuturor planetelor. Planeta, 0, e inteligența autentică a fiecăruia din noi. Ea se manifestă așa: spirit-0-intelect. Și așa, mai departe….
Victor Deleu
6h ·
Comuna din Paris
/Tot „binele” tău, ca și tot răul, a pornit de aici, de la Comuna din Paris/.
Cinci mii de ani în urmă, Lao Tze spunea: „Dacă în viața ta te-ai rătăcit, întoarce-te înapoi, de la început.” Astăzi, majoritatea românilor se cred „rătăciți”. Până la războiul, dintre Rusia cu lumea întreagă, se declara în sondaje repetate: „peste 80% din români susțin că România merge pe calea greșită”. Acum, în război, această susținere a căpătat și o direcție de corectare: unii susțin Rusia, alții – România cu armata sa, parte din NATO. Democrația e o putere mare! Opinia românilor e liberă. Toate personale se declară deschise, iar „vânătoarea de vrăjitoare” aparține doar Rusiei. Fiecare dintre români, intuitiv, își caută locul său de „întoarcere înapoi” din rătăcirea lungă. Fiecare vrea să-și refacă viața, să înceapă o cale nouă, dreaptă. Unii o găsesc în religie: „începutul” tuturor lucrurilor e Domnul, voia lui. Alții - în integritatea țărilor UE. Aceștia par a fi mai aproape de adevărul practic, de trezire. Numai că adevărul e Unul: e punctul de referință al întoarcerii înapoi, arătat de lao-Tze. Care e?
Punctul de reper are o valoare matematică și nu mai este o opinie, o părere, o dorință faptică, ci o axiomă simplă, Una, de necombătut. Doar e clar că, de la Lao Tze încoace, în cinci mii de ani, omul nu a evoluat în acest domeniu al „începutului”. Totuși, care e?
Autorul acestor rânduri, l-a găsit și îl promovează de 9 ani pe pagina „Educația Complementară”. Dar, îndoctrinarea în științele practice explicate pe opinii autoritare, este mai puternică decât îndoctrinarea în Științele democrației libere. Deșteptarea, ca fenomen al ridicării de conștiință, intuit de autorii Imnului României „Deșteaptă-te, române!”, așa și rămâne: o iluzie. Oamenii nu-o „văd”. Românii nu se recunosc pe Sine însuși în el. Viața lor concretă pare a fi mai importantă ca Viața umanității în general sau măcar a țării sale. Patriotismul - la pământ. Legământul, -0-, celor două vieți, generală-0-particulară, este ignorat. Iar acest Salt de trecere , -0-, dint-o parte în alta e Deșteptare. De aici, nici „calea nouă”, atât de mult dorită nu se găsește. Asta va fi susținut, cu mare insistență, de autor. Iar cititorul…. gândește.
Dacă „te-ai rătăcit în a sa viață particulară”, întreabă-te când Viața de pe pământ a apărut, în general.
1.Religia îți va da începutul mistic, creația lui Dumnezeu (vezi Geneza). Și a zis Domnul: „Să fie lumină!” Și s-a făcut lumină din prima zi, chiar dacă Soarele și Luna au fost create în a patra. Omul înțelept, din această poveste va alege adevărul, relația:-0-. După ce a „apărut lumina”, cerul a fost despărțit, -0-, de pământ (cer-0-pământ). Apoi, pământul a fost despărțit, -0-, de ape (ape-0-pământ). Lumina dată, -0-, persistă încă de pe atunci, peste tot. În general. O găsim și în Trinitatea religioasă: Tatăl-0-Fiul. Oare relația,-0-, dintre doi oameni nu e „Duhul Sfânt”? Dar, acest „joc de copii”, irită omul vârstnic. „Nu judeca!”
2. Știința e acțiune. Ea ne aduce practica vieții omului. Dacă ne permitem să „judecăm”, apoi, între cele două cuvinte: general (Viață) -0-particular(viață), avem o istorie lungă de cinci mii de ani, de la Lao Tze. Așa, relația, -0-, e o Sursă de cercetare prea lungă pentru a căuta și găsi punctul de reper, 0, necesar pentru a începe „calea nouă”. Unde, unde? La care etapă s-au rătăcit românii? De la nașterea sa personală sau de la „greșeala” de la început a Creatorului? Iar dacă Dumnezeu nu există, adică, nu există integritate socială și armonie personală, apoi, cine și unde a greșit în istorie? Fiecare român a fost ascultător bun la școală: a imitat, a copiat și reprodus tot ce i s-a dat (pe „tabla sa rasă”). Dar, românul așa și n-a aflat Cine e el însuși. Oare, e numai un copiator, o clonă? Z?
Legământul, -0-, celor două vieți: generală (Viață)-0-particulară(viață), ar putea fi „cheia” aflării adevărului. Dacă omul într-adevăr dorește fericirea, va trebui să gândească adecvat naturii. Iar natura totdeauna e armonioasă, perfectă. Nu există climă rea! Omul și-a construit o lume separată de natură, iar alt profesor, mai înțelept ca natura, nu există. Natura nu ocolește realitatea de raționament. Așa, folosirea cântarului-balanță; 0-Î-0, ne prezintă nu numai echilibrul, Tatăl-0-Fiul, dar și înțelepciunea , Î, de a structura, împerechea cuvintele: general-0-particular. Așa, relația, -0-, devine acel „început”, condiție de a merge pe „calea nouă” corectă și controlată de fiecare cetățean, independent de volumul de cunoștințe. Asta e Teoria științifică a cunoașterii, Triada, teorie e realității de raționament. Această teorie ne lipsește. Iar folosirea Teorii cunoașterii științifice, Epistemologia oficială, ne prezintă doar realitatea faptică, cea vizibilă.
Deoarece relația de legământ dintre oameni, -0-, nu este recunoscută ca generală, astăzi, românii ca și toată lumea, se folosește de relații preferate, deschise sau ascunse, de secrete personale și de stat. Atenție! Nu vă cheamă nimeni și, nici, nu e nevoie să descoperim secretele cuiva. E nevoie numai de descoperit secretele sale, proprii. Iar Teoria științifică a cunoașterii, Triada, poate evolua vederea realității de raționament. Nu e nevoie de cunoștințe academice pentru a înțelege că oricare practică umană în timp se generalizează. E simplu. Mai ieri, nu se putea da un telefon la București. Astăzi – ne vedem online de oriunde, de peste tot globul pământesc.
Așa, la fel, și relațiile sociale contradictorii, de luptă cu natura, și cele ale popoarelor cuceritoare și a vecinilor lacomi. Toate relațiile s-au dezvoltat mii de ani, în particular. Iar generalizarea acelor practici s-a început numai odată cu apariția visului frumos al Comunismului: „O fantomă zboară de asupra Europei”. A apărut un Salt nou în cunoașterea practică, particulară, revoluțiile. Și, dacă pe parcursul istoriei omenirii imperiile apăreau și dispăreau, ca particularități ale timpului, apoi numai după apariția marxismului, imperiile noi au căutat să se generalizeze, să se viseze precum că pot trece prin toate timpurile. Legendara Comună din Paris (1871), cu atâta pasiune descrisă de comuniști, călăi ale proceselor lente de dezvoltare ritmică a lumii, au „revoluționat” lumea exploziv (știința și cultura antagonismului) provocând necesitatea de masacrare a mii de oameni. Apoi, au continuat revoluțiile de la începutul sec. XIX (1905, 1907, 1917).
Ce s-a întâmplat cu balanța noastră: general-0-particular? Ea, prezentând armonia, fericirea dorită, pur și simplu a fost deformată, desființată. Între aceste două noțiuni a apărut o „gaură neagră”, o discrepanță, 0-0”: general-0-0”-particular. Asta se explică bine prin religie: De Duhul Sfânt (credință în armonie și integritate umană), -0-, s-a legat marxismul, -0”-, duhul satanei („dreptul” celui puternic, majoritar).
Răscoalele în grup contra exploatatorilor, patron-0-0”-angajat, au amplificat politica, au dus la generalizarea politicii țărilor: Conduce Puterea mai mare. Primul război mondial a demonstrat clar că gândirea politică nu e corectă. De aceea, planul lui Lenin care a cerut ieșirea Rusiei din război, a fost mai grandios, mai satanic. Balanța firească, patron-0-angajat, a fost distrusă, desființată pentru a forma o societate fără stăpân, fără responsabilitate, fără armonie firească, naturală. Visul Comunei din Paris a fost spulberat. Educația „omului nou” și „conștiinței comuniste” n-a mers. În Rusia de astăzi se face aceiași lucru ca pe timpuri: „se bea și se fură”. Iar nenorocirea acestui popor „măreț” se explică, numai și numai, prin structura limbii ruse, o structură deformată, neadecvată realității de raționament, fertilă pentru toate teoriile marxiste, comuniste și fasciste.
„Dacă în viața ta te-ai rătăcit, întoarce-te înapoi, de la început.” La care început? Evrica! La cel de până la „Capitalul” lui Marx (1867), de până la „Manifestul Comunist”(1864). De acolo a început discrepanța, 0-0”, patron-0-0”-angajat. Apoi, discrepanța dată a pătruns în politica țărilor. S-a generalizat. De după I război mondial, prima gaură neagră(1914), a urmat al II-lea (1939). Comunismul nu putea trăi într-o singură țară. Iar, structura limbii ruse nu putea formula gânduri armonizate, perfecte, adecvate naturii. Rusia trebuia oprită. Era evident. Contradicția creată artificial și dusă la antagonism (distrugerea vechiului) trebuie echilibrată cu ceva (comunism-0-fascism). Mussolini inițiază fascismul, ca antipod complementar, competitiv pentru comunism: medicina și educația gratuită, ajutor tehnic și economic acordat țărilor slabe. Dar, Hitler generalizează procesul dat, prin națism, duce contradicția de până la antagonism. Limba germană pare a da lumii mai multă cultură tehnică, „lumină”. Ororile națismului… sunt știute.
Suntem la începutul celui de al Treilea război mondial. Și Rusia, ca și Germania sec. XX, e gata să „furnizeze” o cultură mai avansată ca cea europeană. Mai serios nici că se poate. Rusia se vrea Putere globală! Asta, e o țara „cosmică” și „atomică”. Cum va merge acest război? Fizic sau metafizic? Distrugător de oameni în crematorii sau modificator al modului de a gândi? Adică, procesul va merge la nivel global, între țările fizice, sau intim, personalizat, prin modificarea formelor de gândire? Modificarea modului de gândire nu se mai poate efectua prin aceleași practici tradiționale, neîmplinite de germani în cele două războaie. E nevoie de o practică nouă, practica educației complementare, meditative? Doar, se prezintă aici, ÎNCEPUTUL, 0, binelui și răului (bine-0-rău) pe care le suportă omenirea de după Comuna din Paris. Noua Teorie științifică a cunoașterii, Triada, le prezintă ca structură adecvată armonioasă, integră.
Se vede, că din balanța, 0-Î-0, autoritarism-0-democratism, NU poate fi aruncată o parte fizică (un talger!). Sau poate acest vis nebun, o cultură rusă și o religie ortodoxă „mai înaltă” ca altele, va păstra totuși rațiunea echilibrului, va admite integritatea balanței, cu punctul de reper, -0-?. Asta, pentru că se vede, izolați de procesele economice globale nu mai este posibil de a exista fizic. Militarismul nu produce relații economice de viață. Iar asta, însemnă „Gândirea nouă”, visată de Mihail Gorbaciov. Asta e acceptarea triadelor, derivate a Portalului cunoașterii, General-0-Particular, a cuvintelor perechi montate în structuri adecvate naturii: bine-0-rău, respect-0-stimă, perfect-0-ideal, limbi sfinte-0-limbi satanice, Est-0-Vest, etc., unde duhul satanic, discrepanța, 0-0”, va fi controlată ușor, de fiecare.
Bineînțeles, dacă se vor găsi minți „trezite”. În alt mod, bombardamentele vor continua, iar ororile de la Bucha, ignorate de elita rusă și românii iubitori de ruși, vor fi percepute adecvat numai prin literatura participanților la războiul II Mondial, pe teritoriul Germaniei, de ororile efectuate de ruși, descrise de ei însuși. De ce să fie repetate acele orori din nou? Nu e mai bine să ne aranjăm corect mințile? Balansat! Vezi la Nevzorov (Youtube), postările lui de pe data 06.04.2022.
De unde vine obsesia imperială rusă, dacă nu de la structura polarizată a limbii ruse?
De altfel, nici limba ucraineană nu este atât de perfect sincronizată cu natura autentică. Să nu ne trezim cumva, peste vreo 20 de ani, cu fascismul în casa UE.
Și așa, greșeala francezilor de la Comuna din Paris e în interpretarea greșită a fantomei comunismului. Un vis, fără conținut viu. Acum, pare că francezii nu-și mai doresc împlinirea lui. Dar, din cauza limbii lor polarizate, apropiate de satanism, Mari Le Pen oricum, avansează, ca și Madam Șo din România. Chiar nimic nou sub Soare?
Cred că, o dată ce omul are creier, e imposibil să-l tratezi după ADN. Și un animal e dotat cu inteligență. Omul ca trup, e om oriunde, ființă biologică. Limbile lui însă sunt diferit inventate, intelectele sunt diferite prin structura limbilor. Logica și instinctele (intuție-0-logică), au implantate alături de centrul autentic, 0, centre secunde, 0”, diferite și formează discrepanțe, 0-0”, diferite. Nu putem spune că avem de afacere cu o națiune apărută pe o greșeală a naturii. E mai simplu: Limba acestui popor rus e deformată istoric, destructurată de modul ales de viață, o limbă mai mult sau mai puțin deviată la dreapta, în dependență de educație, spre extrema șirului balansat de limbi ale lumii (sfinte-0-satanice), o limbă neadecvată realității autentice, de raționament. Punctul de reper, 0, la care ne întoarcem acum, indică cauza adecvată, 0, și necesitatea unui nou început, a unei alte căi, corecte, continue, fără atrocități.
Victor Deleu
5h ·
IAR EU, TOTUNA - ȚIN CU RUȘII!
/ În glumă – în serios/
Veți fi surprinși! Eu țin cu rușii. Dacă cititorul acestui text, ar avea răbdare să citească postarea dată până la capăt, apoi, va fi uimit de faptul că el gândește la fel, ca și mine.
Pentru a înțelege de ce „Rusia a invadat Ucraina”… „Noi nu am invadat Ucraina!”- susține Lavrov, de ce „Ucraina e este bombardată”… „fotografiile sunt trucate” - ne spune Pescov, va trebui să începem de departe, din istoria relațiilor de producere și consum din sec. XIX din Europa (Nu e mult)
Pace! Nu am păreri personale. Doar, axiome!
1.Promotorul tuturor mișcărilor sociale este Contradicția. În sec. XIX lumea se dezvolta într-o pace relativă. Epoca Victoriană era în floare. Contradicția, stăpân-sclav, așa cum era ea, cu scrâșnet de dinți, dar oricum, pașnică. Nu putea contradicția ceea să aducă revolte generale. Viața avea un preț, „după muncă și răsplată”. Contractul.
Dar iată, apare omul „genial”, Karl Marx. El scrie cartea „Capitalul” (1867). Mai târziu în epoca
comunistă, un român (Petre Țuțea) va spune despre oamenii geniali: „Omul genial e văr drept cu idiotul”.
Cu ce a greșit Marx? El e vinovatul fără de păcat! El a generalizat numai relațiile încordate, contradictorii, dintre stăpân și sclav. Balanța naturală, 0-Î-0, pe care am putea monta, ca pe un cântar, noțiunile, stăpân-0-sclav, a fost aplecată în jos, spre răsturnarea situației politice tradițional creată. În Germania au urmat răscoale susținute de marxiști. Centrul 0, al balanței, stăpân-0”-sclav, a devenit unul schimbat, secund și instabil, 0”. Apoi, centrul dat a fost deplasat din Germania la ruși, la Sant-Petersburg. Centrele bolșevice, 0”, au reușit să ridice poporul rus la „Revoluție”, lovitura de Stat din anul 1917. După războiul civil din Rusia Lumea a devenit bipolară: capitalistă și comunistă. Garanția acestui sistem polar era creația (1922) lui Lenin, a Republicii Sovietelor, URSS.
Ce a adus Marx civilizației noastre? Saltul antagonist al conștiinței. Emoția erectă. Alegoric, el a bătut o pană, 0”, în relațiile stăpân-0”-sclav. A creat teoretic o discrepanță, 0-0”. Era o relație în forță, -0”-, inventată, una secundă față de relația tradițională primă, moșier-0-țăran; fabricant-0-muncitor. Modul de viață tradițional se schimbă drastic: „noi vom distruge lumea veche și vom construi o „Lume nouă”, unde „cel care era nimic, va fi tot” (Ne spune „Internaționala”). S-a creat o discrepanță, 0-0”, o gaură neagră în care au plecat din viață milioane de oameni. Așa, s-a practicat trecerea de la contradicția firească, om-0-om, la antagonism, om-0”-om, distrugerea relațiilor contradictorii. O lume fără contradicții – o lume inexistentă. Axiomă.
2. Pana a doua. Paralel cu științele sociale marxiste, apare și Teoria relativității (anul 1916, exact înaintea pretinsei „revoluții” bolșevice). Marele fizician, geniul Albert Einștein, ne aduce cunoștințe noi, de „eliberare” a gândirii tradiționale, vechi. Pentru asta, el „șterge” punctul de referință, 0, din sistemul de coordonate, XYZ. „Totul e relativ”- susține el. Pare că „libertatea” marxistă de a „distruge lumea veche” a fost pompată în fizică. Gândirea se schimbă. Fizica devine și ea împărțită în „două lumi”, veche și nouă: fizica clasică-0-fizica cuantică; fizica-0-metafizica. Axiomatic. Și… e bine! Dar, omul este lăsat în afara științei ca detaliu al unei mașini a cunoașterii materialiste. Intelectul colectiv, prevalează, domină intelectul autentic, înnăscut. Relația, -0-, om-0-om, nu se formulează oficial. Se folosește ea, dar, doar ca intuiție, ca dar, har, carismă. Cauza insuccesului în comunicare - Destinul!
3. Pana a treia. În discrepanța, 0-0”, gaura neagră creată de emoțiile îmbogățirii, „egalității și fraternității”, după cele două războaie mondiale, apare noțiunea de „logică generalizată”. Filozoful român Ștefan Lupașcu (anul 1950), încearcă să lege filozofia cu fizica: filozofie-0-fizică. Dar, fără succes. Îndoctrinarea în filozofia marxistă se dovedește a fi mai puternică. Lucrează discrepanța, 0-0”. Cei care n-o venerează sunt exterminați (Lupașcu - exclus din rândurile filozofilor). Împărțirea oamenilor în genii și proști, încă mai continuă și acum: genii-0”-proști. Științele Educației se opresc aici, la balanța, 60-0”-40. 40% de analfabeți funcțional e un „indice bun”. Numai că asta se află acum, prea târziu. Acum, când pare că globalizarea forțată va începe să jubileze. A face un pas înapoi, despicarea științelor Educație în contradictorii și complementare, pare a fi imposibilă: complementar-0-contradictoriu. Teoriile conspiraționiste iau culmea. Iar în Științele sociale noțiunea „complementaritate” nu are un echivalent și pare a fi nefirească, prea greu de pronunțat. Din acest motiv, centrul de referință nu mai este luat punctul natural, 0, ci punctul de vedere a unui om genial (sau grup genial), cu o părere a sa, centru de greutate, 0”. Se caută „salvatorul”! Viața socială e un experiment continuu, generat de politicienii care pășesc glorios înaintea „clasei muncitoare”. În vorbe. Faptic, la fel ca și trântorii din știubeiul albinelor. Dar, această „părere” încă nu are axiomele sale…
4.Pana a patra. Pentru a păstra sistemul social „Comunismul” creat înainte de destrămarea Uniunii Sovietice, Liderul rus, Mihail Gorbaciov, bate și el o pană în relațiile Vest-0-Est. Editează cartea „Gândirea nouă”, Dar această pană nu lărgește discrepanța, 0-0”, ci o micșorează. Relația cu Vestul devine mai blândă. Contradicția popoarelor țării se rezolvă prin gândurile lor naționale, se căpătă independența. Intelectul liderului rus, Gorbaciov, salvează toate națiunile de scenariul posibil, asemănător cu cel al Iugoslaviei. Inconștient, este folosit fenomenul complementarității, care e pace, stabilitate: Contradicție (război)-0-Complementaritate (pace). Atâta doar că noțiunea complementarității, noțiune a fizicii cuantice, rămâne oficial nefolosită. La unitatea cognitivă, triada, nu se ajunge. Pentru a aduce claritate, urmează un text de pe pagina „Centrul românesc de Știință și Cultură” (Facebook):
„Toate limbile lumii, ca și în oricare sunet, ca și oricare din limbi, au un punct de reper, început, 0: El își face saltul cuantic din echilibru în echilibru, dint triadă în triadă: bine-0-rău; pace-0-război. Toate limbile, împreună, aranjate în șir, de la sfinte la laice, la fel au același punct de reper, 0, care ne indică o singură limbă, Una, cea de la început de la care amplitudinile, noțiuni fizice, economice și politice, vibrează: stânga-0-dreapta;
Limbi sfinte-0-Limbi laice, „satanice”.
Ebraica(1)-Arameica(2)-Greaca(3)-Araba(4)-ROMÂNA-Turcă – Ucraineană - Rusă –Maghiară….
Axioma: Toate Cărțile Sfinte, sunt scrise în limbi cu o lungime ale alfabetelor, raportate la diametrul 7,7,8,9, a cercului, C, din litere al alfabetului corespunzător (C=2PiR; Pi=C/2R), ne dau unul și aceiași Constantă „Pi”, număr aflat între 3, 00 și 3,14../C1=22; C2=22; C3=24; C4=28/. De aici se vede că limba rusă e o limbă „satanică”.
Argumente:
a) Atenție mare!
„Rusia ar putea avansa pentru Europa de Est un proiect constructiv, care ar putea fi numit în mod convențional „Marea Europă de Est”. (…) Proiectul „Marea Europă de Est” ar putea include atât arealul slav (polonezi, bulgari, slovaci, cehi, sârbi, croați, sloveni, macedoneni, bosniaci, sârbi musulmani și etniile mici), cât și cel ortodox (bulgari, sârbi, macedoneni, precum și români și greci)”. (pp. 368-369, Destin eurasianist, A. Dughin)
b) Dughin: „Ideile mele au avut o influenţă asupra deciziilor lui Putin. De exemplu, preşedintele nostru, domnul Putin, propune un sistem continental de securitate, nu unul atlantist îndreptat împotriva eurasianismului, ci crearea unei Europe mari de la Lisabona la Vladivostok. Este posibil, dacă de exemplu în loc de doi poli, atlantism împotriva eurasianism - cum se întâmplă astăzi, vom avea cel puţin trei poli.”
Al „treilea pol”, pentru a se naște la nivel social, are nevoie probabil de o nouă Teorie a Cunoașterii. Asta e ceea ce își dorește fiecare: armonia, iubirea, pacea. Asta e aplicarea Principiului universal al dualismului, bivalenței. Adică, este nevoie de o unitate cognitivă trinitară: da-0-nu; zi-0-noapte; fizica -0-metafizica. Un alt pol al Lumii omului poate fi numai o forță spiritual-intelectuală, relația autentică, -0-, ecuator al celor doi Poli, deja existenți: Vest-0-Est. Dar, această relație intuită, genială fiind, devine „satanică” din cauza asimetriei gândirii rusești, condiționată de structura limbii ruse. În loc de o linie dreaptă, apare o cale anevoioasă ascunsă, labirint. Axiomă. Aceiași discrepanță, 0-0”, lărgită.
5. Pana a cincea. Ce se întâmplă Doctore? De ce popoarele Rusiei se împotmolesc în logistica cuvintelor și comunicare?
Armonia cuvintelor perechi (exemplu, bine-0-rău), este nu numai contradictorie, dar și complementară. Răul exclus, reînvie totdeauna. Direcția aleasă trebuie să țină cont de punctul de referință, 0. Dacă între cuvintele contradictorii (tu-0-eu; bine-0- rău), găsim o diferență și o orientare, apoi, și între cuvintele sinonime: perfect-0-ideal, pereche-0-cuplu; iubire-0-dragoste etc., la fel. Nu! De ce nu? Există! Primul cuvânt e general, iar al doilea unitar, particular. „Descoperim” că structura, triada, este un Portal al cunoașterii: General-0-particular. Toate cuvintele perechi, trec prin el. Triadele de mai sus, confirmă. Partea dreaptă, toate - particularități. Așa, ne deschidem Metodologia orientării viziunii noastre, o viziune comună, globală. Concludem, că Limbile lumii pot fi aduse la un numitor comun, cel al armoniei. Mai exact: nu limbile, ci limbajul folosit; nu constanta, ci variabila limbii folosită în gândire. Imaginația umană poate fi dezvoltată prin sunet, cuvinte, numai structural. Iar cuvântul unitar e numai un fragment, o parte din armonia dorită, din imaginație. E o axiomă.
În limba rusă unitatea cognitivă, triada, ne descoperă cauza gândirii deformate rusești: lipsesc cuvintele necesare împerecherii. Cuvântul general, pereche noțiunii dragoste, lipsește: XXX?-0-liubivi. Sau poate că invers? Liubovi-0-XXX? (în română: iubire-0-dragoste) La fel, lipsește cuvântul general, Respect: XXX?-0-uvajenie (în română: respect-0-stimă (stima, ca particularitate se „educă”, se cere)). Noțiunea „Respect” a apărut în limbajul rus numai acum în anii de după destrămarea Uniunii Sovietice, ca jargon adus de moldoveni. Această noțiune nu poate fi explicată rațional, aparține divinității. Împlinirea ei se caută prin metodele ascunse a unui grup restrâns de „politicieni” ruși.
Cam așa. Cei care știu Rusia, o cunosc divizată în două, la fel, așa precum Italienii și „cosa nostra”. Italienii, uneori sunt controlați de structuri criminale. În Rusia, la fel. Aici, însă există o disciplină mai puternică, intelectuală: oamenii certați cu legea gândesc bivalent: conform „legii” și conform „noțiunilor” (0-0”). Există un limbaj tradițional, special, de pușcărie. Pentru a deosebi ceea ce e real de ceea ce e fals, în politica rusă (spețoperașie - război; am invadat – nu am invadat, adevărat-fals), va trebui să admitem că gândirea „Hoților în lege” ruși, controlați de serviciile secrete, KGB, a fost luată ca model al Conducerii de Stat și… al Oligarhiei ruse. În politică nu mai poate intra nimeni (Hodarcovski etc.). Toată lumea se supune Țarului.
Structura autoritară creată de Putin a lucrat bine în sfera militară și cosmică. Oamenii ruși sunt oameni geniali. Bineînțeles, dacă ei sunt introduși în sisteme închise de cercetare, aleși, selectați. Dar, a crea o unitate, 1, de producție sofisticată genială, e numai un pas prim (0). Trebuie ca producția dată să fie multiplicată în catene de producere (0”). Cu părere de rău, calitatea acelui produs nu mai poate fi păstrată. Aici, nu e vorba de cultura relațiilor de producere, ci de structura limbajului folosit în gândire. Fiecare participant de la catena automobilului VAZ, e personalitate, Om. Mai om, ca altă personalitate, de altă etnie. Prea mulți muncitori gândesc bivalent: conform „legii” și conform „noțiunilor”. Amestecul în proces, dă rezultatele pe care le are Rusia (0-0”). Ea nu are un automobil popular care ar concura cu cele de „din afară”.
Revenind la „metodele ascunse” montate pe „noțiuni”, trebuie de spus, că ideologii ruși au supraevaluat starea țărilor libere, democratice ale UE, tratându-le ca dispersate, morbide, bolnave, îmbătrânite. Părea că e suficient de ușor să le integrezi economic prin alimentarea lor cu energie și împroprietărirea oligarhilor ruși cu rețele de alimentație (Lukoil), întreprinderi, construcții sociale și private, avioane și iahturi. Se vedea deja, că țările europene devin ca slănina din salamul „Mortadela” structurată efectiv în sistemul oligarhic rus, dotat fizic cu rețeaua militară, carnea de tun rusească. Iar armata rusă, într-adevăr e o Putere. Poporul rus, „curățat de carne”, așa și rămânea pentru că, chiar încasând zilnic, 300 - 600 milioane de euro pe gazul și petrolul exportat, în Rusia nu e posibil de ridicat salariile și pensiile. Oamenii au o tradiție specială - votca. Limitarea în consum e binevenită, sănătoasă. Oameni noi, muncitori buni, pot fi atrași prin salarii atractive de „din afară”. Iar în viitorul apropiat, conform viselor politicienilor ruși, în lipsa sistemul educativ eficient, fără votcă, poporul rus va fi totdeauna susținut de modelele de muncă a oamenilor educați, exemple vii din Eurasia (de la Vladivostok la Lisabona).
Concluzie.
Ceea ce se vede bine, folosind unitatea cognitivă triada, contradicție-0- complementaritate, e asta: Structura limbii ruse apărută firesc destructurată (ca să nu jignesc cu cuvântul „deformată”), ne adecvată naturii din motivul de viață anarhică, dependentă de climă și teritoriu geografic, a fost folosită cu succes de ideologii marxismului. Comuniștii au creat discrepanțele, 0-0”, și le-au susținut, timp de 70 de ani, până când, după destrămarea Uniunii sovietice. A devenit clar că Rusia nu va putea rămâne Putere globală, din motive lesne de înțeles. Educația „omului nou” a eșuat. Toate metodele „Centrelor rusești de Științe și Cultură” răspândite prin toată lumea, cu acest scop, s-au epuizat. Problema educației rușilor la un nivel mai înalt, corespunzător, „așa cum n-a mai știut omenirea” a rămas nerezolvată. Taina Vestului dezvoltat, a capitalismului „putred”, n-a putut fi copiată. Astăzi toată planata e în teamă față e slăbiciunea Rusiei. Limba rusă „sfântă” nu e sfântă. „Pacea rusă” e război, sânge și distrugeri.
Centrul românesc de Știință și Cultură, fără o tendință la superioritate, propune cooperarea cu aceste „Centre” rusești, de Știință. Relația propusă nu e contradictorie, ci complementară, o noțiune folosită neadecvat în limba rusă. Repet: Complementaritatea e partea opusă Contradicției și formează triada armonioasă, dorită: Complementar(pace)-0-Contradictoriu(război). Acum, gradul contradicției și încrederii poate fi controlat. Aplicarea triadelor exclude antagonismul pentru că se vede clar: în centrul ei, 0, e montată spiritualitatea și intelectul autentic al omului modern. Stalin, intuitiv, folosea triada, antagonist: „Nu-i omul, nu-i problema” (da-0-nu). Intuitiv, ideologii ruși au folosit și ei triada, au introdus antagonismul în religie. Deci, la fel de alogic, irațional, ca Stalin.
Așa precum Rusia a invadat Ucraina, tot așa și Patriarhia Moscovei a Patriarhului Kirill a invadat Biserica Ortodoxă
Următorul text e luat de pe Faceook. Cred că nu e fals.
„O scrisoare deschisă în limba rusă, semnată de aproape 300 de clerici ortodocși din Rusia și din străinătate, a cerut încetarea imediată a ostilităților. Deși nu s-a adresat vreunei persoane religioase sau laice, semnatarii ei au cerut "tuturor celor care au autoritatea de a opri războiul fratricid cu Ucraina să înceapă reconcilierea și să înceteze imediat ostilitățile".
Ideologia "Lumea rusă" a fost citată atât de Vladimir Putin, cât și de Patriarhul ortodox rus Kirill în ultimele două decenii. Aceasta afirmă, scriu teologii, că "există o sferă sau civilizație rusă transnațională, numită Sfânta Rusie sau Sfânta Rus', care include Rusia, Ucraina și Belarus (și uneori Moldova și Kazahstan), precum și etnicii ruși și vorbitorii de limbă rusă din întreaga lume".
Ideologia afirmă că Moscova este centrul politic, iar Kievul - "mama tuturor Rusiilor" - este centrul spiritual. Limba rusă este limba comună, iar Biserica Ortodoxă Rusă din cadrul Patriarhiei Moscovei este religia comună. În această "lume", scriu ei, Patriarhul "lucrează în "simfonie" cu un președinte Putin pentru a guverna această lume rusă, precum și pentru a susține o spiritualitate, o moralitate și o cultură distinctive comune".
Oricum, Biserica Ortodoxă nu trebuie să fie legată de soarta unei singure națiuni sau rase. Cercetătorii acuză Biserica Ortodoxă Rusă de "etnofilism" sau "naționalism religios" - o practică scoasă în afara legii de un consiliu al Bisericii Ortodoxe în 1872 ca erezie eclezială. Consiliul a hotărât că Biserica Ortodoxă nu trebuie să fie legată de soarta unei singure națiuni sau rase."Prin urmare", scriu ei, "respingem erezia "lumii rusești" și acțiunile rușinoase ale guvernului Rusiei în declanșarea războiului împotriva Ucrainei.”
Centru românesc de Știință și Cultură, aduce claritate în problema dată prin promovarea fenomenului complementarității. Această situație a credinței rusești se explică și altfel, axiomatic. Ortodoxia rusă nu are suportul intelectual, nu ajunge la axiomatizare, deoarece Trinitatea religioasă, „Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt”, încă n-a pătruns în inima rușilor ca structură a cunoașterii laice, (triada:Tată-0-Fiu), în Știința socială rusă. Deci și în conștiință. Aici, Duhul Sfânt mai este tratat ca mistic, invizibil și de nedescris. Încercând totuși să descriem Duhul Sfânt, ca relație, -0-, spirit și intelect, va trebui să acceptăm meditativ, „păcatul” - triada: spirit-0-intelect, unde, -0-, este și Aura omului crucificat, și totodată, ghemul Ariadnei, cel care ne scoate din labirintul cunoașterii, din gaura neagră (0-0”), adevărat-0-fals, adevărat-0”-fals, din discrepanța,-0-0”, pe care ne-o creează oligarhia tuturor timpurilor în toată lumea. Nu numai rușii, gândind „pe noțiuni” au probleme cu fenomenul destructurării limbii lor. O avem și noi, românii. Și americanii…
Știința e o forță mare. Iar Puterea, aparține popoarelor integrate într-o conștiință comună.
„Iar eu – totuna țin cu rușii!” Eu țin cu oamenii ruși, cu poporul rus! Nu fac politică. Cei care fac politică și războaie, au depășit omenia….Vreau să le dau rușilor armonia cuvintelor, unitatea cognitivă triada, ambele cuvinte, iubire-0-dragoste; dor (doină)-0-nostalgia (internaționala). Vreau ca ei, meditativ, să le alăture de cuvintele: teamă-0-dragoste. Să le compare, să aleagă.
„Rabdă, frumoasa mea!” – spunea odată Putin. Poate de aici, din negura neînțelegerii Liderilor ruși se va începe deșteptarea și pentru români? Pentru că românii cântă din anul 1848 „Deșteaptă-te române!”, dar deșteptarea lor, încă, se mai confundă cu deșteptăciunea. Iar cântarul e acesta: 0-Î-0, unde pe fiecare talger se pune câte o noțiune: deștept -0- prost. Vrem armonie? Deșteptăciunea, centrul de unde ea începe, 0, este Înțelepciunea, suport pentru intelect, „Δ.
Acum, țineți și voi cu rușii? Respect!
CENTRUL ROMÂNESC DE ȘTIINȚĂ ȘI CULTURĂ
/despre Metodologia resetării globale/
Centrul românesc de Știință și Cultură anunță conceptul său al „Resetării globale”.
La baza anunțului dat se aduc următoarele explicații:
1.Dezvoltarea civilizație noastre la nivel social a ajuns la apogeu încă în perioada Victoriană, sfârșitul sec. XIX. Lumea se dezvolta deja în armonie, iar Imperiul Britanic era un exemplu, sistem de orientare a tuturor țărilor din lume spre progres, stabilitate și dezvoltare pașnică. Părea, că viitorul va merge pe calea unității intereselor contradictorii, firesc apărute în viață, limitate de o credință fermă în integritatea umanității, Una cu un singur punct de referință: fericirea tuturor.
2.Totuși, anume în această perioadă, în Germania, unitatea intereselor sociale este „despicată” în două părți contradictorii incompatibile și e legată de apariția lucrării lui Karl Marx, „Capitalul”, o carte care trebuia să schimbe lumea (anul 1867). Conceptul fericirii, deja formulat de filozofi, de la acest moment se schimbă. Între oamenii intelectuali se iscă un motiv de discuții aprinse despre viitorul apropiat al umanității în care e posibilă resetarea modului de viață: stăpân-rob. Contradicția de bază e, „exploatația omului de către om”. Relația, -0-, dintre două clase, stăpâni-0-robi, a fost declarată iminent stihinică, explozivă, chiar dacă lipsa educației generale a societății, era evidentă. Oricum, fenomenul posibil de elucidat prin intelectuali, dezvoltarea Educației sociale, a fost ocolit. Așa, credința în integritatea socială, ca punct de referință, a fost abandonată. În loc de promovarea culturii generale, tampon sigur în calea promovării antagoniste a problemelor, s-au organizat cercuri marxiste separate, îndreptate spre justificarea condițiilor de expropriere forțată a bogaților, „exploatatorilor”. Deflagrația se dorea inițiată și controlată de lideri speciali, partide politice: „Din scânteie se va aprinde flacăra”. Astfel, revoluțiile și războaiele distrugătoare devine modul de viață al civilizației sec. XX-XXI. Punctul de referință, al armoniei sociale și fericirii este ocolit. Continuă și astăzi.
3.Revoluțiile și antagonismul sunt două elemente ale dualismului social, vederii lucrurilor în pereche, 1-1. Dar, în societatea germană a sec. XIX, dualismul social nu se mai reflectă de marxiști ca adecvat, integru. Nu se compară cu natura. Dualismul naturii stă la baza unei Legi universale a naturii, speciale, și se manifestă complementar: dacă există un unu, numaidecât, undeva există un altul, al doilea unu, perechea lui. Conceptul Teoriei care ar genera continuitatea, integritatea, conceptul Legii universale a Dualismului, a fost găsit în Mecanica cuantică. Aici se aduce dovada: materia are simultan două proprietăți contrarii, incompatibile. Aceste proprietăți rămân integrate: electron și undă. Deci, prin contradicția stării lor, nu se distruge nici una, nu dispar. Proprietățile date, electron-0-undă, rămân integrate, prin relația, -0-. Prin ea, ele se complementează, spre deosebire de altă relație, relația secundă, 0”, explozivă, abordată de marxiști: stăbân-0”-rob. Starea socială formulată de teoria revoluționară, invocă distrugerea (despicarea), relației secunde 0”, ne adecvată „voinței clasei muncitoare”. Aducerea părților contradictorii la un antagonism incompatibil cu viața, era necesar cuiva pentru crearea unei noi complementarități favorabile, o altă lume, „dreaptă”. Utopică.
Conceptele diferite, ale contradicției și complementarității, se dovedesc a fi puse pe diferite puncte de referință, neconștientizate, 0-0”, ambele. Pentru integritate și armonie, Lumea naturii și Lumea omului trebuie să aibă una și aceiași măsură, aceiași relație, -0-, dintre noțiunile folosite la formularea conceptelor de existență (materie, trup) și activitate (spirit, intelect), viață. La asta contribuie Știința. De exemplu, fizica cuantică. Ea este a doua unitate, una, a fizicii clasice: clasic-0-cuantic.
Formularea Principiului complementarității (natura se dezvoltă dual, prin împerechere) ar fi trebuit răspândit în toate domeniile de activitate ale omului. Ipoteza e: Oricare om vrea stabilitate și siguranță. Iar dacă e așa, atunci fenomenul natural al complementarității (echilibrul stărilor incompatibile) al Lumii naturii, ar trebui adoptat și de Lumea omului. Dar, educația de la începutul sec. XX era încă slabă. Intelectualii erau preocupați de fenomenele competiției și profitului. Puțini oameni, educați, au putut ajunge la acumularea de cunoștințe suficiente pentru ca integrându-le să poată evidenția și prezenta un Suport special, nou, al fenomenului Cunoaștere. Fenomenul dorit, se manifesta doar la persoanele cu intuiție mare, cu DAR, HAR, carismă. Apariția acestor personalități era locală, mistică și autoritară, în laboratoarele filozofice ale celor mai dezvoltate Universități ale lumii.
Numai în anul 1950 (Paris), filozoful francez de origine română, Ștefan Lupașcu, se apropie de structura acestui fenomen, cunoaștere. Dar, savantul este bruscat de colegi și lideri, scos din rândul filozofilor avansați. Prea simplu părea structurarea cunoștințelor dacă am folosi „logica generalizată”, termen introdus de Lupașcu. Încercarea de reabilitare a savantului a avut lor în anii 2008-2015, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Însă nereușit, fără susținere din partea altor instituții de științe din România.
Astfel, și acum fiecare din oamenii sec. XXI se conduce de logici diferite, după plăcere, preferințe, „păreri”. Cunoștințele fiecărui om, lipsite de autenticitatea integrității lor, se iau în copie, imitație, plagiat. Locul inteligenței autentice, înnăscute, îl ia inteligența artificială. Cică, așa e mai ușor! Oricum, fapta e iresponsabilă deoarece din sistemul integrat al cunoștințelor este exclus însuși omul.
Astăzi se constată, de mai mulți oameni de știință, că omul, ca intelect, e un detaliu al fenomenului politic și economic, pe care îl construiesc… mașinile. Dualismul naturii, pus la baza explicațiilor din fizica cuantică, așa și nu este admis în interiorul gândirii omului modern, în alte domenii ale cunoașterii, istorice și sociale. Iar Teoria cunoașterii științifice (Epistemologia) e singură, „celibatară”. Ea este folosită practic la nivel generalizat, dar fără pereche, „destrăbălat”. Punctul de referință, din echilibrul social, teorie-0”-practică, se vede că e secund, inventat, neadecvat naturii. Din acest motiv Epistemologia e compromisă. Faptic, oamenii nu pot opri războaiele. Nu există nici o teorie de raționament pentru a stopa acest fenomen. Măcar, ca intenție.
4.Să vorbești, astăzi, de o nouă Teorie științifică, a cunoașterii (!!!), pare a fi imposibil. În ochii celor deja îndoctrinați în politica științelor, asta e aberant, șocant. Suntem în sec. XXI. Avem „Cultură, Știință”. Suntem superiori altor civilizații mai vechi…
Dar totuși, să mergem mai departe cu analiza fenomenului dualismului în societate. Centrul românesc de Știință și Cultură aduce ipoteza care (de ce nu?), ca și teoria marxistă, cere o viziune „despicată” în două părți a lucrurilor de tip: stăpân-rob; bogat-0-sărac. Se susține, că actuala Teorie generală a cunoașterii, Gnoseologia, este prezentată difuz, în părți mici contradictorii, montate pe aceleași principii practice ale Epistemologiei, Teorie a cunoașterii științifice. Ca și Epistemologia, Gnoseologia reflectă realitatea faptică, iar realitatea de raționament, ca generalizare teoretic absolută, lipsește. Fenomenul dualismului, observat oriunde în natură, este ocolit. Avem un conglomerat de noțiuni greu de memorat din motivul lipsei unei structuri adecvate realității obiective, spațiului tridimensional. Dacă explicațiile lumii naturii se prezintă prin formă și conținut, teorie și practică, apoi, și explicațiile din lumea omului trebuie să aibă, formă și conținut, realitate de raționament și realitate faptică.
Așa Gnoseologia, ca Teorie generală a cunoașterii, formă, realitate de raționament - realitate faptică, în dezvoltare sa („despicată”), ne reflectă dualitatea:
Teorie științifică a cunoașterii (Triada) – Teoria cunoașterii științifice (Epistemologia).
Astfel, sfera deformată a fenomenului cunoașterii se ajustează, iar talgerele balanței, 0-Î-0, pe care se pun cele două realități, de raționament și faptică, raționament-0-faptic, introduce omul în sistemul dat ca intelect, suport al armoniei, 1-0-1. Omul devine centrul realității, 0, prin relația, -0-, pe care o construiește cu lumea, Suport intelectual, Î, însuși înțelepciunea.
Acum, prin structura triadei, folosind centrul de referință, 0, conceptul de strictură a Teoriei generale a cunoașterii, Gnoseologia, poate fi adus la perfecțiune.
Triada + Științele complementare-0-Epistemologia + 8 orientări gnoseologice
Partea stângă a balanței date reprezintă Complementaritatea, Lege generalizată, pasivă, Potențial de reper. Potențialul dat ne reflectă Teoria științifică a cunoașterii generalizate, a spațiului interior al gândirii, intim, și științele complementare, sistem individual, în stare de manifestare intuitivă la profesorii și dascăli, ca realitate de raționament. Acum, prin folosirea triadelor, fenomenul cunoașterii integrate e iminent, de conștientizat ca știință a ingineriei meditative, realitate de raționament controlată.
Partea dreaptă – reprezintă contradicția, Lege generalizată activ, realitate faptică lipsită de un control conștientizat. Ea se supune Teoriei cunoașterii științifice (Epistemologia) și practicii sociale orientate (polarizat) a fenomenului cunoașterii tradiționale. Așa, dualismul cunoașterii noastre poate fi exprimat grafic prin triada: complementar-0-contradictoriu. Și chiar, ca Legi generalizate:
Complementaritate-0-Contradicție.
Astfel, Teoria științifică a cunoașterii (Triada) apare în lumea omului modern ca fenomen iminent, perechea necesară armonizării emoției în cunoaștere prin împlinirea (mariajul) Teoriei cunoașterii științifice (Epistemologiei). Triada practic existentă, încă neconștientizată, nevăzută fiind, e fondată pe cunoașterea contradictorie, armonizată și ea, dar pe un centru secund, 0”, teorie-0”-practică, centru deviat de la realitatea autentică. Acest centru se confirmă ca difuz, faptic nestructurat, mistic, elucidat numai prin realitatea de raționament unde centrul autentic, 0, este fixat, imutabil. Astfel, devine înțeles de ce realitate faptică a lumii omului totdeauna e problematică, impredictibilă. Acum, se deschide o viziune nouă în toate domeniile ale cunoașterii.
Cum? Știința ordinară, obișnuită, intră în „mariaj” cu Știința complementară, intimă (social-0-intim). Principiile logice ale gândirii faptice obțin un principiu logic nou, Principiul logic indicativ, condiție a gândirii spațiale, de raționament. Legile universale elaborate de știința ordinară, Legile universale, obțin pentru armonizare, Legile generalizate: Dualismul, Contradicția și Complementaritatea.
Chiar și cifrele naturale 1,2,3,4,5,6,7,8,9,0, în Științele complementare se prezintă altfel, spațial, spre uimirea specialiștilor în numerologie. Din structura lor se înțelege cu exactitate de ce numărul de figuri (întregi) geometrice, din sculptura lui Brâncuși, „Coloana infinitului”, nu e altul, decât 15. Tot din acest motiv, devine clară descrierea profetului Daniel /Cap. 2/, despre visul împăratului din Babilon. Prin „decriptarea” acelui vis se explică dezvoltarea civilizației noastre, din acele timpuri antice și de până acum, la momentul apocalipsei actuale. Asta e o dovadă în plus, că Științele complementare nu sunt o invenție mistică a autorilor, ci o reîntoarcere la început, la cunoștințele „uitate”, pierdute sau neglijate cândva de civilizația dată.
Așadar, nu există niciun motiv de a învinui „Centrul românesc de Știință și Cultură”, în tentativa de a „schimba lumea”, supunerea lumii „moderne” unei „ordini” a gândirii invocată de un lider ascuns. Toate cunoștințele abordate aici sunt complementare, autentice, pasive, puse la vedere. Până acum, asta era imposibil din motivul lipsei, în sistemul de valori ale civilizației date, a punctului de referință, unul singur, generalizat. În lipsa punctului de referință, toată istoria Lumii omului din ultima sută de ani, e o istorie a războaielor.
Centrul românesc de Știință și Cultură, e un centru complementar, unic, virtual. El nu trebuie tratat ca contradictoriu, cel care intră în competiție, întrecere în științe cu alte centre, de exemplu, cu „Centrul rusesc de „Știință și Cultură”, centre semănate peste tot în lume: complementar-0-contradictoriu (românesc-0-rusesc). Iar elaborarea Științelor complementare nu e o funcție a acestui Centru românesc, ci, numai, o inițiere. Inițiere! Construită pe Facebook, ca pagină teoretică de bază, „Centrul românesc de Știință și Cultură” e însoțit de o altă pagină, mai activă: „Educația Complementară”. Scopul lor e diminuarea analfabetismului funcțional (peste 40%) și „deșteptarea” mintală (introdusă intuitiv și în Imnul României) ca salt logic, autoindus, al cunoștinței, fenomen intelectual urmat de un extaz al fericirii mult mai puternic decât altele, cele ale instinctelor. Iar abordarea e simplă: Punctul de referință.
Astfel, abordarea Științelor complementare explică și cauza eșecului sociologului rus, Aleksandr Gelievici Dughin, fondator al Partidului Eurasia. El pledează pentru crearea unui bloc eurasiatic, unitate a UE și Rusiei, adică, o Ordine Nouă Mondială în varianta rusă. Având numeroase centre științifice de tip, „Centul rusesc de Știință și Cultură”, oricum, din motivul structurii limbii ruse, ideile lui Dughin rămân implantate doar în societate rusă, cauză a politicii Kremlinului (activată din 24 februarie, anul 2022). Dovada stării destructurate e limbii ruse, aparține specialiștilor în limbi. Ceea ce trebuie de adus aici, sunt exemplele a două cuvinte: iubire și nostalgie. Ambele cuvinte nu pot forma unități cognitive complementare, triade: iubire-0-XXX?, XXX?-0-nostalgie (în română: iubire-0-dragoste; dor-0-nostalgie, derivate de la triada de bază: General(tot)-0-particular(unu)). Unitățile cognitive contradictorii ar fi: iubire-0-teamă(ură); invazie-0-nostalgie. Așa, lipsa punctului de referință, 0, își face drastic treaba. Se vede că starea emoțională și gândirea lui Dughin a fost creată starea destructurată a limbii ruse, de prezența sau lipsa noțiunilor, de structura și orientarea cuvintelor: de la general - la particular sau de la absolut - la concret.
5.Anume punctul de referință, 0, a fost „șters”, la începutul sec. XX, din sistemul de coordonate, XYZ, de către geniul savant fizic Albert Einștein. Excluderea lui 0, era necesară pentru a promova Teoria relativității. Exemplul lui a șocat lumea. În fața fiecărui om a apărut un alt plan de gândire, unul fără început și sfârșit. Totul e relativ în spațiul cosmic, controlat de legi necunoscute, dar în societate această relativitate trebuie controlată, la fel. Știința e o forță mare. Legile omului trebuie cunoscute, dotate cu punct de referință. Doar s-a constata deja, Știința tradițională nu este acea Putere care ar crea societăți de oameni fericiți la nivel global. Centrul românesc de Știință și Cultură aduce speranța împlinirii acestei realități faptice, dar, numai prin abordarea realității de raționament, cunoștințelor structurate adecvat spațiului tridimensional al naturii.
De această abordare, nu ai unde să te ascunzi. Spațiul nostru de activitate, viață, e aceasta. Aici, trăim! Trebuie să gândim spațial, 3D. Actualul mod de gândire, consecvent, în linie și plan, 2D, nu trebuie „schimbat” ci, numai împlinit, echilibrat cu modul gândirii spațiale. Iar acest mod de gândire, duală, astăzi, la nivel rațional, încă nu aparține Științelor ordinare. Nici, Științele complementare nu vor pune la îndemâna profesorilor Metodologia gândirii spațiale. Totuși, cert este faptul că gândirea spațială este posibilă numai prin folosirea punctului de referință, 0. Intrarea în aceste spații sunt garantate de structura armonioasă a cunoașterii: bun-0-rău. Alegerea numai a unei părți, fragment din triadele formulate corect, ne convinge că ne închidem ochiul minții (bun-0”- mai puțin bun), pierdem legământul, -0-, cu realitatea autentică, 3D, iar realitate faptică pe care o creăm, 2D, prin metodele tradiționale, e iluzorie. Discrepanța, 0-0”, ne urmărește oriunde.
De la începutul sec. XIX, odată cu (1) dezvoltarea marxismului, (2) răspândirea Teoriei relativității și (3) fizicii cuantice, sentimentul apropierii apocalipsei, sfârșitului acestei lumi, se întețește (René Guénon). Dezvoltarea științei exclude conceptul divinității, Dumnezeu, înlocuind-ul cu teorii ale conspirației. Doar, locul „sfânt” nu poate fi gol. Alegoric, bicicleta deja inventată în epoca Victoriană, a fost modernizată de Marx prin eliminarea unei roți. „Circul” comunist continuă și astăzi. Fantoma văzută de Marx și Engels nu s-a materializat nici în China. Oricum, tot mai mulți și mai mulți oameni copie marxismul, îl imită, renaște. Fiecare om vrea un „conducător mai bun”. Iar explozia informațională ajunge la apogeu. Din apartamentele noastre calde privim războiul din Ucraina on-line și ne deprindem cu ideea că acesta nu e război, ci …„operație militară” de salvare a lumii. Cineva nevăzut, chipurile, vrea să ne ucidă. Se duce lupta pentru o nouă Ordine Mondială. Neomarxismul e „în floare”. Iar criminalii sunt numiți „eroi”. Așa ne spune Putin, noul nostru „zeu”.
Cu adevărat, odată cu dezvoltarea științei, omul a pierdut punctul de referință, centrul de legământ între bine și rău, între Creator și om, Dumnezeu și satan (izvor al teoriilor conspirative). Cum cunoaștem noi lumea? Cu care instrument „rumegăm și înghițim” acele cunoștințe? Răspuns: le primim de la cineva. Deja rumegate! Structura deformată a limbajului oficial, permite. Regula metodologică a integrității lucrurilor, cunoașterii integrate, se numește Complementaritate, dar ea nu se folosește. Trăim în umbra sistemului politic, autoritar-democratic.
6.Actul de agresiune al Rusiei asupra Ucrainei este rezultatul patologiei psihice - în exclusivitate - a lui Vladimir Putin. Punct! Așa se crede. Abordarea dată e obținută prin aplicarea Științei ordinare obișnuite. Știința complementară ne dă o altă abordare, extraordinară, unică.
Starea religioasă a omului modern, nimerit în pădurea deasă, „Doamne, salvează-mă de urs!” și a ursului „ Doamne, binecuvântează această masă!”, trebuia modificată la timp. În relația, jertfă-animal, exista creierul. Modificarea minții are loc la momentul de autoeducație, aplicarea triadelor ca măsura de control dotată cu înțelepciune, 0-Î-0; urs-0-om. Pentru a nu nimeri în pădurea sălbatică, omul modern s-a dezvoltat suficient. El deja controlează toate pădurile și animalele, înțelege că nu face parte din sălbăticie. El trece, deja, de la modernism la postmodernism, dar încă e inconștient de acest fapt. Timpul, pierdut în tinerețe, poate fi recuperat pentru a proteja măcar generația în creștere, înmânându-i cheia cunoașterii: triada, 0-Î-0. Alegoric vorbind, „puiul de leu, să pască iarbă alături de miel”. Așadar, Putin nu e agresor, ci jertfă a științei marxiste. Acum, prin noua abordare, asta se știe.
Cataclismele din natură și sălbăticia, nu mai pot fi folosite de om ca model. Oricare om, ca și Putin, e dotat cu creier, minte, intelect, rațiune. Fiind asemănător cu Creatorul nevăzut al acestui Univers, omul poate dezvolta știința pentru ași controla emoțiile și voința pentru a deosebi riscul de siguranță, pentru a exclude antagonismul, distrugerea. Astfel se vede că anume, în lipsa științelor complementare și autoeducației, lumea modernă merge apocaliptic spre postmodernism pe căi fizice, materialiste, cu un număr mai mic de populație (vezi jertfele războaielor), dar oricum în eșec, la fel de destructurată mintal. Un alt om, ca Putin, va putea teroriza o lume întreagă, la fel. Chiar, dacă populație ar fi puțină. Iar „diminuarea populației” poate fi efectuată efectiv și altfel, educativ.
Concentrația puterii militare în mâinile unui singur om, n-ar trebui să poată domina voința spirituală, relația, -0-, care va integra puterile gândirii dispersate. Intelectul fiecărui om educat corect, va forma unui popor unit prin unul și același limbaj, aceiași structură a gândiri, aceiași conștiință globală. E un fenomen deja dovedit în războiul din în Afganistan sau Vietnam, dar neconștientizat încă ca „altă știință”, Știința complementară. Dacă integritatea dată, de neînvins, există în spiritualitatea popoarelor cu diferite limbi, atunci, ar putea fi găsit și numitorul comun dintre ele. Structurile diferite ale diferitor limbi pot obține o structură comună, de generalizat, globalizat. Prin limba română aceste lucruri se explică coerent. Limba română se află în posesia acestui „numitor comun”.
Educația tradițională e dezvoltată suficient pentru ca fiecare elev și student să accepte faptul că oricare vibrație, ritm, sunet, e format din două amplitudini, 1-1, cu un singur centru, 0. Așa, prin cifre obținem cheia cunoașterii, 1-0-1. Iar prin ea, introducem măsura sunetelor limbilor vorbite, triada:
limbi sfinte, divine (1) -0- (1) limbi laice, satanice.
Limba română prin structura sa simetrică, cuvinte, cifre, istorie și destin, e adecvată spațiului tridimensional românesc, mioritic. E limba de centru, 0-Î-0, o inteligență misionară. Răspândirea în lume a Științelor complementare e pe umerii românilor dispersați prin lume. Istoria lor ia pregătit pentru asta de la începutul lumii, de la daci. De acest adevăr nu se poate ascunde nimeni. Structura limbii române ne îndatorează pe toți, limbă născută!
***
În această ordine de idei structurate, adecvate spațiului nostru de activitate, Centrul românesc de Știință și Cultură își prezentă anunțul:
1. Resetarea acestei Lumi nu poate fi efectuată prin „schimbare” ci, prin modificare, umplerea spațiilor goale din structura cunoașterii universale cu Științe complementare. Cunoașterea e un fenomen bivalent, sferic: contradictoriu și complementar.
2. Pentru a trece la postmodernism, omul contemporan are nevoie de efectuat un Salt în cunoaștere, acceptarea unui singur punct de referință (modernism-0-postmodernism) pentru a fi pus la baza gândirii tradiționale dezvoltate, Portal spre o gândire spațială, complementară, „gratuită”.
3. Românii au o misiune specială nu numai în alinarea refugiaților ucraineni, dar și la indicația atentă la structura folosită a limbilor. Metodologia de control a formelor de aplicare a cuvintelor în gândire, astăzi, se folosește încă intuitiv, sentimental, emoțional și exploziv, chiar și în limba română. E timpul resetării aceste practici. Credința în rațiune trebuie montată activ alături de credința pasivă în alte religii: credințe mistice, iraționale, conspirative (Credința în rațiune-0-Ortodoxie sau alta). În special, în Ortodoxia pravoslavă care s-a pronunțat agresiv pentru refacerea URSS pe cale militară și resetarea Ordinii Mondiale în varianta rusă.
Victor Deleu
1h ·
RĂZBOI sau „SPEȚ-OPERAȚIE”?
/După 9 ani de postări regulate pe Facebook, sper că această postare va ajunge la inima românului curios de a se cunoaște pe Sine însuși, o va accepta ca pe a sa proprie, o va împărțit altora, în română, engleză sau rusă, va gândi altfel, pe nou./
Ce se petrece în Ucraina? Oamenii sunt disperați. Ei încă nu înțeleg. În general, omul modern nu caută să înțeleagă fenomenele integrat, ci așa, prin efecte explozive emoționale (O! WAV! Like!). Nu degeaba savanții științelor psihologice, prezintă emoția metafizic, ca fenomen imprevizibil, mistic, în afara ADN-ului, materiei fizice. Trăim încă în întuneric?
Pentru a înțelege ce se petrece în Ucraina, va trebui să folosim noțiunea de înțelepciune. Iar ea, înțelepciunea, nu are efecte emoționale, ci măsură, cântar, echilibru, gândire balansată. Un cântar electronic, nu ne-ar fi de ajutor. El e creat pe inteligență artificială. De aceea, va trebui să ne întoarcem la inteligența autentică, naturală, la cântarul prim: 0-Î-0, două talgere goale susținute de suportul „Δ – Înțelepciune. Punând pe talgerele date, binele și răul, Bine-Î-Rău, îndată ne dăm seama că speț-operația și războiul sunt noțiuni ale răului. Oricum, și ele formează un echilibru.(Nu e război -spune Putin, - e speț-operație.) Spețoperația-Δ-Război. De aici, e clar deja că măsura e alta, un alt cântar, o altă înțelepciune, Δ, secundă.
Mai departe, cititorul care Nu recunoaște o singură Înțelepciune, Una, ne poate lăsa. Mergem mai departe cu cei care susțin că Lumea e una, Viața e Una, Lumina e una….
Să scriem balanța Luminii: Întuneric-Î-Lumină; Rău-Î-Bine; Război-Î-Pace.
Dar întunericul, în valoare sa absolută, în care practic omul doarme, e noapte. Iar noaptea e formată din întuneric și umbră: Umbră-Δ-Întuneric. Și aici, măsura e alta, un alt cântar, o altă înțelepciune, Δ, secundă. Ca și războiul divizat în două părți: Spețoperația-Δ-Război. Și așa, concludem, că Speț-operația e o umbră. Cineva preferă umbra, iar de după întunericul nopții, Războiului, lumină înțelegerii acestui fenomen nu se vede.
Să punem pe cântarul, cele 141 de state ale lumii (luminate la minte), care au demascat Rusia ca agresor, au condamnat-o la echilibrul „nopții” pe care ea singură și l-a ales. De asemenea, să aranjăm pe alt talger, pe celelalte 35 de state din umbră (abținute) cu cele 5 state întunecate (contrare):
141-Î-40; (lumină-Î-întuneric);
35-Δ-5 (umbră-Δ-întuneric).
Iată de aici, aflăm și discrepanța, Î-Δ, gaura morții în care se duc oameni nevinovați, din ambele părți, soldați sau civili.
E simplu de înțeles că dacă cele 35 de state, care s-au abținut, ar fi ieșit la timp din umbră, am fi obținut balanța perfecțiunii: 100%-Î-5%. Unitatea dată e calculată din raportul compoziției Universului, energie-Î-materie, și nu numai (din constantele fizice, piramidele Egiptene, structura apei etc.). Descrierea în detalii a Indiciului perfecțiunii îl găsiți în lucrarea „Cartea Educației” de Victor Deleu. Dacă aceste lucruri ar fi fost știute de copiii lui Putin, nu se ajungea acum la „Speț-operație”. Dar, din neștiința dată, poporului rus îi plac Conducătorii imprevizibili, din întuneric. Astfel, Rusia trăiește în umbră și paradoxal, se crede în lumina Lui Dumnezeu. Așa, le spune Preotul Kirill sfințind cu agheasmă rachetele Iskander și poate că, și pe cele nucleare. Rușine? Puțin spus.
Ceea se știm, ca Adevăr absolut, e că după noapte vine ziua, Lumina: Noapte-Î-Zi. Dacă omul e înțelept, el nu se folosește de efecte emoționale necontrolate (O! WAV! E dimineață!). El aplică măsura căci știe deja că după noapte vine dimineața, deșteptarea. Deșteptarea nu este numai fizică, dar și mintală. O intuiție puternică a băgat noțiunea dată în Imnul României. Dar, deșteptarea din Imn, nu e o trezire fizică a trupului sau a unei păreri a minții „deștepte”? Nu! Deșteptăciunea particulară e numai o mică parte din Deșteptarea generală. Acesta, Deșteptarea generală, e un fenomen al minții raționale. Fenomenul se petrece natural, odată în viață, din voința omului de a analiza noțiunile cognitive, cuvintele perechi montate în structura balanțelor, triade. Triada, este un fractal al cunoașterii integrate, gândiri spațiale. Cuvintele separate, unitare, reprezintă un haos, o forfotă fără răspuns. Alegoric, cuvintele de astăzi, ajunse în capul de om, reprezintă o plasmă, fragmente rupte din cele trei stări ale materiei (fractali): solid, lichid, gaz. Așa deci, operând cu măsura cunoașterii: 0-Î-0, ne aranjăm gândurile corect, nu mai admitem aberații, nu alegem întunericul ca spațiu de viață. Să fie Lumină! În spațiul nopții numai se doarme. Deci, în noapte se există biologic, iar ziua se viețuiește ca comuniune, spiritual-intelectuală: viață-Î-existență. Existența fără viață nu aparține ființelor gânditoare, omului care își meditează activitatea.
Dar, nu e prea bine nici în „lumină”. Prea aproape de Soare fiind, mii de oameni smoliți din alte țări vin în UE, caută să fie „exploatați ” de capitalismul putred, „muribund”. Ei caută umbră, stăpânul care le dă o umbrelă aparte! Aici, avem o îndoială. Cum să supraviețuim? Liberi în noapte, acoperiți de o umbrelă solidă a unui lider puternic, genial ca Putin, sau și „exploatați” ziua? Nu dorim globalizare!!! Globalizarea însemna a uni înțelepciunea cu armonia: zi-Î-noapte; Democrație-Î- Autoritarism. Una fără alta - imposibile.
Prea mulți români sunt, au fost, și vor mai fi înduioșați de umbra fantomei comuniste, cea pe care Marx șu Engels au „văzut-o în zbor de asupra Europei” (marxism-Δ-neomarxism). Vezi, „Manifestul partidului comunist”. Va să zică, fiecare din români vrea umbra totală, încredere în sistemul de valori care îl înconjoară. Alți români, mai muncitori, au acest sistem deja. Dar particular. Ei operează cu noțiunile intuiției a aceleași măsuri pe care o cercetăm aici, trinitare. E Trinitatea religioasă. Credință! Și numai prin aplicarea rațională a structurii cunoașterii, triadelor, e posibil de răspândit Adevărul absolut, de scos mai mulți oameni din noapte la lumină. La Știință! (Credință-Î-Știință). Una fără alta - imposibile.
Da! Umbra intuită, fantoma marxistă, confortabilă lui Putin, e o umbrelă gigantă și poate fi aruncată nu numai asupra Rusiei, Ucrainei, ci și asupra tuturor statelor UE. Poate! Dar e imposibil! Problema e că intuiția mai multor oameni din UE a creat state democratice în care umbra confortabilă tuturor n-a fost creată de un singur om, Lider genial. Aici, fiecare om își face umbra sa (își duce crucea sa) după puteri, după voință. Fiecare se instalează singur pe insulița sa, cu umbreluța sa. Asta e independență, libertate. Intuiția s-a întâlnit cu Logica: intuiție-Δ-logică. E bine? Nimeni nu vrea să trăiască în genunchi, din mila Liderului genial. E Democrație.
Dar, și aici ceva nu merge. Înțelepciunea, ca să vezi, (vezi triada) e încă secundă, Δ. Din științele sociale moderne lipsește un segment important de cunoștințe: Educația complementară. Asta e capacitatea de a medita, gândi prin prisma măsurii trinitare, 0-Î-0.
Așa, din motivul lipsei unui Segment important de cunoștințe, care ar introduce suportul, înțelepciunii autentice, Î, Autoritarismul și Democrația se bat cap în cap: Democrat-Δ-Autoritar. Înțelepciunea actuală e secundă, artificială, Δ. Sunt mulți oameni care nu au putut să se instaleze în Democrația „majoritară”. Se vede că, în societatea capitalistă apare o pătură de populație non necesară. De aici și Teoriile conspirației (întunericul). Ele, cu sârg, sunt speculate acolo undeva în umbră, în Rusia. De aceea ei se zbat, se cer mai departe de NATO: „Hai, să denazificăm Ucraina!”
Cum să refacem balanța: Democrat-Δ-Autoritar, în Democrat-Î-Autoritar? E simplu: Democrația e formată din zi și noapte (zi-Δ-noapte), iar Autoritarismul din umbră și întuneric (umbră-Δ-întuneric), Ambele triade (din paranteze) se sprijină pe suportul: înțelepciune secundă, Δ. Noaptea formată din umbră și întuneric, fantoma marxistă, Manifestul comunist și Teoriile conspirației, poate fi modificată. Fantoma marxistă, umbra, dispare îndată ce aplicăm triadele, umbreluțele proprii, calea directă spre gândirea spațială, spre lumina zilei. Iar pentru asta, am menționat, e nevoie de Educația complementară.
Ce trebuie să facem ca matrioșca rusă, deformată pentru ambele părți, Vest-Est, democat-î”autoritar, să se modifice în matrioșca perfectă: democrat-Î-autoritar? Atunci, discrepanța, Î-Δ, ar putea fi controlată. Atunci, înțelepciunea deformată, Δ, a ambelor părți va tinde spre înțelepciunea perfectă, Î, care va fi adecvată Universului, Naturii, Vieții.
Repet: Să aplicăm Educația complementară! Astfel, se va folosi Indiciul perfecțiunii, 100%-Î-5%. El va tolera autoritarismul mondial la nivelul de 5%, la fel cum e tolerat și homosexualismul sau numărul de persoane care scriu cu stânga. Iar Biblia, apocaliptic, ne prevede că vor fi aleși numai 144 000 de persoane pentru a supraviețui. Asta reprezintă aproape 5% dintre toți credincioșii creștini contemporani. E imposibil să crezi că oamenii nu vor să cunoască, să știe realitatea de raționament. Odată ce acest Indiciu al perfecțiunii este măsurat cu știință de cauză, de ce nu ar putea fi răspândit, dus la mintea fiecărui om nou născut, înzestrat cu inteligență autentică, dotat cu intelect autentic din naștere, încă „nespălat” pe creier cu științele mari ale inteligenței artificiale, liniare, consecvente, planare (asfaltate), 2D? Așa, realitatea faptică, formulată în cuvinte, a fiecărui om, va obține Conștiința globală, prezența măsurii: raționament-Î-faptic.
Concluzie
Și așa, am demonstrat că autoritarismul total al lui Putin e noapte, un fenomen dotat cu Înțelepciune secundă, Δ: umbră-Δ-întuneric. Dar, fenomenul e la fel și în spațiul „democratic”, cel al majorității: lumină-Δ-noapte. Autoritarismul total e drăguț: te culcă, te scoală la muncă, de verifică la moralitate, gândire corectă, te hrănește… Altceva e în Democrație.
Aici, în democrație, o mare parte din oameni se simt ai nimănui. Iar deoarece credința în Dumnezeu dispare, se strică și omul, moralitatea lui. Iar ieșirile pe străzi, la „vânat oameni”, sunt frecvente. Cum de controlat emoțiile, depresia și stresul? Are nevoie omul democrat de un Putin al său, Dumnezeu insuflat în om? Asta, pentru că numai acest om din lume e unic. El nu poate fi criticat, bruscat, insultat, pălmuit ca Macron, măscărit cu cerneala ca Constantinescu, fapt care se face peste tot în lume. Și nici, aruncat la tomberon, ca Dodon! Putin e zeu sau un om?
Nu asta-i problema. Probleme e în noi. Lupta și teama sunt două cuvinte departe de centrul lor de legământ, înțelepciunea: Teama-Δ-Lupta. Între ele există un vacuum, relația, -0-, om-0-om. De aceea, Teama e o emoție mereu prezentă. Poți s-o controlezi numai prin măsura trinitară: Mă tem, dar în ce constă lupta mea? Răspunsul: Lupta ar trebui să se manifeste nu în exterior, planar, ci în spațiul interior al unei gândiri structurate, în cuvinte adecvate reflecțiilor din natură, tridimensionale. Atunci, echilibrul, interior-0-exterior, va fi balansat. Relația, -0-, va fi conștientizată ca duh (spiritual-intelectual), început, înțelepciune autentică, Î, suport al ingineriei interioare.
Și așa, ce ne așteaptă în viitor? RĂZBOI ori „SPEȚ-OPERAȚIE”? Răspunsul corect e: NOAPTE.
***
De 9 ani pe Facebook, pagina „Educația Complementară” se promovează diferite articole cu destinația spre inima omului căutător de adevăr. Se promovează ingineria interioară, încercarea de a trezi inima la contact cu capul (inimă-Î-cap; intuiție-Î-logică). Așa, ca emoțiile fondate pe cuvintele de extremă să fie controlate de însuși persoana dată. Acest articol, pare a fi cel mai simplu, mai atrăgător omului care vrea să înțeleagă ceva în această viață. Dacă cineva crede că asta merită citit de mai mulți oameni, să facă un test prin sponsorizare (promovare plătită de el pe Facebook). Împreună vom aduce Deșteptarea, în casa românilor noștri, ca fenomen al gândirii spațiale.
Iar lucrarea „Cartea Educației” e o lucrare de inițiere în gândirea spațială. Aici, triadele sunt folosite conform cunoștințelor și practicii în gândire a unui singur om. Având acest model, fiecare om liber și independent, folosind al său limbaj de specialitate, poate construi a sa ”Carte a educației” pentru a o împărți celor din jur, acasă. Iar dacă nu, prin lecții de meditație la școală (Avem doar peste 40% de analfabeți funcțional). E de ajutor în cunoașterea de Sine însuși. Altceva mai bun, ca structură, în toată literatura științifică mondială, nu am găsit la nimeni. Doar, decât la misticul Iisus... Vorbea în pilde. „Taie o bârnă(1-1); acolo (Î – e înțelepciunea Mea), mă vei găsi(1-Î-1)”. Slava Domnului! Am ajuns să-l decriptăm….Taina Lui devine realitate de raționament. Amin!
Victor Deleu
4 martie 2014 ·
„PE MINE NU MĂ IUBEŞTE NIMENI!”
Dacă aş insista să le spun adevărul, pe mine nu m-ar iubi nici soţia, nici, copii, nici, prietenii. Numai, nepoţii mei sunt cei, care zilnic mi se destăinuie în dragoste. Lor, însă nu le pot spune adevărul, nu-l vor înţelege acum. Totuşi, cele mai elementare noţiuni ale cunoaşterii ei le primesc de la mine. Ele sunt diferite de cele, care se predau în şcoală. De exemplu, sistemul zecimal de cont, cifrele sunt cu adevărat naturale şi nu sunt supte din degete sau prezentate ca sistem tradiţional, istoric, acceptat (impus) de autorităţi.
Oricum, oamenii nu vor să cunoască adevărul. El e dur, rece şi incomod. Mult mai de preţ e minciuna. Ea este moale, dulce, plăcută, mângâitoare.
Adevărul însă se ţine în taină, se deschide pe ascuns, nu se discută. Ce poţi discuta despre lucruri simple, axiomatice? Nimic.
De aceea, fiecare din noi e un actor pe scena teatrului cu numele de viaţă. Aici, adevărul poate fi preţuit numai prin gâcire, local, o percepere personală intuitivă, atât. În rest, totul e iluzie. Trăim într-o lume artificială, ruptă din contextul naturii, afară din natură.
Oamenii, iubesc natura. Şi nu este nevoie să fii cunoascut cu o specie sau alta de peşte. Îi iubeşti de la început, ca şi pe oricare alt animal de pe pământ. Natura e perfectă. Aceaşi relaţie, însă, omul n-o abordează faţă de semenii săi.
Oamenii nu pot iubi pe alţi oameni, dacă nu-i cunosc pe ei personal. Oamenii pot iubi cânii maidanezi, dar, ei nu pot declara că iubesc oamenii necunoscuţi, semeni de ai lor. Chiar, dacă oamenii protestează pentru susţinerea unui alt popor sau aduc ajutoare materiale, ei o fac nu atît din dragoste, cât din crearea unei legături posibile de întoarcere a acelor materiale în caz similar. E un calcul rece, devenit tradiţional.
Chemarea religioasă, „ iubeşte-l pe aproapele tău”, anume, aşa şi se înţelege: Iubeşte-i pe cei pe care îi cunoşti. Adică, oamenii sunt divizaţi în prieteni şi duşmani, fenomen, care la animale lipseşte. Problema nutriţiei, e o altă problemă.
Sunt un om din cei, pe care nu-i cunosc prea mulţi oameni şi deci, nu sunt iubit de oamenii necunoscuţi. Ştiu de ce. Oamenii nu se tratează unul pe altul ca parte din natura reală. Oricum, sunt o creatură ca toţi ceilalţi, tras prin indigo, prin unul şi acelaşi sistem de Educaţie, prin una şi aceiaşi limbă, gata să-mi îmfibg dinţii dacă cineva va încerca să-mi demonstreze, de exemplu, că limba mea e de un nivel mai jos decât altele. Sunt pereculos!
Aşa mă vor. Aşa mă tratează zilnic toţi şi nimic nou şi paşnic nu se aşteaptă de la mine. Sunt om necunoscut şi deci, previzibil. Rău, ca şi alţii. În rezultat, sunt ocolit, neglijat.
Fiecare crede că am venit aici pe facebook cu lucrări artistice născocite, ca om bun de actorie, ca ei, ca creatură artificială, ca ei, cu suflet lipit din mii de cioburi luate de la sufletele altora care au trăit până la noi.
Adevărul, însă, e că eu fac un spectacol inedit, dar, fără contact personal. Pe scenă se prezintă numai lucruri reale, axiomatice. Autorul lor nu e prezent. Însă, asta nu se acceptă de creierul omului artificial. Pare că omul modern nu se foloseşte de cea mai importantă parte a creierului său, cea a cunoştinţelor generalizate. Eo lipsă de cunoştinţă care ar crea o relaţie unică dintre axiome şi o relaţie de încredere între oameni, ca purtători de axiome.
Eu promovez originea cunoştinţelor, dar, elevul meu e deprins să cunoască ceva nou numai de la un profesor recomandat. El trece pe alăruri de lucrurile reale ale naturii, axiome descrise de mine, ca pe lângă ceva aberant. Omul nu vrea să se întoarcă înapoi în natură. Acolo, în natură, e prea simplu pentru el. E prea cald sau e prea frig.
Artificialitatea omului e complicată, dar e cunoscută. Ea se foloseşte în calitate de formă de viaţă paralelă naturii reale, o viaţă nereală, neconştientizată, uluzie. Această iluzie e foarte plăcută. Ea a devenit tradiţională deja. Aici, îşi găseşte omul „adevărul”.
Şi aşa, viaţa artificială, focul iluziilor e destinul omului „modern”. Rupt din contextul naturii, omul moare singur sau în conflicte militare mondiale, sau, în totalitate. Puţini caută să găsească acel început prin care s-a creat lumea acesta frumoasă şi urâtă, deşteaptă şi nebună, trează şi somnolentă. Civilizaţia noastră e o populaţie de indivizi care se nasc, cresc, trăiesc şi mor prin somn.
Mulţi oameni vor să cunoască viitorul său propriu, dar, exclud trecutul adevărat al omului ca cunoaştere integrată. Omul învăţa istoria, căuta adevărul chiar şi în excrimentele generaţiilor moarte, deranjează toate mormintele, dar, nu se uita la instrumentul cunoaşterii sale, la aparatul lexicologic, la cifre, la legile folosite. Sau, cel puţin, la acele fapte istorice, care au formulat gândirea, limba, cuvântul.
Oricum, eu aştept dragoste de la oamenii necunoscuţi. Chiar, dacă mă limitez de dragostea generalizată pe care eu singur o posed faţă de aceşti oameni. Bineînţeles, aceşti oameni, ca fiinţe vii fac parte din natură, dar, calea aleasă îi aduce pe ei mereu la impas. Depsesia socială şi stresul îl macină. La nivel spiritual, ei trăiesc în afara naturii.
Sper, că printre cei cu creierii deja formaţi în ramele cunoaşterii fizice, ştiinţelor exacte, se vor găsi şi din acei, care vor studia fenomenul cunoaşterii gândirii corecte ca proces veşnic, iar, el trece pe alături, dacă nu vrei să te implici în dezvăluirea lui.
De aceea, promovez originea reală a cunoştinţelor.Aici, în timp, fiecare se va cunoaşte şi pe sine însuşui. Se are în vedere fenomenul dezvoltării cunoştinţei în trecut şi cel al viitorului probabil, extrapolat.
Aici, nu mai este nevoie să vă legaţi de profesori. Profesor e însăşi natura. Axiomele abordate deja de civilizaţia noastră nu sunt născocite, artificiale, ci, naturale, evaluate natural. Organizarea cunoştinţelor sale proprii, prin generalizare, e numai o tehnologie a echilibrului. Aceasta e o metodologie care cere o implicare strict personală, ca şi mersul pe două picioare. Fiecare le poartă pe ale sale.
Pe mine nu mă iubeşte nimeni şi mă tem, că cei care mă cunoasc personal nu mă vor iubi, în caz, dacă le vor cere să însuşească procedeului de structurare a cunoştinţelor lor vechi conform realităţii obiective. Realitatea artificială, oricum, e mult mai plăcută, fie în depresie, fie în stres, fie în umbrele venite din spate, create de lumina soarelui românesc ce pătrunde în peştera munţilor Buceci.
Oamenii nu se iubesc între ei. E o sete mare de dragoste. Şi ea se îneacă în vin, droguri, crime, etc, etc, etc. Nu agung cunoştinţe...Într-o mare de 7 mlrd.de oameni omul e singur, solitar. E un impas.
Şi atunci, pentru a promova o gândire nouă, pot să mizez doar pe oamenii speciali, pe cei care mai sunt capabili la o raţiune naturală de copil, o raţiune divină care încă n-a fost pierdută. Şi aici nu poţi forţa pe nimeni. Semneficaţia cerească e în mimunea generaţiilor noi. Cum de făcut de a nu le infecta cu metodologia veche a cunoaşterii? Eu, unul, mizez pe nepoţii mei. Le dau cheia cunoştinţei. Voi?
De aceea, expresia „Pe mine nu mă iubeşte nimeni!” sună ca o mână întinsă pe o margine de drum. Puţini din cei ce gonesc pe această magistrală, ignorând oferta, for ajunge la sfârşit. Iluzia lor, confundată cu realitatea obiectivă, e în afara limitelor admise de natură. Departe de perfecţiune
Victor Deleu
7m ·
Ce se întâmplă, Domnu Președinte, Putin?
Ați pus în alertă rachetele nucleare?
Unii savanți aduc dovezi, precum că patru civilizații de oameni de pe acest Pământ au murit în urma folosirii exploziilor nucleare. Opriți-vă! Mai este timp de cugetat. Cineva trebuie să se gândească și la asta. Ca om simplu, gândesc și eu, împărtășesc neliniștea mea.
Observând că aveți o mulțime de poze de la Biserică, cele care vă promovează tendința spre divinitate, am să încep de la Pomul Biblic al cunoașterii. Anume de aici, alegoria „mărul interzis” îmi servește gândirea. Suntem creștini!
Gonit din rai, Adam a început să creeze o lume a sa, inventată de sine însuși, din capul lui. De atunci, civilizația noastră are o problemă. Ea trebuie să deosebească cele două lumi: Lumea naturii, naturală, și Lumea omului, inventată, artificială. Avem o pereche de cuvinte: natural-0-artifcial. Între ele ar trebui să existe un duh, o gândire, un intelect care le înțelege pe ambele ca măsură a stării dorite de a fi sătul, îmbrăcat, sănătos fizic și psihic. Dar, odată cu dezvoltarea civilizației, intelectul de legământ,-0-, dintre aceste două cuvinte, natural-0”-artificial, nu mai este in zero Prim, început autentic, ci secund, 0”. Omul a devenit egocentric, încalcă măsura admisă de natură. El vrea mai mult, mai sofisticat cu aplicare de tehnici brutale, îngrășăminte, pesticide etc. Asta îl afectează grav, iar motivul discrepanței, 0-0”, în care ca într-o gaură neagră „cad” oamenii bolnavi nu este înțeles. Ruga la Dumnezeu nu ajunge. Trebui de gândit. Să gândim împreună!
Ipoteza: Legile naturii și Legile omului sunt antagoniste, incompatibile.
Judo, e sportul D-voastră preferat, iar legile de luptă sunt perfecte, naturale dacă sunt cunoscute bine. Ele aduc evidențierea învingătorului care e plătit cu ovațiile oamenilor. Arta naturală a luptei, însă, nu poate fi înțeleasă de spectatorii fără practică. Și nici nu e nevoie. Legile oamenilor sunt generale, artificiale, așa cum e și tradiția de a trăi în comun, în societatea dorită. Așa, dacă între natural și artificial, natural-0-artificial, pe salteaua Judo intelectul sportivului e îndreptățit, 0 autentic, apoi, pe „salteaua” socială, societate-0”-om (președinte), nu (0”). Legile sociale sunt altele, incompatibile, 0-0”, cu legile sportului: 0-0-0”. Pentru logică, intelectul autentic, 0, va trebui să se manifeste de două ori, meditativ să unească cele două centre, 0-0”.
Este imposibil de înțeles cum pot fi aduse legile sportului concret în viața generală a societății; societate-0-sport (legile sociale-0”-legile sporului). Chiar dacă fiecare rus ar avea centură neagră, spațiile de activitate sunt diferite, sociale și sportive: social-0-particular. Prezența centrului de trecere, 0, din una în alta, 0”, se numește Salt al gândirii, intelect. Iar starea dată, General-0-particular, (social-0-intim), e armonie, stare emoțională social-particulară, Viață.
Încălcarea legilor internaționale (Pactul de la Budapesta), prezintă un precedent care ar trebui să schimbe gândirea generală a tuturor oamenilor lumii. Aici e folosită legea naturală a sportului „E drept cel care e „drept!”, adică sportivul puternic. Dar, spațiile de existență a acestor noțiuni sunt diferite, incompatibile: General-0-particular; Dumnezeu-0-om (legile sociale-0”- legile Judo). Aceste lucruri pot fi acceptate numai prin armonia creată de intelectul autentic, cel care se folosește de punctul de referință, 0. Iar asta dă posibilitatea de a controla discrepanța, 0-0” . Puterea de pe salteaua Judo și Puterea încredințată de popor, sunt puteri diferite.
Și aici, nu mai ai ce dovedi. Demnitatea globală a oamenilor, cinstea și onoare e mai sus ca teama. Și chiar, ca arma D-tale, rachetele nucleare.
La aceasta se gândesc mai muți oameni. Și eu! Care Lavrov „cinstit”, dintre apropiații Domniei Voastre gândește la fel? E posibil oare să folosim Legile naturii asupra Lumii inventate a omului, altfel decât prin bombe nucleare? Cred, că putem instala alături de credința mistică în Ortodoxia rusă, încă o credință, încrederea în om, ca fiu al Domnului. A doua credință, e Credința în rațiunea lui Dumnezeu. Și aici, va trebui de folosit intelectul autentic, 0, ca suport sigur, Sursă divină în cunoașterea Lui Dumnezeu: mistic-0-rațional (Tată-0-Fiu).
Dumnezeu e Trinitatea de la Biserică. Președintele unei țări va trebui să fie…. Triadă:
1.Popor (General)-0-Președinte (particular);
2.Președinte(general)-0”-popor (particular).
Iar discrepanța, 0-0”, gaura neagră în care „cad” oamenii din Donețk, Harikov, Odessa și Kiev etc., ar trebui să fie cât mai mică. Adică, zero secund, 0”, să fie mai aproape de Sursa cunoașterii, -0-, Duhul Sfânt dat nouă de Dumnezeu.
Cineva trebuie să se gândească la asta! Prezidențial! Amin!
***Practicum: CELULA INTELECTULUI (partea 1)
[Avertizare: Citirea materialului dat ar putea fi dăunătoare pentru persoanele cu conceptul materialist, comunust, fascist, etc. Unii ateişti s-au plâns de „dureri de minte”. Practicarea celulei intelectului schimbă concepul omului despre lume, din prea materialist sau prea idealist, într-un concept moderat, armonios, creează o stare sănătoasă de spirit care ar putea fi generalizată.]
Cel, care a căutat cea mai mică părticică de substanţă de la baza construcţiei Universului, a fost Democrit. El a introdus în ştiinţă noţiunea atomului “indivizibil”în calitate de cărămidă “elementară”, cea, care stă la baza materiei. De atunci, ştiinţa a descoperit undeva la 120 de elemente chimice, atomi diferiţi divizibili.
Toţi atomii sunt formaţi din particule: electroni, protoni, neutroni. Fiecare particulă, la rândul său, se divide în alte părţi, mai mici. Procesul dividerii matriei în particule pare a fi infinit şi rămâne necunoscut în a sa întregime. Ceea, ce poate cunoaşte omul în întregime, e structura acestei lumi, iar ea e universală şi absolută.
Cele trei particule din atom, le concepem ca triadă, 1-0-1 (stânga-0-dreapta), în care electronul şi protonul se află în contradicţie, au sarcini deferite. Particula a treiea, neutronul e pasiv, dar, el se acomodează complementar atât alături de electron, cât şi de proton. Deja aici, se pot formula cele două legi universale ale materiei: respingerea (electron-proton) şi atracţia (neutronului). Deci, Legile de bază ale Univesului sunt: contradicţia şi complementaritatea.
Dar, cum de înţeles “atracţia” neutronului, complementaritatea lui? Neutronul e lipsit de sarcină. Această atracţie a neutronului e specială. Ea este dirijată de Legea universală a atracţiei planetelor. N-o putem măsura. Alegoric spus, fiind la fundul mării, nu e posibil de divizat apa de apă. Aşa, complementaritatea este o stare pasivă a cunoaşterii. Numai din acest motiv, Legea complementarităţii din neglijenţă faţă de gândirea noastră, este ocolită.
Notată prin zero,0, complementaritatea ne permite să modificăm conceptul omului gânditor ( aflat în linie, plan, consecutu) în concept spaţial al omului raţional. Ambele metodologii ale gândirii, reciproc nu se exclud una pe alta, dar, se combină într-o pereche (pasivă-0-activă), celiulă a intelectului. Fiecare metodologie, primă (cea spaţială) şi secundă (cea tradiţională) are domeniul său de activitate, primul- natural, al doilea - artificial.
Principiul bivalent, binar, respingere - atracţie, contradicţie - complementaritate, a fost observat şi de matematicianul german Leibniz, care a aratat că celula spirituală, pe care el o numeşte “monadă”, este o unitate binară, cu părţi active şi pasive. El scrie şi cartea “MONADA” (anul 1720).
Astăzi, după aproape o sută de ani de la apariţia mecanicii cuantice, datorită savanţilor Ştefan Lupaşcu şi Niels Bohr este posibil de a formula şi celula intelectului, monadă, o celulă format din perechi de cuvinte, paralelă cu celula spirituală descrisă de Leibniz, egal, ca şi cu cărămida „elementară”, monadă şi ea, atomul “indivizibil” descris de Democrit (electron-0-proton).
Celula intelectului, ca monadă, este suportul conştientizat al intelectului uman. Ea, se prezintată prin noţiuni binare, cuvinte perechi. Conceptul, spiritul uman, duh, intelect, e un conţinut introdus în formă, cuvânt. Ca şi atomul lui Democrit, sau Monada lui Leibniz, Celula intelectului e format fin două părţi, una e activă, alta - pasivă. Celula intelectului e binară de două ori, dual: ca contradicţie (bine-rău, alb-negru) şi ca complementaritate (compliment-supliment, ideal-perfect). Prima, reflectă părţile contrapuse contradictoriu, diferenţiate după calităţile particularului şi generalului. A doua – părţile contrapuse complementar, asemănările după calităţile idealului şi perfectului.
Cel de al treilea element, 0,(neutronul din atom, centrul monadei spirituale sau legătura dintre cuvintele perechi contradictorii sau complementare), arată la faptul că fiecare concept e o forţă, care poate avea un vector (de stânga sau dreapta), fie el observat de om sau nu (bine-0-rău; alb-0-negru, compliment-0-supliment, ideal-0-perfect). Tot el, a semnul de iniţiere, început al vectorilor, forţei de spirit, intelect, pus în cuvântul dat. Însuşirea celulei intelectului permite vederea în perspectivă a poziţiei materiale şi spirituale a omului.
De exemplu din celula, bine-0-rău, se vede că poziţia de pe partea maximă a celulei (om super bogat) îl poate scoate, abandona pe acest om din conceptul binelui şi răului. Localizarea materială a omului bogat, exclude intelectul său din spaţiul răului. Dar, răul e o necesitate naturală de călire a organismului şi psihologiei omului, gândirii lui.
Din altă parte, cea a intelectului omlui simplu, apoi, el e plasat spre stânga de la centrul,0, al vibraţie (bine-0-rău), dar, alegerea lui sau harul său nu sunt excluse din conceptul natural, centrul 0, al raportului celor două noţiuni. (Cine pe munţi se urcă, acela ştie tunetul şi cade sfărâmat în două părţi…) Mai mult, pagina Facebook, “Conștiința planetară e în criză”.
**** „Capul lui Moțoc vrem!”
„Hai să stăm strâmb pentru a vorbi drept.”/zicală românească/
Din istoria românilor aflăm că poporul lui Alexandru Lăpușneanu, așa cum era el primitiv, a putut să se adune în cete pentru a găsi punctul de reper, cauza nefericirii lor, Moțoc. Astăzi, la câteva secole depărtare, poporul nimănui, nici a lui Iliescu, nici a lui Lăpușneanu, încearcă să-și formuleze și el cerința. La întrebarea „Ce vrei, popor?”, auzim:
1. „Vrem o țară ca afară!” Bine! Dar, care țară? Ca SUA? Sau poate ca „mama” - Rusia, copilul rebel al Bunicii sale, a Europei bătrâne, acum UE.
2. „Vrem o altă clasă politică!” Care?
3. „Părinții cer schimbarea!”. Care?
Se vede că poporul român, contemporan, spre deosebire de cel lăpușnenean, e încă departe de a-și formula voința sa de a-și avea Țara, Politica și Schimbarea necesară din sistemul Educației sale. Așa, ca el să poată avea punctul de reper, Unul. Care?
Expresia „Capul lui Moțoc vrem!” reprezintă formă alegorică a cerinței părinților „Părinții cer schimbarea!”, legată de educația copiilor lor. Cu adevărat, însă, părinții cer „capul lui Moțoc” și, fără dovezi, învinuiesc profesorii. Argumentul lor: „Doar există un fenomen ascuns care ne dă rezultatul educației: peste 40 % de analfabeți funcțional. Cine e vinovat?” E clar, că în spatele fiecărui profesor, gâfâie activ fantoma lui Moțoc, o ființa invizibilă care dirijează procesul educativ. Ce e de făcut? Nu poți cere capetele tuturor profesorilor. Dar, poate, e destul de a descoperi fantoma? Să încercăm!
1. Era deja, în toi, Epoca Victoriană (20 iun.1837 - 22ian.1901), apogeul culturii engleze de pe atunci. Părea că visul civilizației noastre era atins. Societatea engleză a atins Piscil înalt al educației și moralității. Trebuia numai, de împărțit prin lume experiența Marii Bretanii și, gata! Se va trăi lung și bine, în pace și fericire. La fel, ca și în perioada „secolelor întunecate” când timpul se oprise în loc sau, pur și simplu, dispăruse. Dar, cu părere de rău, ca și la sfârșitul „secolelor întunecate”, în Epoca Victoriană a apărut o Altă Știință, una care a ruinat totul. Cineva a dezvoltat cultura, a adus „lumină”. Știința nouă a „dezvoltat lumea”. Paradoxul „luminii” contradicțiilor și luptelor pentru libertate a continuat. După revoluții au urmat: Primul război mondial, al Doilea, al Treilea…
2. Cazul apariției Științei Noi, a fost bizar. Urmează. Un omuleț mergea prin tren și și-a scăpat cârnațul. Fiind un fizician deștept și rebel, în al său domeniu, îndată a formulat conceptul unui experiment imaginar, a făcut calcule matematice al „zborului obiectului căzut” și a elaborat „Teoria relativității”. Era Albert Einștein. Pentru a-și formula teoria sa, el a „șters” din sistemul de coordonate carteziene, punctul de reper, 0. Noua știință n-a apărut singură. În domeniul fizicii cuantice, la fel, au fost trezite vise ale cunoașterii. În alte spații. „Lumină!” Pe lângă fizica clasică a apărut fizica cuantică, iar experimentul imaginar cu pisica închisă în lada lui Schrödinger macină mințile generațiilor tinere și acum. Și aici, punctul de reper, 0, (pisica vie-0-pisica moartă), a fost ignorat. Din acest motiv, al lipsei punctului de reper, 0, Mecanica cuantică sugerează că după o perioadă de timp pisica din lada lui Schrödinger este concomitent vie și moartă.
3. Toate aceste „jocuri” cu cârnațul și pisica sunt bune pentru dezvoltarea imaginației despre zboruri în spații cosmice, extratereștri și oameni geniali. Numai că Teoriile date nu trebuie să afecteze gândirea intimă care creează viața, relațiile interumane, societatea civilă. Aici, spațiul e tridimensional și are puncte de reper peste tot, în oricare spațiu, oricât de mic nu ar fi el. Chiar și în creierul copiilor. În fața științei ordinare a fizicii cuantice, o metafizică a lumii relative și cuantice, prin Teoria triadelor (viu-0-mort), va trebui adus echilibrul. Cel natural. Adică, de montat o altă știință, una extraordinară, o Știință complementară pereche, dotată cu punctul de reper, 0: ordinar-0-extraordinar.
4. Și așa, genialul Albert Einștein, nemulțumit că nu și-a finalizat intuiția sa legată de Știință, a plecat în lumea eternă de dincolo, a uitat să ne prevină că nu și-a dat seama că el a inițiat o iluzie fără precedent, a abandonat punctul de reper, 0, atât pentru societate și politică, cât și pentru Educație. Astfel, a lăsat în visare câteva generații de oameni. Visele continuă și acum, în școala românească. Dar, ele sunt valabile numai pentru fizica cuantică. În fizica clasică, ca și în Tara românească, Politică și Educație, punctul vechi de reper, 0, probabil a mai rămas. Nu? Trebuie folosit! Astăzi e timpul de reîntoarcere la natură, la sistemul de coordonate, XYZ, pentru a trece de la vis, o realitate faptică dotată cu analfabeți, la realitatea de raționament fără genii. Triada (viu-0-mort) e calea spre adevăr. Să-o practicăm! Căci nu ne normal, ca în același moment, concomitent, ca și pisica din lada lui Schrödinger, poporul român să fie și viu, și mort…
5. Practica dată e iminentă și este prezisă de profeții Biblici. E scris că, după apocalipsă „timp nu va mai fi”. Va fi „rai”. Exact, ca în perioada Victoriană și „secolelor întunecate”. Nu existau pe atunci explozii sociale, revoluții și războaie, pentru a fixa timpul. Așadar, soarta necunoscută a oamenilor din „secolele întunecate”, ca și practica educației din epoca Victoriană, ar putea să revină. Iar asta ne pune în situația de a gândi: ce plată trebuie să dăm pentru visele senzaționale ale Științelor ordinare celebre, celibatare, fără pereche. Deja o plătim: peste 40% de analfabeți funcțional. Situația dată poate fi balansată cumva prin Triadă, Teorie științifică a cunoașterii, pusă pe conceptul împerecherii, împlinirii spiritual-intelectuale a oamenilor, pe Credința în rațiunea armoniei, iubirii.
Așadar, Lumea omului poate să se dezvolte numai pe cale naturală, în urma conexiunii generale a intelectelor intime la un singur punct de reper. Iar pentru asta nu mai e nevoie de capul lui Moțoc, ci punctul de reper, 0. Deci, de Triadă, de ritm, armonie, iubire – fundal al Conștiinței colective și chiar globale. Astfel societatea părinților, „Părinți cer schimbarea”, pot accepta lozinca: „Vrem Știință cu punct de referință!” Nu degeaba 90% din părinți, intuitiv, acceptă predarea religiei în școală. Ortodoxia are punctul de reper sfânt: Trinitatea; Tatăl-0-Fiul. Iar dacă Știința și Religia pot fi echilibrate astfel, cu rațiune în faptă, Religie-0-Știință, apoi numai datorită punctului de reper, 0, „Duhului sfânt”, Suport pentru intelect, Sursă a cunoașterii. Adică, prin triade, e posibil de descoperit fantoma lui Moțoc, punctul de referință, 0, „șters” de savanții geniali, Einștein și Schrödinger.
….Omul genial își câștigă ușor cârnațul. Ceilalți?
„Geniul e văr drept cu idiotul”. – spunea înțeleptul Pietre Țuțea. Într-adevăr! Pentru ce ne trebuie atât de mulți genii în teorie, pe hârtia, 2D, dacă toată lumea practic trăiește în spațiul 3D, XYZ, cu punctul de reper, 0? Unde e înțelepciunea din cântarul: geniu-0-idiot? De ce proslăvim idioții politici? Hai, să gândim! Avem nevoie, ca fiecare din noi să poarte în inima sa un Alexandru Lăpușneanu? Doar, e al nostru. Ne-a dat… Tara. Așa, „să ne luăm Țara înapoi!”
Victor Deleu
Ieri la 07:27 ·
Nu insinuați!: Lumea poate să se dezvolte numai pe cale naturală.
Era deja, în toi, Epoca Victoriană (20 iun.1837 - 22ian.1901), apogeul culturii engleze de pe atunci. Părea că visul civilizației noastre era atins. Societatea engleză a atins un pisc înalt al educației și moralității. Trebuia numai de împărțit prin lume experiența Marii Bretanii și, gata! Se va trăi lung și bine, în pace și fericire. La fel, ca și în perioada „secolelor întunecate” când timpul se oprise în loc sau, pur și simplu, dispăruse. Dar, cu părere de rău, ca și la sfârșitul „secolelor întunecate”, în Epoca Victoriană a apărut o Altă Știință, una care a ruinat totul. Oricum, ea a „dezvoltat lumea”. Paradoxul „luminii” contradicțiilor și luptelor pentru libertate a continuat. După revoluții au urmat: Primul război mondial, al Doilea, al Treilea…
Cazul apariției Științei noi, a fost bizar. Un omuleț mergea prin tren și și-a scăpat cârnațul. Fiind un fizician deștept și rebel în al său domeniu, îndată a formulat conceptul unui experiment imaginar, a făcut calcule matematice al „zborului obiectului căzut” și a elaborat Teoria relativității. Era Albert Einștein. Pentru a-și formula teoria a fost nevoie de „șters”, din sistemul de coordonate carteziene, punctul de reper, 0. Noua știință n-a apărut singură. În domeniul fizicii cuantice, la fel, au fost trezite vise ale cunoașterii. Și în alte spații. Pe lângă fizica clasică a apărut fizica cuantică, iar experimentul imaginar cu pisica închisă în lada lui Schrödinger macină mințile generațiilor tinere și acum. Și aici, punctul de reper, 0, (pisica vie-0-pisica moartă), a fost ignorat. Din acest motiv, Mecanica cuantică sugerează că după o perioadă de timp pisica din lada lui Schrödinger este concomitent vie și moartă.
Toate aceste „jocuri” cu cârnațul și pisica sunt bune pentru dezvoltarea imaginației despre zboruri în spații cosmice, extratereștri și oameni geniali. Numai că Teoriile date nu trebuie să afecteze gândirea intimă care creează viața, relațiile interumane, societatea civilă. Aici, spațiul e tridimensional și are puncte de reper peste tot, în oricare spațiu, oricât de mic nu ar fi el. În fața științei ordinare a fizicii cuantice, o metafizică a lumii relative și cuantice, prin Teoria triadelor, va trebui adus echilibrul. Cel natural. Adică, de montat o altă știință, una extraordinară, pereche dotată cu punctul de reper, 0: ordinar-0-extraordinar.
Și așa, Genialul Albert Einștein, nemulțumit că nu și-a finalizat intuiția sa legată de Teoria câmpului unic, nu și-a dat seama că el a inițiat o iluzie fără precedent, a abandonat punctul de reper, a lăsat în visare câteva generații de oameni. Astăzi e timpul de a ne reîntoarce la natură, la sistemul de coordonate, XYZ, ignorat, de trecere de la vis la realitatea de raționament. Triada, e calea spre Adevăr.
Practica dată e iminentă și este prezisă de profeții Biblici. E scris că, după apocalipsă „timp nu va mai fi”. Exact ca în perioada Victoriană și „secolelor întunecate”. Așadar, soarta necunoscută a oamenilor din „secolele întunecate”, ca și practica educației din epoca Victoriană, ar putea să revină. Iar asta ne pune în situația de a gândi: ce plată trebuie să dăm pentru visele senzaționale ale Științelor ordinare celebre, celibatare, fără pereche. Situația dată poate fi balansată numai prin Triadă, Teorie științifică a cunoașterii, pusă pe conceptul împerecherii, împlinirii spiritual-intelectuale, pe Credința în rațiunea armoniei.
Așadar, Lumea omului poate să se dezvolte numai pe cale naturală în urma conexiunii generale a intelectelor intime. Folosiți Triada, ritmul, armonia, iubirea, fundalul Conștiinței colective și chiar globale.
Victor Deleu
17 februarie 2015 ·
Celula intelectului
Celula intelectului (1-0-1; cauză-0-consecinţă) este unitatea elementară a cunoaşterii. Din cauza lipsei acestei definiţii în mentalitatea omului modern, mental, noţiunile sunt folosite la fel, aşa cum sunt prezentate şi cuvintele (forme vocale), adică fragmentat, prin cuvinte unitare. Iar, ca urmare, expresiile lingvistice formulate pe baza lor – subiective, deplasate din realitate. Fenomenul dat e o deprindere care uneori e nocivă, grav distrugătoare. Toată istoria umanităţii e o istorie a războaielor.
Paşnic, problema contradicţiilor se rezolvă prin dialectica discuţiei. Prin cele două păreri contradictorii se găseşte formula necesară care convine ambelor părţi. Rezultatul obţinut, se numeşte “adevăr”. Dar acest adevăr, oricum, e temporar ori fals. Mai devrme sau mai târziu apar alte probleme care se manifestă la fel ca antagonism politic, bază a conflictelor militare.
O discuţie pe opinii contradictorii rămâne la fel de nedefinită, pe acelaşi fragment al celulei intelectului formate din două fragmente, materialist ori idealist, ca şi cea mai veche discuţie, de la început. Început! Ce a pierdut umanitatea “la început”, la formularea aparatului cunoaşterii, limbii sale? Răspuns: Structura celulei intelectului. Deoarece, definiţia celulei intelectului nu se cunoaşte, lumea trăişte şi astăzi în iluzie…
Formulând celula intelectuală (materialism-0-idealism; bine-0-rău; ideal -0-perfect), omul raţional îşi poate localiza poziţia stării de spirit şi deci a gândirii: El, vede lucud poziţia altor oameni. El, poate primi decizii adecvate. Acum, devenind raţional, omul ar putea exclude conflictul antagonist. Dacă, se va respecta integritatea celulei intelectului, atunci se va respectă şi viaţa, şi libertatea onului.
Folosirea celulei intelectului permite abordarea noţiunii de om raţional. Această noţiune nu este contradictorie noţiunii de om gânditor, ci, paralelă. Spre deosebire de omul gânditor, care se foloseşte numai de noţiuni unilaterale, omul raţional se foloseşte conştient, în limitele posibilităţii de noţiuni structurate (1-0-1). Cuvintele (forma conţinutului spiritual), vor aduce armonia.
Din motive istorice de dezvoltare ştiinţa ordinară, obişnuită, nu poate să admită această abordare, deoarece, ea stă pe poziţia unui singur fragment al cunoaşterii, cel materialist (materialism-0-idealism). De aceea, acceptarea celulei intelectului e posibilă numai dacă omul raţional, va accepta integritatea cunoaşterii (1-0-1): ştiinţă-0-.religie. Aşa, ştiinţa e numai o parte, un singur fragment din fenomenul cunoaşterii. Umanitatea nu poate exclude din viaţa sa religiile. Ele sunt istorice, stare spirituală de secole a omului iraţional. Ateismul e o religie şi el.
Oricare idee nouă, venită de din afară, în Ştiinţa “Mare”, de obicei este ignorată. La început. Iar, formularea definiţiei celulei intelectuale e ştiinţifică. Din acest motiv ştiinţific, în mod natural, ştiinţa actuală va trebui să accepte alături de sine o altă ştiinţă, una paralelă, independentă. Ştiinţa nouă e teoretică în sensul formulării ei şi practică în calitate de practică nouă, în sensul formării intelectului Omului nou, raţional.
Dar, asta nu poate fi o revoluţie socială în cunoaştere. Fenomenul cunoaşterii e individual. El, se deschide după necesitate şi la dorinţa fiecăruia. Important e răspândirea acestei informaţii untile acelor oameni care vor să-şi deschidă nivelul său calitativ în cunoaştere pentru a nu intra prea adânc în memorizarea mecanică cantitativă a cunoştinţelor unilaterale, cele, care creează oameni excelenţi, dar dăunători civiliţaţiei (ex., Napoleon, Hitler, Lenin, Stalin etc.), sau, ca surse ale corupţiei mondiale. Se ştie, majoritatea oamenilor excelenţi ajunşi la Putere devin corupţi.
Ştiinţa complementară este o ştiinţă paralelă, “soră” cu ştiinţa ordinară practicată. Ea nu este o ştiinţă născocită. Chiar, dacă omul raţional, promotor al ştiinţei date, complementare, nu este cu nimic mai superior faţă de omul gânditor (el are adesea bagajul de cunoştinţe, chiar, mai mic), oricum, anume omul raţional e Omul viitorului apropiat. Mai mult, pagina Facebook, “Conştiinţa planetară e în criză”.
Îmi place
Comentează
Victor Deleu
3h ·
Nu insinuați!: Lumea poate să se dezvolte numai pe cale naturală.
Era deja, în toi, Epoca Victoriană (20 iun.1837 - 22ian.1901), apogeul culturii engleze de pe atunci. Părea că visul civilizației noastre era atins. Societatea engleză a atins un pisc înalt al educației și moralității. Trebuia numai de împărțit prin lume experiența Marii Bretanii și, gata! Se va trăi lung și bine, în pace și fericire. La fel, ca și în perioada „secolelor întunecate” când timpul se oprise în loc sau, pur și simplu, dispăruse. Dar, cu părere de rău, ca și la sfârșitul „secolelor întunecate”, în Epoca Victoriană a apărut o Altă Știință, una care a ruinat totul. Oricum, ea a „dezvoltat lumea”. Paradoxul „luminii” contradicțiilor și luptelor pentru libertate a continuat. După revoluții au urmat: Primul război mondial, al Doilea, al Treilea…
Cazul apariției Științei noi, a fost bizar. Un omuleț mergea prin tren și și-a scăpat cârnațul. Fiind un fizician deștept și rebel în al său domeniu, îndată a formulat conceptul unui experiment imaginar, a făcut calcule matematice al „zborului obiectului căzut” și a elaborat Teoria relativității. Era Albert Einștein. Pentru a-și formula teoria a fost nevoie de „șters”, din sistemul de coordonate carteziene, punctul de reper, 0. Noua știință n-a apărut singură. În domeniul fizicii cuantice, la fel, au fost trezite vise ale cunoașterii. Și în alte spații. Pe lângă fizica clasică a apărut fizica cuantică, iar experimentul imaginar cu pisica închisă în lada lui Schrödinger macină mințile generațiilor tinere și acum. Și aici, punctul de reper, 0, (pisica vie-0-pisica moartă), a fost ignorat. Din acest motiv, Mecanica cuantică sugerează că după o perioadă de timp pisica din lada lui Schrödinger este concomitent vie și moartă.
Toate aceste „jocuri” cu cârnațul și pisica sunt bune pentru dezvoltarea imaginației despre zboruri în spații cosmice, extratereștri și oameni geniali. Numai că Teoriile date nu trebuie să afecteze gândirea intimă care creează viața, relațiile interumane, societatea civilă. Aici, spațiul e tridimensional și are puncte de reper peste tot, în oricare spațiu, oricât de mic nu ar fi el. În fața științei ordinare a fizicii cuantice, o metafizică a lumii relative și cuantice, prin Teoria triadelor, va trebui adus echilibrul. Cel natural. Adică, de montat o altă știință, una extraordinară, pereche dotată cu punctul de reper, 0: ordinar-0-extraordinar.
Și așa, Genialul Albert Einștein, nemulțumit că nu și-a finalizat intuiția sa legată de Teoria câmpului unic, nu și-a dat seama că el a inițiat o iluzie fără precedent, a abandonat punctul de reper, a lăsat în visare câteva generații de oameni. Astăzi e timpul de a ne reîntoarce la natură, la sistemul de coordonate, XYZ, ignorat, de trecere de la vis la realitatea de raționament. Triada, e calea spre Adevăr.
Practica dată e iminentă și este prezisă de profeții Biblici. E scris că, după apocalipsă „timp nu va mai fi”. Exact ca în perioada Victoriană și „secolelor întunecate”. Așadar, soarta necunoscută a oamenilor din „secolele întunecate”, ca și practica educației din epoca Victoriană, ar putea să revină. Iar asta ne pune în situația de a gândi: ce plată trebuie să dăm pentru visele senzaționale ale Științelor ordinare celebre, celibatare, fără pereche. Situația dată poate fi balansată numai prin Triadă, Teorie științifică a cunoașterii, pusă pe conceptul împerecherii, împlinirii spiritual-intelectuale, pe Credința în rațiunea armoniei.
Așadar, Lumea omului poate să se dezvolte numai pe cale naturală în urma conexiunii generale a intelectelor intime. Folosiți Triada, ritmul, armonia, iubirea, fundalul Conștiinței colective și chiar globale.
Victor Deleu
3h ·
Triada: De la Teorie - la Practică. Conexiunea.
TEORIE
Triada, e o Teorie ascunsă, chiar de pare simplă, la vedere. Ea este calea deschisă spre Adevărul absolut. Am așteptat să aflu acest Adevăr de la părinți. Dar, nu mi l-au spus. Nu mi l-au spus nici frații mai mari și nici profesorii de școală. În instituții mai nalte? De loc! Prea naive ar fi părut pentru profesorii și colegii mei preocupările mele. N-am mai dat întrebări. Așa, am crescut fără a ști Adevărul. Apoi, l-am aflat cumva singur! Și, îndurerat de suferințele căutărilor mele, am crezut că fiecare suferă ca mine, la fel. Am început să-l împart, să aduc discuții despre Adevăr pe Facebook. Continui. Au trecut nouă ani. Dar, un oarecare alt om ca mine, un doritor de a ști Adevărul nu s-a găsit. Promovez Adevărul cu atenție. Rănește! Tare! Din postările mele, cu rațiune în faptă, El e ușor de descoperit dacă se folosește Triada. Oricum, fără a folosi Triada, foarte mulți oameni declară fals că „știu” Adevărul. Fiecare îl descoperă pe calea sa, intuitiv, alogic, fără posibilitatea de a-l împărți cu alții. Irațional. Eu, însă, pot să mă împart cu premisele lui raționale…
Ce aș fi vrut să aud eu la școală? Poate asta: „Universul nostru e mare și frumos. Planetele și aștrii gravitează în spațiu conform legilor cosmice. Toate planetele au traiectorii precise, armonioase, simetrice. Forța care le mișcă e invizibilă, dar cert e faptul că ea se manifestă din interior din acea mică asimetrie care e prezentă oriunde la mișcare. Perfecțiunea cerească poate fi înțeleasă numai prin acest raport al valorilor simetriei și asimetriei căilor de mișcare.”
Dar, la școală, eu asta la nu am auzit. Care ar fi raportul dintre simetria și asimetria planetelor? Ce e acea perfecțiune? Nici în DEX nu e expus explicit. Aici, perfecțiunea, însușirea autonomă, care „nu posedă nimic potențial” (DEX), e lăsată iluziei de a se confundă cu idealitatea, însușirea care atinge sau tinde spre perfecțiune, desăvârșire. Diferența dintre ele e neglijată. Așa deci, care e Adevărul? Perfecțiunea sau idealitatea? Nici una din aceste noțiuni nu aderă la structura trinitară, forma existenței, simetric-asimetric.
Să trecem de la Univers, la natura terestră. Aici, Adevărul e simplu. Vizibil. Lucrează legea contradicției. O dihanie mai puternică o înghite pe alta. Și asta e tot. Pe un timp, e armonie. Pacea - până la următoarea înfometare. Este folosit cel slab, bolnav, inutil. Vedem o natură firească. Pe alocuri crudă, sălbatică. Alteori, frumoasă, splendidă. La baza ei stă armonia. Măsura ei e Triada, 1-0-1, stânga, dreapta, centru. Omul, însă, nu mai trăiește în natură. El și-a construit o lumea a sa, Lumea omului. Aici, regulile cunoașterii sunt altele…. „Omenești…”
Cunoașterea e un fenomen natural, „reflectare în conștiință a realității existente independent de subiectul cunoscător” (DEX). Dar, Lumea omului nu totdeauna folosește cunoașterea ca fenomen natural. Omul e dotat cu creier, iar copiii de mici sunt educați, modificați artificial, specializat, conform necesității sociale. Așa, fenomenul cunoașterii din lumea omului e altul, unul artificializat prin practică, dirijat, controlat. Armonia socială are control, dar, nu prin regulile naturii, ci prin cele experimentate de om. Ele sunt în continuă modificare și niciodată nu ajung la perfecțiune, desăvârșire. Măsura armoniei are aceiași formă, Triada, 1-0”-1. Centrul ei nu mai este un centru autentic natural, 0, ci unul inventat, „deștept”, 0”. Omul e „Regele naturii!”. Anume în discrepanța centrelor, 0-0”, ca într-o gaură neagră, dispar oamenii abuzivi, cei care folosesc legea contradicției în exces, trec măsura armoniei: stânga-0”-dreapta. Indiciul dat se verifică practic, iar partea teoretică a Teoriei, Triada, e trecută cu vederea de parcă ar fi nevăzută, mistică, divină sau satanică, o pedeapsă mare pe capul omului necredincios.
Să aducem aici imaginea logică a fenomenului cunoașterii, ca fenomen natural. Cunoașterea este un Râu cu două maluri: stâng-0-drept. Aici, trăiesc toate vietățile naturii. Omul însă și-a ales numai un singur mal, stângul. Primele generații de oameni care au ieșit din natură, au format un aparat numeric și lingvistic al cunoașterii artificiale. Prima practică a arătat superioritatea omului asupra naturii. Omul a prosperat, s-a civilizat creând o balanță: natură-0”-om. Așa, chiar de la început, centrul natural al echilibrului, 0 autentic, natură-0-om, a fost schimbat pe unul comod, în detrimentul naturii, pe un centru 0 secund, preferat. Omul a început să-și caute sensul existenței sale perfecționându-se, devenind tot mai desăvârșit. Astfel, nu numai primele generații de oameni primitivi, ci toate generațiile de oamenii s-au îndepărtat de Râul cunoașterii autentice, au plecat pe câmpuri mănoase și munți, iar de malul drept al Marelui Râu au uitat. La baza existenței lor și acum e pusă armonia inventată, centrul ales în concurență cu rivalii, la voința celui puternic, 0”. Ideea echilibrului, ca putere naturală, spiritual-intelectuală, a fost exclusă. Nici de echilibru nu se mai ține cont. Copiem, clonăm cunoștințe. Ne învățăm unul de la altul, de la oamenii mai deștepți, geniali, de încredere. Fenomenul cunoașterii naturale, stânga-0-dreapta, cu centrul autentic 0, a fost uitat. Umanitatea continuă să trăiască pe un singur „mal” al fenomenului cunoașterii, stângul, pe intelectul social, spirt-0”-intelect, cu centru ales, 0”, deviat prea mult de la natură. Dacă nu se crede în zei, oricum. se „crede”. Numai că se crede în oameni, în știință. Iar asta, nu însemnă că omul nu are spiritualitate, credință în divinitate. O are! Nu are punctul de reper, 0 autentic, sursa necesară pentru a-și controla măsura, stânga-0-dreapta, sursa cunoașterii autentice. Așa, credința și știința nu se întâlnesc. Iar dacă și se întâlnesc, apoi echilibrele create sunt la fel, montate pe centre secunde la voința unor lideri, ideologi ai politicii și religiei (politică-0”religie; știință -0”-credință).
Altfel spus, pe timpuri, lipsea Principiul logic al rațiunii suficiente. Iar când principiul dat a fost totuși elaborat, oricum măsura de control intim se încalcă. Apoi, apare în societate de undeva, „mistic”. Se fură, se corupe. Lipsește partea a doua a măsurii, punctul de reper, 0, Principiul logic indicativ, condiția de balansare a conexiunii cu natura și oamenii, de prevenire și excludere a antagonismului.
Și așa, asta e Teoria Triadei. Prin ea am analizat starea apocaliptică a lumii de astăzi, o lume civilizată cu mașini și avioane, rachete cosmice și internet, dar imprevizibilă, impredictibilă. Să trecem la practică.
PRACTICA
Practic, Adevărul cunoașterii artificiale inventate de om prin practica sa, pare a fi invizibil, ascuns? În cel mai bun caz, el e fărâmițat în figuri de puzzle. E clar că omul nu se mai poate întoarce înapoi în natură, unde adevărul e integrat, e la vedere. Dar, să se întoarcă cu fața spre natură, încă se mai poate! Gândul că omului contemporan îi lipsește legământul autentic cu natura, va trebui să ne „trezească”. Deșteptarea mintală e la ordinea zilei. Așa, la întrebarea „Cine suntem noi, oamenii?”, va trebui să se dea un răspuns. Chiar dacă răspunsul e personal și poate că rușinos, ascuns, găsit doar pentru sine însuși. Omul viitorului va trebui să se cunoască pe Sine însuși, să-și reseteze cunoștințele, să le structureze adecvat, ca la Mama-natura, trinitar.
Atunci, discrepanța dintre centrele cunoașterii autentice și artificiale, 0-0”, va fi cunoscută, analizată, controlată personal. Iar o așa Știință a oamenilor care nu se află în contact fizic direct, e inteligență spiritual-intelectuală (spirit-0-intelect). O vom numi: Conștiință colectivă naturală. Intelectul intim nu va mai fi un fragment (intelect intim-0”-(fragment din) intelect social) parte însușită din intelectul social, copiată, balansată cumva cu intelectul social, ci unul înnăscut, intelect intim-0-intelect social. Intelectul intim nu va mai fi ignorat, dominat de tradiția socială, ci va fi dezvoltat prin inițierea, din tinerețe, în Metodologia de structurare a cunoștințelor. Astfel omul nou va trece prin „botezul” Credinței în rațiune. Iar rațiunea e asta: Răul cunoașterii cu cele două maluri: stânga-0-dreapta. Cunoaștem lucrurile integrat, firesc.
Să începem practica noastră cu cifrele naturale. Pe partea stângă avem 10 cifre, 1,2,3,4,5,6,7,8,9,0. Le cunosc toți. Pe partea dreaptă însă nu avem nimic. Triada, stânga-0-dreapta, ne va cere continuitatea. Ea trebuie să fie la fel de inventivă, precum folosim cifrele în calculul liniar, D, și planar, 2D. Doar, trăim în spațiu 3D! Nu? E posibil de prezentat cifrele și aici? Da!
Să folosim sistemul de coordonate: XYZ. Pe fiecare axă avem o singură vibrație, 1-0-1. Pe axa X: 1-2-3; pe axa Y: 4-5-6; pe axa Z : 7-8-9. Centrul sistemului de coordonate e 0. Ce câștigăm din asta? Răspuns: Cifrele spațiale, 3D.
1. Convingerea că Universul e bivalent: avem cifre negre, 1-…-9, valoarea conținutului, și cifra albă, 0, cauzalitatea.
2. Avem deschiderea mintală spre analiza cauzalității: cauza e consecință. Totul se începe de la 0 și se termină cu 0.
3. Putem structura cunoștințele obținute: alb-0-negru; cauză-0-consecință, naștere-0-moarte. Devine clar că centrul, 0, e autentic, consistent. El nu e ceva inert, un simbol, ci un izvor de cunoștințe ascunse:
a)între, alb-0-negru, 0-0-1, un segment de cunoștințe necunoscute; 0,1; 0,2….0,9:
b)între cauză și consecință, posibile procese naturale;
c)între naștere și moarte, existența unei ființe…
Înlocuirea cu alte centre inventate, 0”, însemnă ignorarea realității de raționament, 0, și prezentarea unei realități faptice, practicate deja, o iluzie. Cu cât mai mare discrepanța, cu atât mai mare iluzia. Iar încălcarea simetriei naturale cere cunoașterea valorilor asimetriei fenomenelor din natură, perfecțiunea naturii în cifre. În alt mod, pare, construcția umană nu va rezista.
4. Șirul cifrelor spațiale, se vede din Biblie, a fost cunoscut în antichitate: 0-1-2-3-4-5-6-7-8-9-0. Oricare fenomen natural, se dezvoltă integrat între cauză și consecință, 0-0-0. După centrul, 0, al triadei, 0, date se „ascund”, 9 cifre negre: simboluri a trei vibrații, 1-2-3; 4-5-6; 7-8-9. Cifrele 2,5,8, reprezintă centre 0, ale axelor XYZ. Oricare proces natural de la cauză la consecință trece prin trei etape: 2,5,8. Șirul de cifre, 0-2-5-8-0, a fost folosit de Profetul Daniel (vezi Biblia: Daniel, Cap.2). Prin acest șir integru de cifre se reflectă profețiile lui Daniel despre visul regelui Babilonean, despre dezvoltarea lumii până în zilele noastre. Primele 4 etape ale profețiilor s-au împlinit cu exactitate E timpul să ne uimim. Profeția e pusă pe logica cifrelor spațiale, 3D. (vezi „Cartea Educației”).
5. De aici, convingându-ne în eficiența triadelor, descoperim că aceste structuri, luate ca unități cognitive, triade, ca un fir roșu trec prin toate cărțile biblice și ne bucurăm. Ne bucurăm, pentru că ni se deschide o viziune nouă. Iar când dai să vezi cum se manifestă triadele în cărțile obișnuite, ne dăm seama că triadele sunt ignorate. În cel mai bun caz, ele sunt folosite pe nevăzute, ca carismă, talent, intuiție puternică, dar divin, mistic, „dat de sus”.
Ceea ce e posibil aici pe Facebook, e numai de a da un exemplu pentru inițiere în Credința în rațiunea triadelor. Mai mult? Trebuie implicare individuală, voință de a se cunoaște pe Sine însuși. Fiecare om are percepțiile sale, limbajul său dotat cu ale sale cunoștințe individuale. Aici, profesorul e unul, Sinele, singur în fața fenomenului natural al cunoașterii, în fața Creatorului.
Cititorul se va convinge că multe cuvinte sinonime le folosește confuz: idealul se confundă cu perfectul, respectul cu stima, morala cu etica, iubirea cu dragostea, perechea cu cuplul etc. Cu adevărat, fiecare cuvânt are pereche sa, și, montate în triade ele se orientează după principiul, triada de bază: General-0-particular.
Același principiu de bază, în contact cu Principiile logice ale gândirii (în „Cartea Educației”).
Aceiași, în Gnoseologie, Teoria generală a cunoașterii, 0 (adică, Sursa cunoașterii). Pe partea dreaptă a Râului cunoașterii ne așteaptă Teoria științifică a cunoașterii (Triada (generală)), pereche a Teoriei cunoașterii științifice, în acțiune, Epistemologia.
Triada: stânga (Epistemologia)-0-dreapta( Triada).
Aceiași în Credință. Cele două credințe, religioasă în zei și cea tradițională în oameni „genii”(unde geniul e văr drept cu idiotul (vezi la Țuțea)), va trebui de adus, prin salt în gândire, de la misticism la raționalism, la Credința în rațiunea construcției Universului lui Dumnezeu, care e echilibru, balanță, vibrație, armonie, iubire.
Forma gravitației planetelor în spațiu (simetric-0-asimetric), elipsa cu cele două diametre diferite (D1-0-D2), ne va duce la materialism, conținutul materiei vizibile (5%) din compoziția Universului (vezi pe GOOGLE). Balanța, 100-0-5, ar putea fi Indiciul perfecțiunii. Totul e relativ, dar de la sistem la sistem totul e la fel, aceiași formă, ca și degetele unei mâni cu mărimi diferite. Oricum, fiecare e deget, respectă forma, chiar dacă conținutul e diferit.
Așa, conținutul balanțelor sistemelor naturale, poate fi văzut și integrat: 2 în 1. De exemplu, 105 grade e unghiul dintre axele atomilor de hidrogen în molecula de apă (100-0-5) la temperatura de cameră. De asemenea, 105 grade e suma celor două unghiuri de înclinație a modelului dipiramida al piramidelor din Egipt (52-53%). La fel, constanta lui Dirac -105,4 (100-0-5). La fel, în alte sisteme de căutare a sensului ascuns al cunoașterii, în raportul sferei înscrise în cub, la Împăratul David (111/106) sau în constanta Pi=3,14. (Cine este Dumnezeu? Vezi Geneza: 3.14 „Eu sunt cel ce sunt.”, cifrele versetului coincid cu cifrele constantei Pi=3,14. Nu e așa?)
CONEXIUNEA
Toate aceste date practicate, calculate independent de un profesor sau altul îl va convinge pe specialist că educația tradițională nu mai poate merge așa, cu emisie de analfabeți funcțional. Înțelegerea poate fi pusă pe sistemul calitativ al balanței, integrității noțiunilor, stânga-0-dreapta, contradictoriu-0-complementar; simetric-0-asimetric; egal (mort)-0-balansat (viu). Centrul de referință, 0, este acel Potențial atotputernic (divin), care se manifestă numai în mișcare și numai prin trecere dintr-un sistem în altul, 0-0-0-0-0, indiciu al prezenței sau lipsei echilibrului, Vieții.
De aceea Educația Complementară e tema strict profesională a Profesorilor de școală. Anume ei pot să aducă armonia în predarea materialului didactic practicând și elaborând recomandații interne, de școală, pentru predarea disciplinei date. Scopul central, conexiunea:
1.inițierea în gândirea independentă,
2.dezvoltarea intelectului înnăscut, intim,
3. grija de a nu deforma, modifica intelectul înnăscut prin memorarea materialelor asimetrice imense, calitativ lipsite de structurile armoniei.
Raportul, simetric-0-asimetric, totdeauna se va afla în mâna profesorului concret. Zero autentic, ca sursă a cunoașterii spiritual-intelectuale, nu poate fi montată în metodele de standardizare, stricte, după părerea unor specialiști „recunoscuți”. Spiritualitatea e o formă de cunoaștere intimă. Nimeni nu poate pătrunde în ea fără voința deschisă a purtătorului ei. Iar o Conștiință comună, și chiar globală, poate fi bazată numai pe încrederea în Știință, Prin credința în rațiunea structurii fractalice a Universului.
Structura fractalică, triadele, tratate ca creație divină, vor trebui promovate noilor generații, noilor conducători politici ai Postmodernismului. Aici, schimbările sociale nu se vor mai efectua numai de sus. Ele se vor naște peste tot, la toate nivelurile, pentru că la orice nivel, fără contacte directe și legi adoptate de sistem, va funcționa, legea nescrisă, conexiunea la Conștiința colectivă a tot țiitoare. Iar balanța, stânga-0-dreapta, cunoștință-0-conștiință, este Centrul ei, 0, fenomenul cunoașterii naturale, „Râul cunoașterii”.
În lumea omului acest centru, 0, va fi deplasat nițel, 0”, pentru a avea pe cealaltă parte a balanței profitul admis de natură (5%). Odată ce am cunoscut prin calcule indiciul perfecțiunii, oamenii noi vor ști și capacitățile sale, puterea lor proprie, mărimea discrepanței, 0-0”, asumată ca optimă pentru a fi totdeauna desăvârșiți. Păcatul? Asumat!
Controlul social de sus, prin amestec în structura fiziologică a creierului sau simțurilor, ar putea fi exclus. Omul și natura pot deveni integrați în unul și același fractal, sistem auto similar aflat oriunde în Univers. Știința dispune. Teoria Triadei și Practica folosirii meditației asupra structurilor cifrelor, cuvintelor, legilor și principiilor logice, însușite la timpul oportun, vor exclude exploziile emoționale necontrolate ale omului „modern”. Acum, și cuvintele „Dumnezeu e iubirea”, devin clare. Triadele: Domnul-0-zeu, Tata-0-Fiul, ne prezintă integritatea, structura fractalică a Lumii intime a omului nou.
Mai mult? Aceste lucruri se înțeleg simplificat, fără necesitatea de a citi prea multe cărți ale lumii, prin Știința complementară. Ea e expusă în „Cartea Educației”(autocreației) aflată pe celălalt mal, pe partea dreaptă a „Râului cunoașterii”. Aici, se află și „Cartea Creației” scrisă de profetul Avraam, tată a religiei iudaice. Ambele cărți se află pe una și aceiași balanță: Cartea Creației-0-Cartea Educației. Prima, ne-a dat Credința în Creator. A doua - Credința în rațiunea structurii Creației. Ambele cărți sunt montare pe un suport autentic, 0, al cunoașterii. Metodologia folosirii triadelor ne deschide calea spre înțelegerea structurii armonioase a naturii.
Și mai adânc, din Sursa cunoașterii, 0, autentic, ar putea să apară și Metodologia de resetare a tuturor cărților lumii, cărți reale și false, apărute inventiv pe malul stâng al „Râului cunoașterii”. E posibilă calibrarea lor la unitatea cognitivă de măsură, Triada. S-o facem împreună aici, pe Facebook.
Victor Deleu a distribuit o amintire.
1h ·
Din nou am scris, și acest articol, în limba oficială, grea și „oticoasă”.... În limba mea, propie, am numai un singur aliniat: ultimul. Da! Așa este: „ne-a căzut”.... Cu cât mai mult trece timpul, cu atât mai rău.... Vă chem! Luați Triada, măsura cunoașterii, cheia minții generațiilor ce vin.
Acum 2 ani
Vezi amintirile tale
Activ
Victor Deleu
6 februarie 2020 ·
„APOCALIPSA” E ÎN NOI!
Convinge-te, prietene! Cred că din minte nu „ți-a căzut” nimic. Pur și simplu, ai obosit de politică, de informații false, fake news! Oricum, te invit, citește acest text până la capăt. Trebuie să crezi în rațiune. Peste 80% din oamenii contactați de mine să participe la analiza apocalipsei, un fenomen atât de important pentru viață lor, au trecut pasiv pe alături.
…..Paradoxul omului contemporan e evident. El merge spre apocalipsă. Când omul e singur în fața naturii, el intuitiv se supune legilor ei, le venerează („Totul e de la Dumnezeu!”). El nu crede că poate cunoaște legile Domnului. Când omul e unit cu a sa comunitate, legile de contact cu natura sunt cele pe care le formulează oamenii de încredere, cărturarii. Iar dacă nici acele legi nu sunt clare pentru el, omul acceptă relația de integrare a sa în comuniuni cu Slujitorii Bisericii sau cu Conducerea de Stat. Astfel, comunitatea umană există pe legi inventate, alături de natură. Adică, adiacent conform activității sale, la fel de planare, 2D . Așadar, activitate umană se efectuează ca pe o piață de târg. Pe planul, 2D. Aici, are loc comunicarea prin limbi. Aici, de asemenea, e schimbul de materii, valori.
Așa a fost întotdeauna. Asta continuă prin salturi, din generație în generație, până la un moment de criză socială, chiar, dacă materii de consum sunt în de ajuns (exemplu: Germania anilor 1930). Și dacă economia ajunge la saturație, apoi cultură generală a poporului niciodată nu se oprește. Ea trebuie să se reverse în relații sociale mai largi, spațiale, de trecere din 2D în 3D. Anume, conform principiul logic al rațiunii suficiente. Dar, în ramele unei singure limbi naționale, asta e imposibil. Amintiți-vă de Marele zid chinezesc. Închisă, cultura nu poste să se „reverse” până la saturație, la suficiență. Iar cu cât mai multă cultură, cu atât e mai bine. Așa, organizând activitățile lor planare, 2D, oamenii nu se înțeleg pe sine însuși. „Ceva” le lipsește! Iar o măsură concretă, pentru a doza Rațiunea culturii, în general lipsește. Așa, criza vine din cultură, din limbajul folosit aberant, consecvent, în linie și plan, 2D, în căutări fără răspuns.
Din istorie știm urmările apocalipsei războiului mondial. Lipsa cunoașterii legilor naturii, 3D, de către poporul germani, n-a putut indica faptul că legile lor planare, 2D, sunt deviate de la legile naturii, 3D, eterne. Educația oamenilor „cobora”, ca și acum, de sus în jos, de la Conducerea Statului. Situația era ieșită de sub control. În intimitatea umană se formase o structură logică, potențial intelectual înalt, care trebuia să meargă până la capăt, „efect domino”. Același potențial „neîmplinit” venea din partea opusă a Comunismului sovietic. A fost o apocalipsă….ieșită din voința omului.
Aplicarea „Teoriei științifice a cunoașterii”(vezi „Cartea Educației”), aduce lumină asupra trecutului prin prezentarea legilor eterne ale naturii. Legile naturii sunt tridimensionale, evidențiate ca parte din intimitatea umană, din intelectul personal, rampă de lansare în activitatea socială, planară. Logica formulării acestui intelect e următoarea. Lumea omului deja e creată. Legile acestei lumi sunt formulate ca drept internațional al omului. Iar omul e investit într-un intelect social, tradițional, 2D. Faptul că aceste legi nu corespund legilor naturii, 3D, și vieții tale proprii, e evident deja. Practic e vizibil prin încălzirea globală. Toți înțeleg acest lucru, dar procedeul social de corectare a situației nu funcționează. Nu-l are nimeni! Pe lângă poluarea planetei, și în viitor vor continua războaiele, terorismul, corupția și hoția. Adică, atâta timp, cât omul nu este dotat cu structura adecvată de restructurare, în 3D, a cunoștințelor însușite deja, planare, 2D. Doar, nu poți pune presiune asupra oamenilor prin un jandarm mondial pentru a nu polua planeta. Fiecare în parte va trebui să recunoască că el nu poate opri aceste fenomene. În vorbe-da! În fapte –nu! (Cine te vede noaptea?). De aceea, în fața acestui dezastru omul e singur. Fiecare va trebui să înceapă de la sine însuși de a gândi altfel, 3D. Doar, până acum, nimeni nu ia spus omului că gândește planar, deformat, deviat de la realitatea de raționament. Cei maturi, dacă au mai „păstrat copilul în sine”, se pot acomoda. Copiii însă, au de primit botezul său intim prin „Științele Complementare”. La școală.
Și așa, structură actuală a cunoștințelor este formată liniar și planar, 2D, conform modului de activitate socială, existență în plan. Dar, spațiul de viață al omului e tridimensional, e intim ca și organismul. Deci, raportul dintre existență și viață, activitate și pauză, e contradictoriu de până la antagonism: existență/viață = 2D/3D. Adică existăm social, planar, iar intim trăim spațial, 3D.
În această ordine de idei, Viața e garantată de legile naturii, de a treia dimensiune, 3D, iar existența omului, activitatea lui, - de legile omului (case, drumuri, mâncare preparată la foc etc.), 2D. Așa, intelectul uman poate fi recunoscut oficial ca bivalent: „de acasă” și social, de școală. Legământul acestor două intelecte va trebui efectuat prin o relație specială, -0-, inteligență, prin o Educație Complementară. Se va instrui capacitatea de a structura cunoștințele sale proprii, prin o unitate cognitivă nouă, cuvinte duale montate în balanțe, triade: existență-0-viață, 2D-0-3D; intelect social-0-intelect intim. Structura dată e orientată armonios, plan-0-volum, și fiind răspândită ca parte din gândire, nu va mai admite fake news pentru a formula dorințe ireale folosite de unii lideri, pentru a face experimente sociale pe oameni……
Activitatea socială e planară și abuzivă, ea deformează conceptul spațial de viață, spiritualitatea, intelectul intim, le supune legilor planare. Conflictul e aici: Plan-Volum; social-0-intim. Există o axiomă: „Toate procesele noi apar la granița a două faze”. Așa, locul inteligenței omului e aici, între social și intim(social-0-intim). Astăzi, trecerea dintr-un spațiu în altul, tradițional este deformată, precede apocalipsa personală. Ea nu e liniară, ci discretă, prin salt-suferință, din 2D în 3D. De aceea, comportamentul uman e egocentric, abuziv, apocaliptic. Depresia și stresul – boală a sec.XXI (20-30% din populație), iar terorismul nu are logică.
Recunoașterea faptului că omul gânditor gândește consecvent, liniar și planar, 2D, deschide întrebarea gândirii spațiale, 3D. Astăzi, gândirea spațială, 3D, se efectuează intuitiv, iar conștientizarea gândirii spațiale, 3D, are nevoie de un element deosebit de important, o „prismă” a cunoașterii și Calea spre folosirea ei. Această capacitate cere cunoașterea de Sine însuși, iar omul gânditor, devine om meditator. Apoi, activitatea omului se va începe de la Realitatea de raționament, dacă e însușită, 3D. Ea e formată dintr-un sistem rațional integrat de cunoștințe Complementare: cuvinte duale, legi, principii logice, științe și religii. Fiind descrise tradițional în linie și plan, ele ar putea fi percepute tridimensional, 3D, numai prin însușirea lor integrată. Aceste sistem de cunoștințe, pentru prima dată în lume, a fost formulat în lucrarea „Cartea Educației”.(Sunteți martori ai unui moment istoric.).Iar „Științele Complementare” nu sunt un adaos la cunoștințele tradiționale. Ele numai pasiv, intim, se alătură de Știința ordinară prin structura, tradițional-0-complementar, 2D-0-3D; social-0-intim, contradicție-0-complementaritate, știință-0-religie. Deci, prin legământul,-0-, științele complementare aparțin ambelor dimensiunii, 2D și 3D. Dar, încă nu s-a inventat alfabetul scrisului în volum pentru dimensiunea a treia, 3D. Totuși, prin relația, -0-, ne putem apropia de conceptul înțelegerii acestei dimensiuni. Cele șase cuvinte duale de pe axele XYZ se rotesc în jurul centrului, 0. Și, dacă ele sunt alese corect (de „computerul” intim), atunci ne convingem că egalitatea folosită, morala=etica, perfect=ideal, iubire =dragoste, pereche=cuplu, contrapus=complementar etc. și chiar, bărbat=femeie, sunt false. Așa, și logica activității în plan, 2D, va deveni aceiași, de la om la om, standard, condiție de demascare a manipulării posibile, fake news.
Necesitatea formulării acestei lucrări s-a bazat pe observații multiple precum că în comportamentul uman lipsește „ceva”. Era un segment de cunoștințe „pierdute”. Însușit , el ar aduce omului armonie și pace sufletească. Dezvoltarea științei a adus multă dezbinare între oameni, iar războiul a devenit un mod de conducere a omului prin teamă. Specializarea e un efort pozitiv și a influențat cultura generală într-atât, că oamenii nu se mai înțeleg între ei. Fiecare om are o părere liniară, formată pe o balanță inventată,1-0”-1, deviată de la centrul,-0-, al inteligenței,-0-, pusă la construcția naturii. Această discrepanță, 0-0”, are o limită dirijată de legile naturii. „Pozitivul” nu are măsură. În lipsa cunoașterii acestei limite, apare… apocalipsa (depresie, stres, furie). Indicele perfecțiunii naturii nu e folosit (vezi, lucrarea).
Oricum, pentru omul contemporan, o așa abordare a apocalipsei pare a fi aberantă. După discuțiile din anii 2000 și 2012 despre „sfârșitul timpurilor”, lumea e obosită. Nimeni nu crede în nimic. Nici în rațiune. Criza încrederii, lipsa de credibilitate, e peste tot. La nivel global.
Astfel, promovarea pe Facebook, a unui lucru atât de important ca „Educația Complementară”, este trecută cu vederea. Impas? (Mai rabdă puțin. A rămas numai o pagină.)
Educația e multilaterală și nu poate fi atinsă numai prin o singură carte. Axiomatic. Dar, „Cartea Educației” nu reflectă cantitatea, ci calitatea Educației. Gradul ei e începutul, inițierea calității autentice. Educația e bivalentă: de școală și „de acasă”. Ceea ce scapă din mâna educatorilor, e Educația de acasă. Aici, în educația de acasă, avem cea mai necontrolată diferențiere dintre copii. De la primitiv, la genial. Tratând-o ca pe o metafizică, ea este ocolită de organele de Stat și profesori. Nimeni nu are treabă cu educația de acasă. Doar o constată ca bună sau rea. Așa, fizica educației actuale nu poate rezolva eficient problema Educației. Consecințele se știu. De aceea, se propune folosirea structurii spațiale, XYZ. De exemplu, dacă fizic se vorbește de noțiunea „jos”, fiecare elev, intim (acasă), se orientează corect pentru că știe (!) noțiunea „sus”. El le înțelege! Toate aceste triade (stânga-0-dreapta; înainte-0-înapoi; jos-0-sus) prin „Saltul cunoștinței” sunt balanțe, echilibre sau celule integrate ale cunoașterii (irațional-0-raționale): conștiință-0-cunoștință, spirit-0-intelect, contradictoriu-0-complementar, materialist-0-idealist etc. Ele vor trebui acceptate.
În condițiile lipsei practicii de exersare a multor cuvinte, celor sinonime sau complementare, sensul lor este înțeles confuz: morala=etica, respectul=stimă, ideal=perfect, pereche=cuplu, iubire=dragoste, familie=parteneriat, și chiar, femeie=bărbat etc. De aici, ipotetic, apare condiția depresiei și stresului, a „analfabetismului funcțional”etc. Aplicarea triadei orientate, de bază (Portal al cunoașterii): General-0-Particular, schimbă „revoluționar” situația. Toate alte perechi de cuvinte complementare sunt derivate ale acestei triade, deoarece comparându-le le orientează adecvat. Sensul textelor se orientează „funcțional”, devine înțeles conform însușirii sensului cuvintelor, chiar dacă tradiția folosirii lor e „infectată” de metafore, comparații și alegorii. Noțiunile: morala, respect, perfect, pereche, iubire, familie, sunt generale și adecvate naturii. Celelalte: etica, stimă, ideal, cuplu, dragoste, parteneriat, sunt noțiuni particulare, umane, neadecvate naturii deoarece exprimă voința omului, societății. Sensul lor e determinat de tradiția de viață a omului. Așa, prin exersarea cuvintelor montate în triade, omul obține siguranță în cunoștințele sale și deci, manifestă practic un comportament comun, civilizat, standard. Așa, se deschide un spațiu nou în cercetările științifice din Știința Pedagogiei: Complementaritatea. Complementaritatea este pentru contradicție, ca sufletul pentru trup, ca pacea pentru război, ca binele contra răului.
Axiomă: Toate lucrurile incompatibile au un grad de complementaritate, iar toate lucrurile complementare - un grad de contradicție.
Dacă se caută armonia, apoi aplicarea triadei, contradicție -0-complementaritate (război-0-pace), arată în direct, fapt clar oricui, că umanitatea trăiește într-un coridor lung doar al contradicțiilor, contradicție-0”-contradicție (rival A-0”-rival B), prin un legământ nebun, secund,-0”-,deviat de la realitatea de raționament. Iar realitate faptică e inventată abuziv (raționament-0-faptic), numai de dreapta. De aici, și impasul. E dovedit deja, că „nebună e înțelepciunea lumii acesteia”/I Corinteni/. Noi nu putem controla viteza mișcării distructive al Lumii omului decât prin modificarea modului de a gândi. Iar libertatea gândirii moderne încă se mai confundă cu haosul, părerea.
Lucrurile create de om sunt temporare, o invenție. Oricare construcție, în timp se va dărâma. Iar o „creație” de abuz, însușirea prin salt-suferință (corupție și hoție), e urmărită de însăși psihica umană. Psihologia e o reflecție a naturii armonioase, eterne, și dacă nu e folosită adecvat, echilibrul deranjat totdeauna tinde spre revenire la normă (ca o cărămidă fără suport (realitatea de raționament) ridicată sus, de asupra capului). Astfel, e evident, că în condițiile educației actuale prin o singură unitate cognitivă, cuvântul unitar, rezultatul activității umane este nesigur, urmărit de ridicări și căderi neprevăzute. De aceea însușirea echilibrelor, prin lucrarea propusă, are scopul de ai da omului posibilitatea de „a se vedea” dintr-o parte, de a programa viitorul său. Iar pentru asta este nevoie de a se exersa teoretic, medita nu numai asupra cuvintelor, dar și asupra legilor-axiome ale naturii, principiilor logice, științelor și religiilor (vezi in lucrarea dată). Astfel, se va evidenția și Credința în rațiune, o „religie nouă”, instrument de pătrundere în spațiul gândirii, 3D, condiție de a lărgi funcția ecumenismului de până la nivel global (Credința în rațiune (generală)-0-credința în revelații ((particulară), intimă. Fiecare cu a săi profeți, credință)).
Și, în concluzie, apocalipsa e în tine (În Noi!), în incapacitate ta proprie de a-ți integra cunoștințele cele de credință cu cele de știință (religie-0-știință). „Cartea Educației” e o carte complementară. Ea nu este nici religioasă, nici ordinar științifică (de supus experimentului științific social). Ea este o carte extraordinară a „Teoriei științifice a cunoașterii” integrate, intime, prin acceptarea unui segment de cunoștințe „pierdute”, lipsă din mentalitatea omului contemporan. Acest segment de cunoștințe se fundamentează pe Credința în rațiune și Știința axiomatică (extraordinară, nouă). Așa, în lipsa cunoașterii noțiunii de complementaritate, ateiștii se alertă. Ei nu vor „Credință în rațiune”, o confundă cu religia sau cu o altă credința mistică aberantă. La fel, din altă parte, o fac și creștinii. Ei ignoră „Știința axiomatică” și anume, prin faptul că dogma religioasă, trinitatea, „Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt”, este prezentată structurat, prin legământul elementelor lor: Tatăl-Duhul Sfânt- Fiul. Apoi, prin prezentarea Duhului Sfânt prin alt cuvânt, științific, ca Origine a cunoașterii, -0-, legământ al tuturor lucrurilor din lume și a omului cu zeul, om-0-zeu. Scriem: Tată-0-Fiu. De aici, se evidențiază și Portalul cunoașterii: General-0-Particular (Dumneze-0-om). Dar, asta se tratează ca „hulă” la credința religiei lor. Așadar, apocalipsa e în fiecare din noi, ateist sau credincios. Astfel, fără cunoașterea Legii complementarității, asemănării și atracției dintre oameni, „apocalipsa” e în fiecare. Și nu există o altă cale de a combate apocalipsa internă, nepăsarea, ura sau indiferență din om, decât prin Saltul cunoștinței, dezvoltarea capacității intime, de a structura cuvintele, aranja cunoștințele proprii armonios, trinitar, adecvat spațiului de viață, funcțional dimensiunii a treia, 3D.
Mitul Biblic spune că Noe, construind Arca de lemn pentru a-și salva familia de Potop, invita oamenii să facă același lucru. Oamenii însă nu Credeau în rațiunea cuvintelor lui. Așadar, când au venit apele, Noe a încărcat pe nava sa pe cei care au venit: puțini oameni și multe animale. Nimic nou sub soare! Fenomenul se repetă și acum. În „Cartea Educației” se explică Originea cunoașterii și inteligența, -0-, autentică a omului. Dar, unii oamenii preferă să aștepte „inteligența artificială”. Alții, creează roboți (de tip „Sophia”) care îi amenință că vor „distruge omenirea”. De aceea, la„bordul” lucrării „Cartea Educației”, se invită: 1. persoanele aflate în depresie și stres(20-30% din populație), 2.pe cei pocăiți că au încălcat legea și nu știu ce să facă cu a sa viață, 3.pe cei tratați ca „analfabeți funcționali” și fără BAC (30-40% din populație), 4. pe oricare om, care vrea să cunoască Cine e el, însuși.
Veniți! Urcați sus la „bord”, cei „amărâți” sau „săraci cu duhul”. Veniți prin Saltul cunoștinței proprii, căci a voastră va fi împărăția cerului înstelat, dacă credeți în rațiunea structurii tridimensionale a acestui Univers. Loc sub Soare ajunge tuturor.
Victor Deleu 05.02.2020. Bacău
Victor Deleu a distribuit o amintire.
40m ·
I S-a primit un articol prea lung. Numai a înmulțit întrebările. Iată ce înseamnă să cauți să explici oamenilor ceva în limba lor. Era numai începutul, anul 2013…. Astăzi, în anul 2022, argumentele analizei sau înmulțit, iar Aparatul Explicativ sa întregit. Limba mea a obținut mai multe centre de rotație. De aici, și gândirea. În consecință, trebuie de înțeles următoarele.
1. Noțiunea FRACTAL, obiecte auto similare, trebuie să se dezvolte mereu în mintea omului modern. Tot Universul e creat din fractali materiali, iar mișcarea lor e la fel, fractalică.
2. 2. Și limbile omului trebuie să fie „fractalice”, adică să aibă o structură adecvată structurii materiei, (simetrică nu polarizată, „osoasă”). Apoi, și cuvintele trebuie să fie reflecții adecvate a materiei. Deci împerecheate: față-0-spate; sus-0- jos….
3. 3. Și gândirea omului trebuie să fie armonioasă în înțelegere, așa, precum e armonioasă mușcarea norilor pe cer sau legănatul plantelor… (Vreau bine iar răul se ignoră… Răul trebuie gestionat, chiar dacă e „ucis”! „Comunismul” lui Putin învie)).
4. 4. Activitatea practică a omului l-a adus pe om până aici, la momentul de a înțelege că el e „rupt din natură”, Om, ființă deșteaptă care și-a inventat Lumea sa. Anume, „și-a inventat”, și-a născocit o lume contradictorie, agresivă naturii. Creația însă e altceva.
Creația e montată pe Fractali, structuri spațiale conștientizate teoretic, vibrații, 1-0-1. Fractalii au spațialitate, 3D. Sunt pașnici, complementari. Activitatea omului e consecvent liniară și planată, 2D. Verticalitatea, sus-0-jos, e ratată. Știința complementarității aduce Metoda modificării modului de a gândi integrat, asuma „păcatul”, activitatea abuzivă asupra naturii. De după omul gânditor, din umbră la lumină, apare omul meditator. Ingineria interioară a lui obține volum fractalic, integritate cu Universul, intelectul divin, 0, relația, -0-: Om-0-natură.
Big Bang-ul, începutul Lumii din Nimic (0), continuă din inima fiecăruia din noi, între: Bine și rău, Iubire și dragoste, General și particular, Dumnezeu și om, Tată -0- Fiu. Trinitate-0-Triadă; Dogmă-0-axiomă… Credință irațională(mistică)-0-Credință în rațiune.
Totul e Una, o singură structură, ca punct de reper, Triada.
Acum 9 ani
Vezi amintirile tale
Activ
Victor Deleu
6 februarie 2013 ·
ŞTIINŢELE COMPLEMENTARE (Explicaţii elementare).
A fost o grea încercare, ispita de a accepta declaraţia despre o ştiinţă nouă, nemaivăzută, radicală - „ştiinţa complementară”. Intuitiv, noi cunoaştem această ştiinţă. Adesea, noi ne încredinţăm cunoaşterea noastră simţului şi credinţei. Susţinem că „ştim”. Ştiinţa complementară e o ştiinţă suplimentară, paralelă cu ştiinţele concrete (exacte şi umanitare), încă neconştientizată pe deplin de omul modern şi liber.
Discuţiile frecvente despre libertate şi democraţie, sunt veşnice deoarece toate ele sunt, adesea, încălcate. “Democraţia este un sistem politic prost, însă cel mai bun dintre cele pe care omenirea le-a inventat până acum.” (Winston Churchill)
Cauza acestui paradox e de căutat prin metode raţionale. Una din ele e analiza duală a fenomenului. Faţa şi spatele, înainte şi înapoi, dreapta şi stânga, - toate, sunt noţiuni împerecheate, două câte două, în care omul întotdeauna a căutat să se acomodeze pentru o viţă paşnică, echilibrată. Ştiinţă nouă, propusă aici, e un aspect controversat tuturor ştiinţelor concrete. Ştiinţa complementară şi Ştiinţa concretă sunt două părţi componente ale Ştiinţei Universale. Ambele se fundamentează pe creaţie.
Ştiinţele concrete sunt reflecţii secunde, formulate de om. Ştiinţele complementare sunt reflecţii prime, axiomatice, evidente, generale, naturale sau, dacă vreţi, divine.
Ştiinţele concrete, adesea, doar parţial se folosesc de legile universale, introduc particularităţi subiective despre natură, inventând teorii, legi locale, principii în domeniu.
Ştiinţele complementare proclamă integritatea, obiectivitatea, evidenţiază legile universale ca forme întregi, le aplică, le expune în ordinea lor unică şi de neîncălcat. De nezdruncinat! Introducerea postulatului Integrităţii despre lume, paralel cu postulatul Unităţii, a dat putinţa de a formula metoda acestei ştiinţe şi a integrat logica, a generalizat-o.
Există o explicaţie practicată de Lao Tzu: „Dacă vrei să cunoşti ceva nou, trebuie să te dezici de toate cunoştinţele pe care le ai, şi să începi să înveţi totul din nou, de la zero” ( citat reprodus de autor).
Băieţelul Maugli, e un copil rupt din sânul culturii umane. Crescut în junglă, dezvoltat perfect fizic, el e greoi în ştiinţele copiilor mici, crescuţi în condiţii umane. Maugli n-a învăţat la timpul cuvenit poveştile copiilor. În mod controversat, oamenii maturi, şi ei, n-au fost destul de bine preparaţi, la timpul cuvenit, pentru a-şi construi o viaţă echilibrată, fără contradicţii majore. Istoria umanităţii e o istorie a războaielor, iar, odată cu creşterea nivelului informaţional, depresia şi stresul cuprinde peste 30 de procente din numărul total al populaţiei.
Aceşti oameni la timpul lor n-au învăţat ceva important, paralel cu poveştile pentru copii. Astăzi, ei nu înţeleg deloc conceptul ştiinţelor complementare. Situaţia dată, s-ar putea schimba prin cunoaşterea unui material paralel, o descriere raţională a istoriei şi metodologiei cunoaşterii, aspect expus în forma de legendă.
Omul vârstnic e un fel de Maugli-controversat, izolat, rupt din sânul naturii, îndepărtat de ea, artificializat, egocentric. El îşi poate continua viaţa sa în acest mod „civilizat”, ales de el, dar, cum e de făcut ca în viitor să îmbunătăţim calitatea educaţiei copiilor? Oamenii noştri nu sunt răi, dar totuşi, e de dorit, ca ei să fi primit la timpul lor o educaţie mai bună.
Astfel, a apărut conceptul de a prepara cadre speciale, pedagogi capabili de a preda ştiinţa complementară. Ideea pare a fie destul de inventivă, dacă nu şi „obraznică”, pentru specialiştii avansaţi în domeniul pedagogiei.
Se va susţine ferm că anume, ştiinţele complementare sunt CALEA de „trezire” a omului. Se vor aduce şi argumentele ştiinţifice, aranjate în ordinea lor istorică. De aceea, din tot volumul de ştiinţe concrete s-au selecţionat materiale pentru explicaţia esenţei cunoaşterii prin legendă, o formă paralelă cu poveştile pentru copii. Scopul legendelor e de al introduce pe omul matur (gen: Maugli-controversat), în esenţa ştiinţelor complementare.
Ştiinţele complementare prezintă un câmp nou de desfacere generală ale tuturor ştiinţelor concrete, creează un simţ sigur al cunoaşterii totale, dar, pe niveluri. Primul nivel aparţine omului simplu. Celelalte niveluri se aranjează consecutiv, unul după altul în ordinea capacităţii şi dorinţelor libere de însuşire ale oamenilor. Se creează o ierarhie piramidală naturală, supusă plăcut vederii oricărui membru al societăţii. În rezultat, se obţine o viziune nouă, o capacitate de însuşire a cunoştinţelor prin o metodologie extensivă, adică o metodologie paralelă cu metodologia intensivă, consecutivă, de la simplu la compus. Cunoaşterea pe fragmente, „bagaje” personale ascunse de vederea adversarilor, e mereu incomodă şi cere reconsiderarea. Alături de noţiunea Cunoaşterii, devine primordială noţiunea Înţelegerii.
„Ştiinţele complementare” nu puteau să se nască în „trenul” ştiinţelor concrete (exacte şi umanitare). Capacitatea de a vedea acest „tren”, aflat pe un drum spre nicăieri, o au o mulţime de oameni de diferite culturi, religii si tradiţii. Dar, cunoaşterea şi înţelegerea ştiinţelor concrete sunt lucruri diferite. Actualmente, cunoaşterea şi înţelegerea nu se suprapun suficient, nu sincronizează, nu ajung la mentalitatea omului egocentric pentru a formula o moralitate comună, echilibrată, generalizată. Toţi, rămân la fel de egocentrici. Iată de ce, se naşte o teorie nouă - ştiinţa complementară. Ea este o ştiinţă formală.
Complementaritatea apare ca o abstracţie, care aduce structura cunoaşterii. Ea e un câmp paralel de activitate mentală alăturat de „trenul” accelerat al civilizaţiei noastre.
Ştiinţele complementare propun forma raţională a procedeului de structurare a cunoştinţelor, aplică acest procedeu asupra ştiinţelor concrete, perfectează structura limbii de comunicare, ca limbă arbitrară, convenientă, o foloseşte la un nivel nou al calităţii sale, la egal cu limba profetică „sfântă”, biblică.
Ştiinţa complementară, aduce procedeul de structurare a cunoştinţelor în concordanţă cu principiul complementarităţii din fizica cuantică, generalizează logica gândirii, caută forme noi de cunoaştere, le propune în primă analiză.
De pildă, ştiinţa concretă oficială încă n-a finalizat definiţia noţiunilor: informaţie, conştiinţă, suflet. (Ce e acela suflet?) Cei, care vor să cunoască aceste lucruri rămân în confuzie, se împiedică în întrebarea despre existenţa şi capacitatea omului de a cunoaşte şi înţelege această lume. Unii teologi, râd deschis de savanţi, precizează că credinţa e mult mai sus ca ştiinţa.
Oricum, ambele părţi (ateiştii şi credincioşii) trăiesc în confuzie. Ştiinţele sociale, filozofia, psihologia, pedagogia, - toate, suferă şi ele, îşi cedează locul în favoarea ştiinţelor esoterice, oculte. Civilizaţia noastră pare a fi ajunsă la un impas.
E de constatat, că democraţia declarată prin conceptul frăţiei şi libertăţii se frânează în teoria echilibrului social. Această teorie nu poate fi perfectă atâta timp, cât instrumentul cunoaşterii şi comunicării, limba vorbită nu este expusă procedeului de verificare a structurii ei legilor universale ale naturii.
Ştiinţele complementare, de asemenea, nu dau răspuns direct la întrebarea despre definiţia finalizată a informaţiei, dar, ea are metoda. Prin această metodă se localizează informaţia, se evidenţiază următorul pas al mişcării, direcţia cunoaşterii. Nu mai este nici o confuzie, se va şti. Caută şi vei găsi. E lumină!
Studiaţi „Ştiinţele complementare”. Daţi copiilor voştri, cheile înţelegerii!
Victor Deleu
Ieri la 15:43 ·
Alfabetizare pentru Neomarxism
Neomarxismul este o gândire care retușează gândirile marxiste din secolul al XX-lea prin încorporarea elementelor din alte tradiții intelectuale, inventate pe nou. Una din ele e teoria critică.
Teoria critică este o teorie a societății care descoperă mecanismele ascunse de dominație și aducere la lumină a ideologiilor urâte a acestei societăți. Scopul ei este de a arăta o alternativă, o altă structură necesară visului său, o societate rațională, postmodernă, în care cetățenii sunt capabili de autodeterminare.
1.Teoria specială
O teorie critică specială se prezintă aici, în acest articol, ca Teorie științifică a cunoașterii (Triada), pereche cu tradiționala Teorie a cunoașterii științifice (Epistemologia). Ea susține că lumea omului ar putea avea un caracter balansat în limitele unei perfecțiuni calculate matematic care creează condiția de a menține un echilibru autentic (complementar-0-contradictoriu), supus legilor generale ale naturii, legi recunoscute de omul modern ca superioare voinței lui. Astfel, în calitate de teorie critică, Teoria științifică a cunoașterii are funcția de a lichida analfabetismul din sfera de activitate a Marxismului. Iar de aici, de a alfabetiza însuși Neomarxismul. Adică, de a duce neomarxismul la perfecțiunea sa firească, naturală, insuflându-i duhul încrederii în sine. Se știe, că la baza gândirii marxiste e politica marxistă, materialismul dialectic. Credința în activitatea sa, ca și încrederea în sine, ambele sunt fondate numai pe materialism. De aici, neomarxismul e lipsit de dovada prezenței rațiunii sale, de Credința în rațiune necesară integrității spirituale a susținătorilor săi.
Pentru a înțelege de ce lumea omului modern a ajuns la această mare coliziune a sa cu Lumea naturii, va trebui totuși să începem de la Einștein. Anume acest savant genial a elaborat Teoria relativității. Prin teoria dată, s-a influențat enorm activitatea generațiilor noi asupra cunoașterii naturii universale. În timp de o sută de ani umanitatea și-a modernizat material modul de viață, dar, a încălcat grav, ireversibil, raportul său ecologic cu natura. Partea spirituală, la nivel general, științific, a rămas intactă, nedezvoltată. Omul a devenit o unealtă, parte indisolubilă din procesul economic, detaliu al acestei mașini. Educația modernă e la fel de competitivă, cum a mai fost, și lasă în urma sa oameni analfabeți (peste 40%), ființe umane derutate de explozia informațională izvorâtă din sistemul gigant al Internetului.
Dar, să ne întoarcem la Einștein. „Casa” lui Einștein – asta e lumea lui Mozat în muzica căruia nu există nici o notă în plus. El ne descrie o lege obiectivă, universală, a simetriei și armoniei.
Oricum, cu adevărat, nimeni nu știe cum este lumea obiectivă. Lumea obiectivă e ca o ceapă de pe care mai multe generații de savanți scot conținutul ei, un strat după alt start. Așa, precum e startul de astăzi, așa e și lumea percepută de om. Însușirea fiecărui strat cere un timp oarecare. Apoi, vine un nou val de critică. Fizica lui Einștein e acea Știință a naturii care studiază proprietățile și structura materiei, transformările ei, legile fenomenelor naturii. Dar, până la „studiere” și o „transformare” populară e nevoie din nou de timp, de modificarea formelor de gândire. Cu care instrument se „studiază”, se scot noile „straturi” ale cunoașterii? Anume limba, tradițional creată planar, stă la baza aparatului explicativ. Asta e fizica. Dar mai există o noțiune, pereche a fizicii. Metafizica.
Metafizica este un domeniu al filozofiei al cărui obiect de studiu, la fel, îl constituie explicarea naturii lumii. Componentele ei sunt „fizica”, o știință a naturii care studiază proprietățile materiei, și „meta” - elementul prim de compunere însemnând „după”. „După” fizica, e un alt spațiu al cunoașterii și exprimă ideea de transformare, schimbare. Aici instrumentul vechi de cercetare, aparatul explicativ, limbajul vechi, nu mai e valabil, iar centrul sistemului de coordonate, XYZ e „șters”. Oricum, nimic nu dispare. Centul menționat, 0, se împrăștie în spațiu, devine parte din mintea oricărui om care dorește armonia. Fiecare din noi, ca și Einștein, ține în mâna sa un pendul aflat în mișcare: tic-0-tac; stânga-0-dreapta. Relația, -0-, ne unește pe toți. Ar putea!
Viața lui Einștein a acoperit două straturi externe, haine scoase de pe suprafața Adevărului ascuns în acea ceapă imaginară. Ultima haină a scos-o cu ușurință chiar el. Conceptele lui l-au servit de minune! Dar, când a atins stratul mai adânc, haina a treia, conceptele sale au devenit obstacole. Viața lui s-a transformat în coșmar, tragedie. „Crezi că eu, cu o satisfacție împlinită mă uit la munca vieții mele întregi?” – cu amărăciune scria el lui Moris Solovin, în martie anul 1949. „Nu găsesc nici o noțiune care mi-ar da încredere că tot ce am făcut va rămâne neatins, neschimbat.” Oricum, pe atunci, părea că există o altă cale, calea oponenților. Cel mai aprig oponent era adeptul fizicii cuantice: Niels Bohr. Dar, nu! „Altă cale, bineînțeles, e întrebarea modei care se explică prin incapacitatea de a fi gândită integral, împlinit”.
Cu cât mai departe era de vârsta de 70 de ani, cu atât mai puține speranțe avea savantul de a ieși din impasul său al discuției cu Bohr. Munca sa asupra unei teorii unice a câmpului nu dădea rezultatele dorite. Majoritatea fizicilor se uitau sceptic la ea. Dar, nu asta era problema: „Simțul nemulțămirilor se ridică în mine din interior.”, recunoaște Enștein lui Solovin. Uneori, cercetările sale proprii i se par lui Einștein a fi „primitiv speculative”.
„În ale noastre concepte științifice, noi (Einștein și Bohr) am crescut ca doi antipozi (incompatibili) - scrie el lui Max Born - Tu crezi în Dumnezeul care se joacă cu zarul, iar eu în obiectivitatea deplin legitimă. Eu sper că cineva va găsi calea, o cale mai rațională și, corespunzător, un fundament mai perceptiv, pentru un astfel de concept, dar mai avansat decât cel pe care eu am putut să-l aduc (traducerea autorului dat)”.
Au trecut anii. Nimeni în fizică încă n-a găsit un fundament științific care ar schimba mecanica cuantică. Oricum, visul lui Einștein se împlinește. Ambii antipozii, conceptele lui Albert Einștein și Niels Bohr, se unesc într-un concept unic trinitar. Ambele concepte au dreptul la viață. Unul reprezintă conceptul metafizicii Macrocosmosului, altul - Microcosmosului. Centrul de legământ e Triada, Teoria științifică a cunoașterii formulată acum, anul 2021, de inginerul V. Deleu în lucrarea sa, „Cartea Educației”. Asta a fost posibil numai datorită apariției în secolul trecut al Principiului complementarității, formulat de Niels Bohr. Principiul dat indică dualismul materiei, electron-undă, și corespunzător a legilor contradicției și complementarității (complementar-contradictoriu). Astfel, se deschide viziunea structurii aparatului explicativ, limbajului folosit. Se analizează aici, de e adecvat el sau neadecvat naturii autentice. Adică, dacă limbajul e unul împlinit, formulat pe baza împerecherii cuvintelor, cuvintelor duale, pe proprietatea materiei de a fi duală: electron și undă, cuantă și lumină.
2.Fizica și metafizica
Dezvoltarea civilizației umane s-a efectuat în lupte multiple cu natura și semenii săi. Limbajul dezvoltat exprimă activitatea planară a omului, consecvența lui de a atinge noi valori necesare distracției și consumului. Astfel, gândirea consecventă pare a fi un fel de boală. Din timp în timp, civilizația suportă explozii sociale, iar războiul pare a fi necesar, iminent ca mod de lecuire a acelei boli. Căutarea armoniei, acea stare minunată și miraculoasă a Universului în structura limbajului folosit, pare a fi un vis. Știința poate fi numai obiectivă, consecvent liniară. Dar, cele două mișcări simple, liniară și circulară, o mărginesc. Ele reflectă doar fizica. Iar metafizica, e acolo unde mișcarea se efectuează prin salt cuantic. Aici, legile sunt altele. Acesta, e un alt spațiu. Astfel, explicația filozofilor materialiști, marxiștilor, precum că lumea omului se dezvoltă pe spirală, nu explică metafizica planului de luptă cu jertfe umane. Se vede că metafizica nu intră în conceptele neomarxiste despre societate. Să vedem, ce ne spune Einștein despre metafizica mecanicii cuantice. Dacă în natură există balanța, fizică-metafizică, (trup-0-suflet), la fel și marxismul va trebui să aibă a sa pereche vie pentru a balansa, trăi. Neomarxismul, însă, cum am mai spus, e o gândire care numai retușează gândurile marxiste, pune comprese calzi pe trupul fără de suflare al marxismului.
„Nici filosofia lui Bohr, nici succesele mari… ale mecanicii cuantice, nici precizia uimitoare cu care sunt obținute rezultatele electrodinamicii cuantice, nu l-au putut sili pe Einștein să recunoască aceste teorii, scrie Max Born – El nu nega folosirea lor, dar le trata incomplete, preventive, mijloace de ajutor care în viitor vor fi schimbate cu ceva mai bun.” Părea, că teoriile mecanicii cuantice nu garantau simetria, armonia legilor naturii.
În viața lui Copernic, Kepler sau Galilei și poate chiar a lui Einștein, au fost momente când ideea armoniei, poate, era pusă mai sus de cugetul rațiunii. La Bohr, nu vedem așa ceva. Cum scria Oscar Klein, Bohr tindea „să cunoască armonia existenței fără a se refuza de cerințele logicii și experimentului.” Pentru el, de o deosebită importanță, principială, erau cerința simetriei. Ideea complementarității – e reîncarnarea simetriei. Bohr tratează simetria ca noțiune sinonimă a complementarității, dar, totuși, ultima e mai comodă.
Oricare exemplu al complementarității nu am lua, oriunde avem aceiași structură: în mijloc, o axă, iar pe părți diferite - scheme, noțiuni de descriere a adevărului căutat, cu aceiași forță ca cealaltă, dar care o neagă pe cealaltă. Fiecare trage la „partea sa”. Și, numai datorită forțelor egale se primește un echilibru. Ce e aceea axa? Unde o găsim? Într-un raport, 1/1, într-o egalitate, 1=1, sau într-un un centru comun, 0, 1-0-1, al unei balanțe? E important de a înțelege asta pentru că ambii savanți căutând să aducă al său aparat explicativ, fac parte din fenomenul complementarității: Einștein-0-Bohr. Raportul e o contradicție, egalitatea e o iluzie, idealitate. Doar, și numai, balanța, cântarul, are un centru de sprijin, 0, care garantează mișcarea armonioasă a ambelor părți. De aici, și integritatea lor firească, chiar dacă ele se neagă, par a fi incompatibile.
Ce e acea „lumină”? Pe o parte a balanței avem: „Lumina – sunt unde”. Pe de altă parte: „Lumina- e un flux de particule”. Ambele versiuni se negă între ele, dar numai împreună ne dau conceptul adevărului. Balansat!
Ce e acela electron? Pentru al descrie, ar trebui să ne folosim de noțiunile fizicii clasice. Dar, în dicționarul fizicii clasice nu avem un singur cuvânt care ar lămuri ce e acela electron. De aceea, se primește că pe o ceașcă a cântarului avem - „electron-particulă”, iar pe alta ceașcă - „electron–undă”. Balanța se află în echilibru, reflectă complementaritatea părților, cunoașterea integrată.
În general, pe toate fenomenele naturii suntem nevoiți să le tratăm ca echilibre, imagini simetrice. Iar faptul că nu vedem acest lucru, e în educația noastră tradițională. Bohr, deseori preîntâmpina că, față de cuvânt, trebuie să te raportezi cu prudență. Cu ideea complementarității nu e atât de ușor să te deprinzi. Înțelegând asta, Bohr se stăruia să facă această idee clară pentru mai mulți oameni. El insista ca sistemul cercetat să fie executat din două părți. Dar, simplitatea acestei abordări, folosirea în practică a principiului balanței și simetriei, pare complicat, destinat doar geniilor.
Iar noile generații, de astăzi, se nasc deja geniale. Faptul că ele nu rămân la fel, înnăscute ca geniale, vom încerca să le explicăm prin tradiția experimentului practic: obținerea rezultatului concret, nota. Axa, dintre profesor și elev este invizibilă, iar legământul lor se creează… materialist. Prin plată (nota). Astfel, structura cunoașterii integrate, balansate, se neglijează. La fel, și rezultatele generale. Educația clasică ( 60% cu Bac-0-40% fără Bac) și educația complementară (95% cu Bac-0-5% fără Bac) nu se întâlnesc, nu se compară între ele. Nu se cunosc!
Teoria științifică a cunoașterii, Triada, promovată în „Cartea Educației”, se află la început de cale, iar noțiunea perfecțiunii calculată prin analiza sistemelor naturii, publicată tot aici, încă mai așteaptă ai săi critici.
Avem balanța: fizica-0-metafizica. Dar, principale subiecte în discuțiile metafizice se pot enumera numai din DEX: Dumnezeu, Nemurirea, Libertatea, Sufletul, Firea/Existența, Spiritul, Natura. Numai atât. Educația, ca structură simetrică montată în ambele planuri, social-0-intim, încă ne mai lipsește. Axa,-0-, relația complementarității - ocolită.
Acum, dacă aplicăm triadele, devine clar că comunismul, un sistem social indus de teoria marxistă, era un sistem fără pereche, genial dar contradictoriu omului, non complementar: comunism-0-XXX. „O fantomă zboară de asupra Europei, fantoma comunismului”. Mai zboară! Neomarxismul numai retușează gândurile marxiste ale secolului XX, trece pe alături de realitatea faptică a complementarității, ca și o fantomă (XXX).
Pendulul gândirii libere al lui Einștein, stânga-0-dreapta; materialism-0-idealism; fizic-0-metafizic; clasic-0-cuantic etc., va trebui pus la timpul oportun în mâna oricărui elev. La timp, până la constarea analfabetismului funcțional. Atunci, chiar, și dezvoltarea Rusiei „moderne” va obține claritate.
Neomarxismul lui Putin a dus la dezvoltarea intensă a producției țării. Dezechilibrat! Ea e divizată în două părți: A-0-B; de apărare-0-de consum. Lipsa cunoașterii echilibrului creat și a relațiilor complementare, duce spre descărcarea
uneia din părți, cea antiproductiv saturată, militară. Iminent. Balanța dată va trebui refăcută. Discrepanța, 0-0”. dintre centrul firesc, 0 (A-0-B) și centrul secund , 0” , ales (A-0”-B) e prea mare. Catastrofal. Oricum, chiar și după „descărcarea” neomarxismului rus (pe cale militară), oameni noi vor trebui alfabetizați prin resetarea cunoștințelor lor, trecuți complementar prin ingineria interioară a construcției cifrelor, cuvintelor, principiilor logice ale gândirii și, bineînțeles, a limbilor sfinte și laice (divine și satanice).
Atenție mare la structura limbilor „sfinte” rusă și engleză. Incompatibile! Oricum, degrabă pe masa celor doi lideri, Biden și Putin, articolul dat nu va ajunge. Și chiar, dacă ar fi așa, traducătorii lor nu vor putea explica clar analfabetismul funcțional al neomarxismului deoarece ei sunt deja corupți prin structura limbii lor materne. Structura limbilor lor e deviată de la realitatea de raționament, realitate posibil de formulat numai prin limbile simetrice, armonioase, sfinte: ebraică, greacă, arabă și română (cele determinate de autor). De aceea, românii au o misiune specială, de a opri conflictele pe cale pașnică răspândind Principiul complementarității lui Bohr. În alt mod, postmodernismul „civilizat” nu va mai veni singur, de la sine, irațional. Primejdia războiului global va continua și după, la fel de metafizic.
Victor Deleu
12 ianuarie 2015 ·
Religia raţiunii şi Ştiinţa complementară (2)
[acesta nu este un punct de vedere]
O raţiune în care se crede, e o stare de intelect al omului dotat cu gândire adecvată. E vorba de o gândire din cele care respectă valorile însuşite în calitate de axiome. Raţiunea, este cea mai înaltă calitate a intelectului dacă purtătorul ei se foloseşte de instrumentul cunoaşterii, Triada. Intelectul iraţional (spirit, duh), împreună cu intelectul raţional, se îmbină în perechi de cuvinte Monadă (vezi, şi la Leibniz), celulă vie vibrantă, 1-0-1, iraţional-0-raţional; dogmă-0-axiomă, cer-0-pământ, etc. Asta, pare a fi perfecţiunea! În ea trebuie să crezi, pentru că e o axiomă, un echilibru natural, vibraţie.
Ne-am convins că cuvintele perechi, montate în triada, 1-0-1, analizate ca vectori, ne deschide o viziune mai amplă despre limbă ca instrument al cunoaşterii. Luând cuvintele contradictorii (de exemplu: lumină-0-întuneric) situaţia e clară. Axa vectorială e o dreaptă. Ea confirmă contradicţia. În cazul cuvintelor sinonime (ideal-0-perfect; iubire-0-dragoste) evident, axa nu e o dreaptă, vectorii sunt paraleli, aproape paraleli, dar, cine se află în centrul, zero? Şi acea forţă vectorială, odată trimisă din 0, unde pleacă şi cum vine înapoi, şi pe la noi?
Să luăm la început două perechi de noţiuni care se prezintă prin cuvintele: deosebire-0-asemănare; general-0-particular. Ambele perechi de cuvinte sunt contradictorii. Axiome. Numai că, ele sunt de extremă. După deosebire nu mai este o altă deosebire, iar după general nu mai este un alt general. Aici, între aceste două noţiuni de extremă lucrează intelectul, voinţa şi dorinţa, iluzia de a prezenta lucrurile aşa sau altfel. Dar, dacă între diferenţe şi asemănări există o multitudine de noţiuni perechi active, contradictorii montate în alte cuvinte, apoi, între general şi particular avem numai pasivitate, constatări montate în cuvinte sinonime.
Apariţia mecanicii cuantice, „a afectat” aparatul lexicologic, i-a arătat incapacitatea de a explica logic ce e acela electron. Electronul e particulă sau undă? Descoperirea principiului complementarităţii schimbă conceptul nu numai în fizică, ci oriunde: biologie, chimie, politică, ştiinţele sociale, etc. Adevărul există în două planuri contrapuse unul faţă de altul, două - contradictorii, alte două - complementare.
Aşa, principiul binar din fizica cuantică devine principiu al cunoaşterii şi pentru lumea alternativă, clasică. Dacă, observatorul fenomenului contradictoriu vrea să participe la acel proces, (fotbal) el o face prin sunet, aplauze, strigăt. Complementaritatea, ca forţă pasivă, în sensul că se participă doar la nivel de observator, în toate procesele conştientizate, e aici. Aşa, fenomenul complementarităţii e posibil de folosit în calitate de mentalitate perfectă, gândire generală şi concretă, sistem de modificare a formelor de gândire din liniare, consecutive, în spaţiale, lumină.
Avem o situaţie uimitoare în fizica cuantică. Savanţii au observat că gândirea experimentatorului influenţează mersul procesului cuantic. Rezultatul experimentului se supune gândului, dorinţei sau rugăminte-i experimentatorului. Aşa, e determinat că gândul omului influenţează universul. Poate, chiar, starea atmosferei şi păcii publice. Gândul se asemănă cu o energie a naturii? Dacă, în anul 1998 a fost descoperită energia întunecată, 74 % din compoziţia universului, apoi, e timpul să înţelegem că omul trăieşte „ca peştele în apă”, în eter, într-un ocean de energie gratuită pe care încă n-o poate folosi, dar, cumva o influenţează. În a cui interes? Cum? Cum de folosit limba de comunicare, ca instrument al cunoaşterii, pentru a înţelege aceste lucruri?
Să folosim metodologia analizei integrate, monadice (Vezi, şi la Leibniz: cartea „Monada”, anul 1720): diferenţiere-0-asemănare
Analiza universului prin diferenţiere ne dă: spaţiul, planul, materia, energia, compoziţia universului, piramidele, etc. Pare că avem un şir de lucruri care sunt absolut diferite, dar, toate ele sunt marcate de una şi aceiaşi asemănare. Toate ele se aseamănă prin constantă (cu mici abateri) universală, numărul 105 (tema dată e tratată în articolele precedente). Deci, prin constantă, numărul 105, toate lucrurile diferite,… se aseamănă. Aşa, ne convingem, că nu există diferenţiere în absolut: spaţiul se aseamănă cu energia, planul cu piramidele, etc, - toate el sunt supuse constantei, numărului 105.
(Tot aici, se va arăta mai jos că nu există asemănare în absolut. Aşa, vom conclude că individualitatea e UNICALĂ).
Analiza lumii prin asemănări, ne arată că cuvintele sinonime (de exemplu: ideal-0-perfect) se deosebesc prin Ceva. Acela e Impulsul motric (Im), al acestor două noţiuni, formulate în cuvinte sinonime, paralele. Deosebirea lor de obicei e neglijată, dar, o generalizare a acestui Ceva e posibil de făcut numai prin teoria ştiinţelor complementare, prin folosirea Triadei.
Acum: triada: diferenţă-0-asemănare, la nivel practic se poate prezenta: Constanta 105-0-Im&Ii, unde, Im - e Impulsul motric divin, iar, Ii - e Impulsul indicativ uman. Observăm, că diferenţele din prima triadă şi-au inversat calitatea, transformându-se în asemănare şi invers. Aşa, cuvintele simile ne-au dat diferenţele pe care le putem înţelege ca impuls motric (Im) şi indicativ (Ii), al unea din părţi. Cealaltă e Сonstanta 105, e o treime calculată din constanta universală Pi =3,14.
Aşa, în legături universale, cauza şi consecinţa se schimbă cu locurile. Cifra ambelor părţi, a cauzei şi consecinţei e zero, un nivel de realitate, 0, din care lucrurile apar şi dispar. Aceasta este dovada, precum că în activitatea sa creativă Omul se află alături de Creatorului naturii. Sau, omul este o parte din El, zeu pământesc, creator al lumii artificiale.
Lumea artificială e o lume complementară, paralelă, care n-ar trebui să se afle în contradicţie cu natura. Destinul ei e în dorinţa omului de a trăi fericit alături de natură. Dar, asta cere aplicarea principiului binar, al perechilor, natural-0-artificial, adică omul trebuie să-şi creeze un echilibru mai perfect, mai convenient şi mai presus decât acel echilibru pe care ne-l poate da natura stihinică.
Astfel, idealul şi perfectul (ideal-0-perfect) sunt două noţiuni paralele cu începutul, 0, în cunoştinţa celui care le foloseşte. El, ştie să folosească principiu binar al cauzei şi consecinţei. Zero e format din Impulsul indicativ (Ii), uman şi Impulsul motric (Im), divin. El e un nivel de realitate constant, veşnic. Conceptul lui e imutabil, divin.
Unitatea Triadei se poate destrăma uşor, numai, la nivel de inconştienţă, inocenţă. Omul raţional nu poate face acest lucru, deoarece în caz contrar, e ca şi cum ar tăia craca pomului cunoaşterii pe care el însuşi trăieşte ca Om, responsabil de familia sa, de cele din jur.
Conştientizarea acestui fapt, al universalităţii Triadei în cunoaştere, e uimitoare şi ne aduce un concept nou despre structura acestei lumi, calitatea Supremă a vieţii, trinitatea, credinţa în raţiune prin aplicarea triadei. Continuă pe pagina Facebook „Conştiinţa planetară e în criză”.
MISTERE ASCUNSE ÎN CUVINTE.
După mine misterele ascunse în cuvintele limbii română sunt numerele. Aplicând asupra limbii române sistemul de cont, cele 10 cifre, descoperim o ştiinţă axiomatică, extraordinară. Acum, toate minunile limbii române se explică raţional şi ar putea fi acceptate de comunitatea ştiinţifică mondială, iar limba română recunoscută ca Primă Limbă a lumii. Dacă, ar analiza-o şi ar răspândi-o şi clasa intelectuală română.
Cele 31 de litere, ale alfabetului român, aranjate într-un cerc închis, formează o circumferinţă cu diametrul 10 şi acest număr e perfecţiunea Lui Dumnezeu. Constantă universală: Pi=3,10. (Pi=3,14)
Aceiaşi situaţie e similară şi pentru limba sfântă arabă. Cele 28 de litere ale alfabetului arab, aranjate într-un cerc închis, formează o circumferinţă cu diametrul 9 şi acest număr e perfecţiunea Lui Dumnezeu. Constantă universală: Pi=3,13. (Pi=3,14)
Situaţia se repetă şi pentru limba sfântă ebraică. Cele 22 de litere ale alfabetului ebraic, aranjate într-un cerc închis, formează o circumferinţă cu diametrul 7 şi acesta e ştampila precisă a Lui Dumnezeu. Constantă universală: Pi=3,14. (Pi=3,14)
N-am putea spune că aceiaşi situaţie se repetă şi pentru limba greacă. Ea a servit la scrierea unor cărţi religioase sfinte. Cele 24 de litere ale alfabetului grecesc, aranjate într-un cerc închis, formează o circumferinţă cu diametrul 8 şi astfel, limba greacă e numai apropiată de perfecţiunea Lui Dumnezeu. Constantă Pi= 24/8 = 3,00, oricum, e apropiată de Constantă universală: Pi=3,14.
Totul în lume e relativ. Doar, profeţiile din Biblie sunt sigure, constante, fenomene care se împlinesc la timpul respectiv. Din cele 2500 de profeţii biblice, 2000 deja sau împlinit. Ele au fost scrise în limba sfântă ebraică (Pi=3,14).
Fenomenul observat dintre constantele abordate ale limbilor ebraice (Pi=3,14) şi arabe (Pi=3,13), se reflectă în cele două religii diferite, consecutive în timp, iudaism şi islam. Prima religie aparţine unui popor închis (Pi=3,14), ales de Dumnezeu, iar, alta - unui popor mai deschis (Pi=3,13), cu libertăţii mai mari, pentru mai multe popoare care acceptă limba arabă ca limbă sfântă.
Şi atunci, apare întrebarea despre Ortodoxie şi acea limbă creştină, Una singură din toate, care formulează constanta universală Pi pe acelaşi principiu folosit deja de limba ebraică şi limba arabă. E limba română, sfântă şi ea – Prima Limbă a lumii cu Pi=3,10 (Pi=3,14), constantă formulată pe numărul 10.
Ce misiune are limba română pentru creştinismul mondial, sau, poate chiar, pentru toate religiile lumii? E posibil oare ca Dumnezeu să ne trimită o altă Carte sfântă?
Pentru toate confesiunile religioase, ebraice, greceşti, arabe, cifrele 7,8,9 reciproc, au o importanţă deosebită. Ce vrea să spună românilor numărul 10, constanta universală Pi=3,10, calculată pe baza alfabetului român?
Se ştie că libertatea creştinismului e mult mai mare decât acele libertăţi pe care le dau enoriaşilor săi alte religii. Taina creştinismului e în IERTARE. Se explică acest miracol prin constanta Pi=3,10?
Oricum, această constantă Pi=3,10 a limbii române este mai puţin deviată de la constanta absolută, Pi=3,14, decât cea a limbii greacă (Pi=3,00), limbă în care au fost scrise unele cărţi sfinte. Deci, adevărul e undeva pe aici. Deci, ne aflăm în preajma unor schimbări importante.
Dar, nu este posibil de a arunca sub picioare şi alte „mărgăritare”. Explicaţia limbii române ca Limbă Primă vine în lumea mare, dar pe alte căi, …
Clasa intelectuală română, e prea „drogată cu ştiinţe bine rumegate”. Aceste cunoştinţele sunt prea rumegate, imposibile de a fi structurate, sincronizate cu realitatea obiectivă.
De exemplu, e destul să le expui ipoteza precum că: LIMBA CELOR DEŞTEPŢI, „de valoare”, NU ESTE ADECVATĂ NATURII REALE.
Atât, şi veţi primi imediat mii de demonstraţii precum că realitatea se naşte în capul lor propriu, apoi, ei, cei deştepţi, creează realitatea, viaţa. Iar în natură, realitate nu există…
Şi atunci, adevărul se va găsi în Limba înţeleaptă a ţăranului român, cel de la Fundeni care aduce pe piaţă, pentru oamenii deştepţi, acel ou ecologic, lapte, etc.
Anume, El, ţăranul român ştie Prima Limbă a lumii. Poate, …şi de pe pagina facebook „Conştiinţa planetară e în Criză:”, dacă autorul ei a găsit, şi el, această limbă pe câmpurile arate de acel ţăran. Dacă a curăţat-o de mucegai, a sistematizat-o expresiv sub streşina casei româneşti, pentru el şi pentru nepoţii săi, în admiraţia altor popoare.
Recunoaşterea limbii române, în calitate de har de la Dumnezeu, e de împărţit benevol lumii întregi, pentru că toate popoarele lumii au nevoie ca acest fenomen să existe mereu, veşnic. Ele îl vor păzi, ca pe un har al lor, sursă de apă vie pentru a prelungi un dor înnăscut la oricare fiinţă cu raţiune de pe pământ.
Eram în trecere….
33
Victor Deleu: Triada, o teorie științifică a cunoașterii și Teoria relativității
Cine se bagă în metafizică, înțelege politica mai ușor.
Venirea secolului XX părea să atragă după sine aceiași ordine și disciplină cu care lumea Europei de Vest se obișnuise. În istoria antică exista un concept interesant care se numea OMPHALOS. El însemna Centrul lumii, buricul pământului. Epicentrul acesta este simbol universal. Punctul tău de referință e casa ta. Asta e valabil pentru toate culturile. Pentru Japonia - un munte. Pentru Italia – Roma. Pentru creștini – Ierusalimul. Pentru englezi – Meridianul zero. Mai în scurt, Pământul este o sferă. Alegi tu de unde începi. Dar, astfel ne este sortit să trăim în dispersie, izolați unii de alții. Care ar fi acel centru comun?
Până în anul 1901, legile lui Newton, părea că au rezolvat fizica pentru totdeauna. Iar filozofia acelor timpuri configura o nouă lume bazată pe progres și eficiență economică. Pentru prima dată în istoria omenirii, oamenii au devenit ființe importante. Iar sistemul politic năștea bunăstarea lor. Această societate care venea cu ordine și disciplină, aducea o dorință firească de bună purtare. Sistemul de educație se dezvolta. Morala creștină și puritanismul încă prezenta o normă.
Secolul XIX a fost primul secol fără urme devastatoare în care populația a crescut considerabil. Imperiul Britanic a construit șine de tren prin toată lumea, nimeni nu murea de foame, iar sistemul legal și închisorile treceau prin o perioadă de reforme pentru reintegrarea deținuților în societate. Era o perioadă de prosperitate maximă. Întreaga lume vestică trecea prin o epocă de liniște și ordine socială. După sute de ani de războaie, ciumă și întuneric, era posibil în final să ne așezăm pe canapea și să ne relaxăm. Până și oamenii de știință erau convinși că mai bine nu se poate. Lordul Kelvin în cadrul unei prelegeri din 1900 spunea; „Nu mai e nimic de descoperit în fizică, acum. Nu mai avem de făcut decât măsurători din ce în ce mai precise.”
Pauza de relaxare s-a dovedit a fi foarte scurtă. Între 1885 și 1901 apare un alt mod de gândire, metafizic. Scriitorul H.G.Wells a prezis apariția mașinilor zburătoare și războaielor aeriene. A prezis dictaturi fasciste și un război mondial în jurul anului 1940. Și, chiar, crearea UE. Dar, multe lucruri Wells nu a reușit să le prezică: relativitatea, armele nucleare, mecanica cuantică, microcipurile, postmodernismul etc. Noile descoperiri științifice care aveau să zdruncine sistemul perfect, care exista deja, nu au venit din Marea Britaniei. Acolo oamenii erau profund mulțumiți de viața lor. La începutul sec. XX, ideile radicale se discutau în cafenele și universitățile din Germania, Austria și Elveția. Albert Enștein, era un tânăr care nu-și putea face un job în domeniu. Tipul era un fizician ratat și lucra la un oficiu de brevete din Berna pe un post de funcționar. În ciuda eșecurilor sale, tânărul dădea vina pe prostia altora și continua ideile sale care încălcau niște legi deja prestabilite. El continua să facă antifizică promovând idei revoluționare, iar oamenii sunt destul de rezistenți pentru a arunca la gunoi niște lucrări folosite de sute de ani, numai din cauza unuia, din cei care se cred mai deștepți.
Teoria relativității reprezintă un ansamblu a două teorii formulate de Albert Einstein: relativitatea restrânsă și relativitatea generală.
Einstein știa că e imposibil să pretinzi că stai pe loc, pentru că nu poți să simți diferența dintre pauză și mișcare. În sistemul cartezian, 0, e un punct OMPHALS, un punct de referință a acelor puncte care se prezintă în spațiul grafic. Ce a făcut Einștein? El s-a uitat la acest grafic și „a șters” punctul de referință, 0. Asta nu însemnă că a fost șters spațiul, ci numai sistemul de referință prin care existăm în spațiul cela. De ce? Pentru că sistemul de referință, cică, nu e caracteristic lumii reale în care trăim, e o construcție imaginară care există numai în capul nostru. Acesta, e un sistem artificial care ne ajută numai să ne orientăm. Deci, care e reperul? Care e acel punct fix din tot Universul? Adică, acel, 0, de referință, la care ne putem raporta, OMPHALOS-ul nostru. Până în prezent nu am avut nici un motiv să spunem că el există la nivel generalizat. După mii de ani de existență a acestei civilizații Einștein, pentru prima dată, ne-a adus dovezi că „buricul pământului” există doar în capul nostru. La începutul sec. XX Einștein ne-a demonstrat că spațiul și timpul, care păreau absolut constante, sunt la fel de supuse schimbării ca și oricare aspect al realității. Oamenii l-au crezut și „s-au trezit” brusc, dar, fără OMPHALOS-uri și repere. Astfel, umanitatea s-a „maturizat”, și-a luat destinul în mâini și a pășit „eroic” în epoca individualismului și moralității relative. Eronat!
De ce eronat? Pentru că paralel cu Einștein activa un alt savant, Niels Bohr, un om mult mai genial, spre deosebire de fizicianul ratat, cel care lucra la un oficiu de brevete din Berna. Niels Bohr, a formulat Principiul complementarității și a fundamentat o fizică nouă, Mecanica cuantică. Fizica nu mai era o noțiune a cercetărilor, ci un sistem, maturizat cu adevărat, format din două părți componente, pereche, fizică clasică și fizică cuantică (metafizica). Dualismul lui Decartes, a pătruns până aici, devine generalizat, valabil și pentru fizica cuantică. Iar OMPHALOS-ul căutat, evident, se afla în grilajul cu două fisuri, grilaj care a determinat rezultatul practic, cel care a dat adevărul științific, saltului cuantic al electronilor de trecere a materiei în lumină: M=E/c2
Dar, cu toate că s-a vorbit că legile fizicii cuantice (metafizicii) nu pot fi aplicate fizicii clasice (fizicii tradiționale), dezvoltării sociale a omului, oricum, entuziasmul descoperirilor (cu cârnați și pisici) din Teoria relativității, nu au putut opri iluzia „maturizării” în discuțiile oamenilor despre timp, spațiu și viitor luminos comunist. Așa, epoca individualismului de la începutul sec. XX, a adus nu numai moralitatea relativă, dar și loviturile de stat, „revoluțiile” distrugătoare, neconfirmate ca izvor al evoluției normale a societății, războaiele mondiale, înarmarea exagerată cu arme atomice cu un potențial enorm de distrugere absolută a Pământului, de câteva ori.
Ceea ce s-a făcut prin Teoria relativității, asta e descătușarea gândirii omului. Dar, fără OMPHALOS, lumea a devenit bulversată. Visurile apărute promiteau o mare perspectivă îndreptată spre alte lumi cosmice, planete și spații necunoscute. Ele au devenit o gândire de turmă îndreptată spre cucerirea spațiului cosmic dar deloc valabile pentru realitatea faptică, socială. Chiar, dacă educația modernă a fost înzestrată cu mai multe materiale didactice și științe. Lipsa unui sistem de referință e dramatică și acum.
Cea mai mare dramă a speciei umane, deja se apropie. Continuă. Va vini un moment de conștientizare a unui finit absolut, total, legat de mijloacele limitate de existență ale pământului și apetitului infinit, fără punct de reper, a progresului tehnic. Și, dacă supraviețuirea nu poate face față aici pe pământ, va trebui de părăsit planeta. Sec. XX, fiind un secol al violenței și cruzimii, nu poate fi înțeles altfel, decât prin analiza perioadei de dezvoltare a omului antic în toată perioada existenței lui de 50 mii de ani. Modelele morale de conviețuire au apărut anume acolo. Toți suntem semeni, dar oare suntem egali după chip și asemănare acolo, undeva în creier? Cineva a gândit asemănarea oamenilor în fața unei legi morale. Dar, acest model nu a reușit! De unde această lăcomie insațiabilă? Cine gospodărește conviețuirea acestor 8 miliarde de oameni de pe Pământ? Ar fi normal să explodăm?
Răspunsul ar trebui de căutat anume în mecanica cuantică, iar ea ne dă structura: electron-0-undă. Cauza celor două proprietăți ale electronului, materie și undă, e centrul procesului, grilajul cu două fisuri, sistem de reglare calitativă a fenomenului. Cauza se leagă cu consecința, iar asta e un indiciu al integrității lucrurilor și armoniei. Intuiția se leagă cu logica, iar credința în ipoteză cu știința.
Dorind să lege filozofia cu fizica, filozoful de origine română, Ștefan Lupașcu face o analiză a fenomenului cuantic și în lucrarea sa L'homme et ses trois éthiques, introduce noțiunea de „logică generalizată”. Dar, nu este înțeles. Relativitatea generalizată, ca știință de modă, era mult mai „logică” pentru tineretul științific visător al sec. XX. Astfel, nici după anul 1975, când a apărut termenul de fractal, introdus de Benoit Maldenbrot, căutând să dezvolte omul prin metodele noi, savanții științelor sociale și cadrele didactice din școli, pedagogii, nu au observat că instrumentul complex al cunoașterii noastre, limbajele practicate, ar putea fi folosite, și ele, prin aceleași legi, prin care sunt creați munții și râurile, zăpada și norii. Iar, dacă limbile nu corespund adecvat acestor legi, va trebui de aplicat legile date la formarea gândirii noilor generații pe o minte nouă, dotată cu… OMPHALOS. Fiecare - buric al pământului? Da! Oricum, asta deja există, dar neconștientizat. Se vede bine prin mândria „înțelegerii” Teoriei relativității și așteptarea extratereștrilor pentru a fi salvați de ei. Deci, acest buric al pământului, spațializat în capul trăitorilor pământului, tratat ca inexistent, ar putea fi identificat ca intelect comun dotat cu o structură oarecare adecvată legilor materialiste. Fiecare om își dorește fericirea, o vibrație sensibilă a trupului și gândirii.
Triada, e o structură simplă a armoniei, schelet, 1-0-1 sau 1-0-2, al conținutului de cuvinte folosite în gândire (bine-0-rău; da-0-nu). Iar, centrul, 0, al acestui fractal e generatorul schimbării, alegerii cuvântului necesar cu gradul lui de consistență pentru a expune gândul, sau pentru a răspunde la ceva.
Odată ce am definit că Teoria relativității și Mecanica cuantică aparțin spațiului cuantic al cunoașterii, metafizicii, va trebui de înțeles, pe principiul divizării celor două fizici, clasică-0-cuantică, că, și Teoriile cunoașterii, la fel, vor fi divizate în forma de fractal. Teoria cunoașterii științifice, Epistemologia, e o teorie clasică, fizică. Metafizica e altceva. Fractalul perfect „îmbrăcat”, 1-0-2, e:
1. Epistemologia-0-(Teoria relativității + Mecanica cuantică);
2. Epistemologia-0- (Relativitatea generală + Relativitatea restrânsă);
3.Complementaritatea -0- contradicția (lupta celor două contrarii);
4. Credința în rațiune (încrederea în savanți) -0- Credința mistic-irațională folosită de oricare două religii în „luptă”).
Și partea dreaptă a acestor balanțe, pot fi exprimate prin echilibre:
1.Teoria relativității -0”- Mecanica cuantică;
2. Relativitatea generală -0”- Relativitatea restrânsă;
3. lupta celor două contrarii; 1-0”-1;
4. Credința irațională folosită de oricare două religii în „luptă”: Ortodixia-0”-Catolicismul.
Numai că OMPHALOS-ul lor, 0”, e unul secund, deviat de la realitatea de raționament, 1-0-1, armonia naturii luată ca axiomă: Integritate-0-Punct; Dumnezeu-0-Om; Creator-0-creație; Fizică-0-metafizică. În discrepanța, 0-0”, ca într-o gaură neagră dispar civilizații, formații social politice vechi și noi. Va dispare și asta? Da, dacă nu vom învăța cum si unde să folosim Metafizica.
Ce este Teoria științifică a cunoașterii, Triada? E OMPHALOS! Un fractal al cunoașterii integrate, „buricul pământului”, o structură, 1-0-1, a Centrului de referință, 0, fără de care nu se mai poate supraviețui. Astfel, omul va trebui alfabetizat științific și existențial. Așa, ca fiecare să gândească cu mintea sa. Nimeni nu vrea să iasă din viață fără să înțeleagă cei cu ea. Cum e cu putință conviețuirea dacă Teoria științifică a cunoașterii nu e folosită? Iar Triada, promovează fractalul ca punct de reper al armoniei, vibrației, ritmului, prezenței eterne a două faze: el-0-ea (Dumnezeu-0-Om (bărbat+femeie)).
Cineva deja ne-a preîntâmpinat: Secolul XX va fi religios sau deloc. Va trebui să credem în rațiune sau… să dispărem. Nu degeaba „dispărând” dintre noi, Einștein ne arată limba: Deșteptați-vă! „Dumnezeu nu se joacă cu zarul”. Numărul norocos al fiecărui om e 0. De aici începem și tot aici vom ajunge. Terțul, 1, dintre cauză, 0, și consecință, 0, 0-1-0, este exclus, dacă nu suntem de acord atât cu Savanții, cât și cu Preoții: „Totul apare din nimic!”. E o axiomă, OMPHALOS. Mai mult? Victor Deleu, Cartea Educației, Editura Vicovia, 2021, ISBN 978-606-994-000-0, Bacău
Victor Deleu
Nu ai spus nimic de „sistem” (camera în care vrei să faci curat). Vrei să faci ordine în el? Nu vei intra în sistem, deoarece el e invizibil, ca și Domnul. Am urmărit mai mulți „luptători” pentru popor care vorbeau frumos pentru viitorul lui. Dar, odată intrat în „cameră”, vorba lor devenea mieroasă, dictată de sistem. Nu degeaba, pentru explicații, eu aplic Triada: 1-0-2; pasiv-0-activ, complementaritate contradicție. 1 - complementaritatea; 2-lupta contrariilor: popor-stat; 0 - inteligența autentică, intelectul autoeducat de acasă. Asta e teorie. Practic însă, „sistemul” e piramidal și îl putem „vedea” prin aceiași balanță (pantă): sus-0”-jos; conducere-0-popor. Inteligența artificială, 0”, nu te va lăsa să dai armonie celor de jos. Cine te va împiedica? Realitatea educației actuale, 40% de analfabeți funcțional, violențele, crimele. alcoolismul și drogurile... De aceea, va trebui de educat poporul din ambele părți, de sus și de jos, contradictoriu (profesor-elev) și complementar (inițierea structurării cunoștințelor prin meditații). Așa o abordare ar demonta „sistemul”. Iar el e vechi. Mai vechi de 2 mii de ani.....Deci, în politică nu vei schimba mai nimic. Discrepanța, 0-0” e prea mare. Te vor convinge că trebui de acționat fizic, de diminuat populația. „Nu-i omul - nu-i problemă” .
Victor Deleu
26m ·
Sunt fericit!
Sunt fericit pentru că cred! Iar credința mea, îmi garantează viitorul. Cred în Ateism! Dar, nu în acel ateism nihilist, insultător, agresiv. Cred în ateismul integrator, iertător, iubitor de om și natură. Cred în Ateismul științific.
Istoria dezvoltării omului ne arată că acest proces al credinței, încrederii în sine și om, totdeauna a mers pe calea non rațiunii. Totul, și acum, se face prin simț, senzații, instincte, intuiție, probe practice. Teoria a devenit o descriere literară, cea pe care ne-o confirmă practica. Iar practica dezvoltării civilizației date se împotmolește în sutele de credințe non iraționale, fie le religioase sau ateiste. Ambele aceste noțiuni se fundamentează pe non rațiune. Una pe revelațiile existenței unui Creator mărturisit prin o practică non rațională, revelații și vedenii. Alta, mai simplă, - prin neglijarea revelațiilor și prin autoizolare, separare de propriul său popor. Așa, actuala credința în ateism nu are formulată nici, măcar, o teorie care ar confirma „mărturiile” sale pe care le promovează: „Dumnezeu nu există!” Punct! Prea puțin. Credința în ateism, nu are capacitatea de a schimba tradiția veche, de a o „moderniza”, ridica conștiința omului „super civilizat”, la nivele mai înalte fără (fără!) corupție, crime, violențe în stradă și familie, războaie.
Cred în Rațiunea pură! Asta e unica credință din lumea responsabilă de toate celelalte credințe. Această Credință e științifică, pusă pe fundamentul autentic, lărgit, al fenomenului Cunoaștere. Aici, în fața oricărui om, doritor de adevăr, este montată logica generalizată. Ea poate fi „văzută” cu mintea, la momentele de înaltă trezire, deșteptare. Noua viziune permite de a savura fericirea sa atât în Lumea naturii, cât și în Lumea omului. Ambele lumi, pot fi integrate, armonizate, structurate. Fiecare în părți, în apele sale proprii, dar totuși, împreună, două lumi unite sub unul și același gând al armoniei, iubirii față de natură și om.
Dar, să accepte o așa „poveste” nu e capabil omul egoist, cel care „ș-a ales deja partea”, orientarea politică a simțirilor sale pusă pe logica practicii, relativității. Acesta e cel, care deja e matur, îndoctrinat în credințele tradiționale fie ele religioase sau „științifice”. Astfel de oameni sunt deja compromiși, dependenți de intuiția „științifică” sau de revelațiile religioase a altor persoane. Autenticitatea lor, e pierdută. Toate orientările lor sunt contradictorii de până la antagonism, iar rezultatul se vede prin geamul apartamentelor noastre unde suntem izolați de natură. Covid-ul!
Fără supărare, dar oamenii de știință, sociologii, pedagogii și psihologii, încă n-au dezvoltat Ceva. Ei încă nu s-au implicat în recomandările Marelui savant, Niels Bohr, de a folosi în domeniul social principiul elaborat de el în fizica cuantică, Principiul complementarității. Mai ales, în domeniul Educației (avem aici, peste 40% de analfabeți funcțional). Fizica cuantică nu este o parte din fizica clasică. Aceste două fizici sunt independente, o pereche, complementare. Deci, prin comparație, nici Principiul complementarității din educația socială a omului (lipsește), nu va fi „o parte” din educația tradițională, ci, doar o structură independentă, tratată ca fragment. Așadar, acel Ceva ar trebui să fie o metafizică, un spațiu al educației interioare, intime, „cuantice”. O vom numi Educație complementară. Așa, dualismul naturii, clasic-cuantic, deja cunoscut în fizică, apare în spațiul Educației: educație contradictorie - educația complementară; educație tradițională, cu minte veche (monovalentă) - educație nouă, cu minte nouă (bivalentă). Dualismul, ca lege generală, va trebui glorificat. Există! Domeniul cunoașterii obține putere, devine mai larg. Teoria cunoașterii științifice, Epistemologia se lărgește cuantic. Cunoașterea nu poate fi numai științifică, aleasă prin practică, ca adevăr concret, particular. Adevărul cunoașterii poate fi și general, integrator al tuturor adevărurilor mici, particulare. Va trebui de însușit disciplina: Știința cunoașterii de Sine însuși.
Cred în Știință! Civilizația umană a acumulat o practică enormă în materiile fizicii clasice și cuantice. Dar de fiecare dată, ea a exclus din spațiul ei, OMUL. Anume, spiritul și intelectul lui. Omul e un detaliu al mașinii sociale. El este tratat la fel, ca și pe oricare organism biologic care consumă produse alimentare sau de distracție.
Și, dacă Sentimentele se educă cumva, apoi, ele se educă prin aceiași practică tradițională, luptă socială, competiție. Unde e complementaritatea? Unde e izvorul ei? Intelectul, practic e o copiere, un bagaj de cunoștințe montat silit pe „tabla rasă”. Învățăm unul de la altul. Mai mult intelect? Doar, de la natură avem carismă sau noroc. Irațional. Noțiunea rațională de Om, o ființă integră, bivalentă, se confundă cu noțiunea a unui singur gen, fragment din Om: bărbat, femeie sau ceva intermediar. Integritatea socială e despicată în cel puțin două părți: bogați și săraci; deștepți și proști. Altfel, separat de natura tridimensională, noțiunea de om e o structură inventată specializată, în linie, ierarhic, vertical: de la țăran - la regi. Așa, precum e și gândirea consecventă, liniară sau planară. Gândire spațială? Dar, ce e asta? Inteligență autentică, inteligență artificială? Ființă autentică, ființă clonată?
Un segment important de cunoștințe lipsește din mentalitatea omului contemporan. La nivel primitiv, acest „segment” se înțelege ca cunoștințe montate în spațiul dintre 0 și 1, al șirului de cunoștințe, 0-1-2-3-4-5-6-7…., cele, pe care un om le poate asuma. Spațiul 0-1 este exclus, ignorat, deoarece e mai ușor de cunoscut în copie, de pe la cineva, Platon, Aristotel sau Einștein… Știm! Știm, dar… nu autentic. Ce știm din spațiul, 0-1? Nimic. Totul e relativ, spune Einștein, pentru că fiecare începe de la o unitate, 1, iar „Dumnezeu nu se joacă cu zarul”, cu numerele negre. Normal! Dumnezeu ca concept științific e Axioma, 0, cifra Albă, început și sfârșit, alfa și omega…. „Stop!” Va spune ateul modern. Asta e o dogmă Biblică. Bine! Îl vom numi pe Domnul altfel, mai „științific”: Sursa autentică a cunoașterii, 0, cauzalitate. Axiomă! E bine? Cauza și consecința, nașterea și moartea, au aceiași semnificație, 0. „Ce? Iar bagi noțiuni Biblice?” Astfel, cu un ateu care vrea să scoată dogmele din limbajul istoric al omului, e greu să discuți. El singur emite o dogmă, insistă să folosim doar o parte din descrierea integrată a naturii, cea „deșteaptă”, nici chiar inventată de el personal, iluzorie, imitată de pe la cineva mai activ, de la cel care vorbește mai mult ca alții pe o logică de labirint, mai greu de înțeles, „gramatic!”. Ce înțelegem noi din teoria relativității? Oricum, odată memorată, reprodusă și declarată ca înțeleasă, acea logică devine „Adevăr”. Trist! Cel care nu poate memora structura labirintului inventat, o teorie a relativității sau alta, nu va „înțelege”. Din acest motiv, el va fi numit „analfabet funcțional”. „Amalfabetul” nu poate reproduce, la fel. Dar, ce a înțeles cel cu memorie bună? Ce a reprodus el? Ce e Adevărul?
Sunt fericit și vreau să vă aduc în fața Adevărului. Dar, cine îl dorește? Dezvoltarea mijloacelor de informare în masă „a aruncat” omul contemporan, nepregătit, într-un ocean imens de cunoștințe. Fiecare se descurcă cum poate? Nu prea! Mai marii lumii, dotați cu bombe atomice, au ajuns să adune de facto sute de mii de soldați față în față, Rusia-Ucraina, și se prefac că numai se pregătesc de joc, la fel cum copiii cu jocurile lor electronice. A rămas numai de a apăsa pe „Start”. Cică, „negociază”. Soldații lor, încă nu realizează realitatea. De sus în jos, aceiași lipsă de credință în om, aceiași corupție, discuții cu zâmbetul fals pe față, același joc murdar care ruinează relațiile dintre oameni. În spatele credinței stă ascuns orgoliul, prioritatea, profitul. Demnitatea de om, compromisă.
Cred în rațiunea integrității acestei Lumi frumoase, omenești. Dar, cu părere de rău ea e inventată imperfect, se află prea departe de natură. Iată anume acum, când a rămas de dezvoltat omul din interior, au apărut și dificultățile. Oamenii nu vor să-și schimbe percepțiile sale vechi, copiate de pe undeva. Nu-și văd autenticitatea lor naturală. Istoria fiecăruia din ei se începe cică, de la momentul nașterii lor proprii. Adică, a corpului fizic. Iar intelectul istoric, invizibil fiind, ca corp comun aflat în creștere continuă, e neglijat. Așa, și lecția lui Noe e ratată. Iar cunoștințele se înmulțesc. Valuri mari „oceanice” de cunoștințe false se abat asupra oamenilor. Nu se descurcă nici cei mai deștepți, nici cei mai puternici sau geniali. Și numai creativitatea umană, integrată prin Credința în rațiune, le poate explica, despica în părți pentru a le reintegra din nou în locul de unde ele vin. O arcă mică, o manufactură proprie pentru sine, prin cunoașterea de Sine însuși, totuși, o poate face fiecare. Cred! O insuliță proprie nescufundabilă, deschisă oricui om pentru colaborare, e necesară. Oricare credință religioasă sau ateistă, va putea obține integritatea sa prin împerechere cu Credința în rațiune. Această integritate apare din unitatea Credinței în sine, particulară și irațională, cu Credința în rațiune, generală. Precedentul acestor două credințe e Educația complementară, folosirea ingineriei interioare de modificare a modului de a gândi. Oamenii cu intelect antic au știut-o, au introdus-o în Biblie /Apocalipsa, cap. 10/. Acest precedent se confirmă din textul sfânt, Biblic. Dar, încă puțini sunt binecuvântați de dorința de a citi Cartea Educației. Prea puțini sunt vrednici de a deschide această carte sau măcar să se uite în ea:
8. Iar glasul din cer, pe care-l auzisem, iarăşi a vorbit cu mine, zicând: Mergi de ia cartea cea deschisă din mâna îngerului, care stă pe mare şi pe pământ.
9. Şi m-am dus la înger şi i-am zis să-mi dea cartea. Şi mi-a răspuns: Ia-o şi mănânc-o şi va amărî pântecele tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.
10. Atunci am luat cartea din mâna îngerului şi am mâncat-o; şi era în gura mea dulce ca mierea, dar, după ce-am mâncat-o pântecele meu s-a amărât.
11. Şi apoi mi-a zis: Tu trebuie să prooroceşti, încă o dată, la popoare şi la neamuri şi la limbi şi la mulţi împăraţi.
Ca ateist convins, unul care crede în rațiunea pură, nu pot să cred că Apocalipsa poate fi numai fizică, una de distrugere a planetei. În rezultatul unei astfel de „apocalipse”, conform evangheliei lui Ioan Teologul, se vor salva doar 144 000 de credincioși. Acest număr constituie numai 5%, din numărul total, astăzi atins, de creștini. Conform „Segmentului de cunoștințe pierdute”, Științei extraordinare aplicată în Cartea Educației, folosind în calcule indiciul perfecțiunii Universului, anume acest procent rezultă, 5, procent admis de natură. Dar, numărul populației planetei noastre e mai mare. Toți ar putea accepta Credința în rațiune. Apocalipsa, se vede deja, nu e legată numai de cataclismele naturii, ci și de activitatea omului, de structura gândirii lui, credinței.
Și, dacă structura programelor de învățământ ne creează un echilibru care prevalează cele 5% admise de natură, de 8 ori (40% de analfabeți funcțional), apoi, anume răspândirea Credinței în rațiune, ar putea dubla numărul celor „salvați”(deja 288 000). Iar schimbarea în masă a structurii gândirii omului modern, cu „minte veche”, ar duce la apariția postmodernismului real, pus pe realitatea de raționament. Cele 5% globale, de oameni cu „minte nouă”, ar putea crea un alt echilibru, folosind inteligența artificială, și astfel depăși inteligența autentică a profeților Biblici, venerându-i. Ei, oameni antici, cu cunoștințe mici, au putut să ne prevină de venirea „vremurilor grele”. Iar omul contemporan, rătăcit prin cunoștințe mari, enorme, totuși i-a înțeles, a ajuns la momentul deșteptării, s-a „mântuiri” în viață, și a depășit acest moment al deșteptării. Acum, la nivel rațional, logic, prin știință. Oamenii „lumii noi și pământului nou” pot gândi rațional, ca profeții, pot crea „povești” educative pentru generația în creștere, pentru ai iniția și pe ei în fenomenul deșteptării, trecerii de la omul gânditor, modern, la omul meditator, post modern.
Astăzi, cei care cred în existența sau neexistența Creatorului acestei lumi, oamenii cu credință irațională, ignoră sau numai tălmăcesc aceste cuvinte Biblice, sau cred în ele orbește fără a se schimba din interior. Și numai prin Logica generalizată și Credința în rațiune e posibil „să proorocești, încă odată” la … limbi. De ce la limbi? Pentru că asta e triada din Biblie, integritatea: neamuri-limbi-împărați ( vezi: Apocalipsa 10:11). E o derivată a Portalului cunoașterii: General-0-particular (Popor-0-regi). Sursa cunoașterii, relația, -0-, sunt limbile, o structură a cunoașterii imperfecte. O „carte mică”, trimisă de îngeri, fiecare poate s-o „primească”, să și-o scrie pentru sine însuși. Dar, limbajul modern e deviat de la realitatea naturii. Din acest motiv tratăm natura greșit, o exploatăm nemilos, iar consecința e asta, pe care o vedem prin geam. Poluarea planetei, războaiele, Covid-ul. Credința în rațiune cere integritate, împerecherea, iar ea, fără un centru comun, relația, -0-, e imposibilă.
Așadar, dogma religioasă, Trinitatea, va obține perechea sa, axioma științifică, Triada. Inteligența autentică va merge în pereche cu inteligența artificială, Iar intelectul antic - cu intelectul contemporan deșteptat („Puiul de leu va paște iarbă alături de miel”). Istoria omului, începută prin mitul lui Adam, va continua… Cred!
Victor Deleu 10.12.2021
Victor Deleu
2h ·
„Durac”, Iisus Hristos și… Cartea Educației
„Durac”, este numele unui film rusesc care se începe cu prezentarea a două familii de oameni simpli. Un bărbat tânăr, cu familia sa, trăiește la bloc, cu părinții săi, într-un apartament cu două camere. Mama-bunică toată viața își numește soțul „durac”, pentru că el, în părerea ei, trăiește deferit de alții, doar pe salariu. Fiul lor, lăcătuș, deservește blocurile asociaților de locatari din oraș, se comportă la fel de cinstit ca tatăl său.
Evenimentele au loc în aceste timpuri, într-un orășel modest din Rusia. Într-o „casă socială” are loc o avarie. Chemat de urgență este lăcătușul, eroul principal al filmului. Uluit de fisura din perete, pe care el o observă alături de țeava de apă fierbinte crăpată, el cercetează tot blocul. Conclude, că această clădire poate să cadă în orice moment. Astfel, el se adresează șefilor săi și, refuzat fiind, ajunge până la cei mai mari responsabili, demnitari ai orașului. Corpul de control, asistă la prezentarea situației grave.
La aruncarea unui obiect de la marginea acoperișului blocului, se constată că obiectul cade la o distanță de trei metri de la fundamentul clădirii. E o dovadă incontestabilă și pare că măsurile vor fi luate. Dar, nu se face nimic. Demnitarii sunt preocupați de îndreptățirea lor în caz de accident. Cele 802 persoane care trăiesc în această clădire, oameni bolnavi, bătrâni și cei certați cu legea, alcoolici și narcomani, sunt lăsați fără atenție. Nu se iau în cont. Important e viitorul demnitarilor. Actele oficiale care ar dovedi că în timp de 40 de ani această clădire nu a fost reparată, nici o dată, sunt arse pe rug, iar doi dintre demnitari, proprietari de vile cu patru etaje, „dispar” din oraș pentru totdeauna.
Disperat de indiferența demnitarilor, lăcătușul bate pe la ușile oamenilor, îi convinge să iasă urgent din clădire. Dar, forma cu care el acționează i-a deranjat pe mulți dintre oameni. Oamenii ieșiți în curte sunt iritați și nu mai vor să asculte argumentele. Iar, după ce lăcătușul este trântit la pământ, bătut măr și lăsat în curte jos, fără suflare, toți intră înapoi pe la apartamentele lor.
Filmul se termină, iar spectatorul este lăsat în meditații. Spectatorul va trebui singur, conform educației sale, să judece tragedia acestui om-salvator, să-și formuleze concluzia. Dar, ce concluzii pot fi făcute, din această „lecție”, aici, în România?
Ascunși după paravanul istoric al relațiilor româno-ruse (pactul Ribbentrop-Molotov), relații care inhibă interesul românilor față de cultura rusă, românii, nu numai ateiștii, dar și oamenii sufletiști, cu credință, vor ocoli meditația asupra acestei opere de teatru care, după mine, ar trebuie să atingă inima oricărui om.
Filmul dat e o reflecție brutală a Lumii noastre, comune. Iar românul contemporan are deja montat în mentalitatea sa pe al său Salvator cu același final tragic. E, Iisus. Ca și eroul filmului „Durac”, și personalul istoric, Iisus, a fost tratat la fel, ca nebun, cel care îi cheamă pe oameni să se lepede de trecut, să se salveze prin El, să „trăiască în Împărăția lui Dumnezeu”. Fără de vină, venit la ai Săi și alungat, Iisus este închis în locul hoțului Varaba, apoi crucificat. În istoria universală se vor găsi mai multe cazuri similare cu oameni salvatori, „zei”, crucificați. Toate, uitate. Dar, numai cazul Lui Iisus este viu, trăiește spre uimirea oamenilor „moderni”. De ce? Deoarece viața Lui Iisus e alta decât a oamenilor obișnuiți, una dotată cu intelect special, numit Hristos. Conceptul acestui intelect exista cu mult înaintea nașterii Lui Iisus. Viața Lui a fost o viață predestinată, o activitate existență deja în imaginația profeților, apoi, insuflată, alăturată temporar de existența trupului uman cu numele Iisus. O variantă, ca rezumat al tuturor celorlalte descrieri ale vieții Lui Iisus, nemaigăsită undeva prin cărțile religioase sau științifice, ar fi următoarea.
Hristos e Duhul Sfânt al Creatorului nostru, duh care a existat totdeauna, visat de mai mulți profeți în calitate de intelect al unei persoane importante trimise de Domnul pentru ai salva pe oameni de neînțelegere, de neîncredere, de a trăi în pace și armonie. Visul profeților s-a împlinit... Pe timpul Lui Iisus, lumea antică, aflată în forfotă și sălbăticie, se structura social, se armoniza, prea încet. Oricum, pe lângă credința în oameni, regi-zei, se dezvolta și știința. Asta e o posibilitate firească de a difuza și strânge informații practicate prin toată lumea. Pentru a crea o singură religie, una mai puternică, de integrare a mai multor popoare cu limbi diferite, spre deosebirea de religiile etnice, nu trebuia de inventat nimic. Totul, de ce avea nevoie Iisus, deja exista. Era necesar numai de structurat informația și de programat un sistem adecvat naturii, precedent pentru nașterea Credinței creștine.
Cea mai importantă informație se găsea în Imnul Reginei Isida, „eu sunt prima și ultima”. De asemenea în prezentarea lui Zamolxe, ca Fiu al Creatorului, „om-zeu” de pe pământ. Tot aici, a fost inclusă meditația adâncă indiană prin care se „moare” și se „învie”, și minunile corpului uman, sugestie și autosugestie, rezistența educată la dureri fizice. Toate acestea sunt lucruri omenești și de aceea posibile. Ceea ce L-a făcut pe Iisus, zeu, în afară de „moartea și învierea” Lui, asta e promisiunea lăsată oamenilor că „va veni a doua oară”. Deci, El e etern ca minte, intelect, Hristos.
Oricare clădire fizică, în timp se va fisura, se va deteriora și distruge, ca „casa socială” din Rusia. Templul Creatorului lumii, unde trăiește și Iisus, însă e veșnic. El reprezintă spiritul și intelectul divinității particulare care a fost posibil de insuflat omului. Intelectul Creatorului este un duh care, fiind transmis prin cuvânt, trebuie tratat la fel, ca duh, reflecție a oricărei clădiri materiale, Templu imaginar. Imaginea clădirii e eternă, clădirea - temporară. Proiectul, imaginația și măsura folosită, toate ele, au fost cauza construcției fizice, iar construcția totdeauna e temporară. În ce să credem? În imaginația eternă (proiectul uman) sau în stabilitatea clădirii care e… temporară?
Pentru ca Templul imaginar al Domnului să apară mai frecvent în mintea omului antic, fapt necesar pentru unitatea socială, era nevoie de credință, de o credință mai convingătoare ca cele existente la acel moment. Dacă există cauza, credința mai multor persoane în scopul lor comun, o viață stabilă, sigură, se va începe și procesul construcției acestui templu social, fizic. Asta e Viața în comuniuni civilizate în care după moartea oricărui membru, având un comportament divin, defunctul va „învia”. Astfel, la baza religiei creștine, a fost pus mitul lui Iisus, moartea și învierea Lui, prin credința în Cruce. În toată perioada de existență a Ierii Noi, mai mulți cercetătorii au căutat să demonteze acest mit: „Viață după moarte? Nu există!” Dar, toate căutările s-au dovedit a fi inutile. Dovada dorită nu s-a găsit.
Timpul a trecut, știința s-a dezvoltat. Putem declara: Cauza Lui Iisus e împlinită! Acum, rămâne numai să ne închinăm, pe nou, acestui om-zeu, Savant, independent de faptul dacă El a murit pe cruce, ori mai târziu, a murit undeva prin India, unde, cică, se află mormântul adevărat a Lui Iisus. Oricum, aceste fapte nu mai sunt atât de importante.
Unită prin credințe religioase, Lumea omului s-a dezvoltat enorm. Civilizația noastră e dotată cu internet. Fiecare persoană e legată la un sistem informațional global, are telefon și calculator. Oamenii se deplasează rapid, au pătruns adânc în sațiul acvatic, atmosferic și cosmic. Așa ceva, în rai, nu mai exista.
Templul Lui Dumnezeu, dedicat Domnului imaginar, în care oamenii antici sperau că vor trăi după moarte, e construit pe nou și folosit în viața virtuală, rețelele de socializare. Cu părere de rău, acum, și acest templu se distruge. Credința în Creator scade. Libera socializare e dirijată de reguli umane, se confundă cu afacerea. Cineva din ascuns, în spațiul ecranelor Facebook, ne spune ce e fals și ce e adevărat. Iar omul din fața ecranului e neputincios. Deoarece Lumea omului e o invenție materială, și viața virtuală se dorește de a fi la fel, dirijată, exact ca pe o invenție. Iar oricare invenție, se naște și moare. Omul moare fizic, fără speranțe la Viața de apoi.
În consecință, mitul Lui Iisus poate fi înțeles numai dacă Lumea omului va fi resetată. Ea, deja e bivalentă, socială și privată, materială și virtuală, spiritual-intelectuală. Intelectul universal, nemuritor, e Hristos. El poate fi acceptat ca centru, parte din unitatea integră, imaterială, spiritual-intelectuală. Dar, spre deosebire de structura lumii virtuale, care se vrea adecvată naturii, structura materială a lumii omului nu corespunde adecvat naturii, cea pe care o dorim: frumoasă, echilibrată, fără cataclisme. Deci, până la acceptarea intelectului universal, Hristos, dotat cu cunoștințe autentice, mai este.
Un căprior, abia născut, în aceiași zi va urma după mama sa și degrabă va paște în rând cu ea. Se vede, că mintea lui a trăit cu mult înaintea nașterii trupului. Omul modern, însă, dotat cu un creier mai mare, va învăța zeci de ani în copie, pe „tabla rasă”, de pe la alții, și așa, nu-și va mai recupera mintea sa autentică, cea cu care un animal trăiește în armonie cu natura. Se vede că, omul și-a „pierdut” un Segment importante de cunoștințe, cu mult înainte de naștere.
Astăzi balanța, Lumea naturii-0-Lumea omului, e destabilizată. Casa socială a Lumii omului, „templul” construit de om, e plin de oameni bolnavi, bătrâni și cei certați cu legea, alcoolici și narcomani și nu numai. Pentru ca o casă socială să devină Templu integrator, asemănător cu Imaginația creată de Profeți, a Templului Lui Dumnezeu, este nevoie de știință. Pe tot parcursul de dezvoltare a omului, credința și știința, ipoteza și teza, lucrau mână în mână. Credința cercetătorilor în ipoteza luată ca scop, era acel ghid care le dădea savanților impulsul muncii, iar practica – le confirma începutul. În timp, construcția fizică a Lumii omului se termină, dar prost, imprevizibil. Lumea omului nu prea corespunde construcției Lumii naturii, Lui Dumnezeu. Perfecțiunea eternă a naturii se confundă cu idealitatea muribundă. Astăzi această lume e plină de contradicții, trece prin o criză economică, ecologică, pandemică, politică și de încredere în om. Consecința clară oricui, despre această dezvoltare incompatibilă a omului cu natura, e dispariția civilizației date, ca și „casa socială” din filmul „Durac”. În Viața eternă de după moarte nu mai crede nimeni.
Totuși, omul modern deja e în gradul de a înțelege că existența lui e garantată de trei „corpuri”: biologic, spiritual și intelectual. Adică: 1.trupul, 2.sufletul și 3.Aura energetică. Aura este acea sferă în care ambele cele două „corpuri” se mențin unite în armonie: Trup-0-suflet.
Triada, este o structură auto similară a fractalilor. Fractalul este o figură geometrică, o copie miniaturală a întregului. Exemplu: sferă-punct; general-particular; tată-fiu. Aceste structuri bivalente sunt independente și pot fi percepute prin cifre. Oricare fractal, ca unitate integră, se reflectă în mintea omului ca structura, cu început și sfârșit, al șirului de cifre, 0-1-2-3-4-5-6-7-8-9-0, unde, 0, e cauza și consecința existenței fractalului. Această măsură e în dotarea oricărui om și folosită după voință. De obicei, ținta omului e centrul, 5, unica posibilitate de a cunoaște obiectul întreg și de a-l asuma ca balanță: (1-2-3-4)-5-(6-7-8-9). Trecerea, de le zero la cinci, reprezintă un salt în cunoaștere: de la sferă la punct (general - particular, dogma - axioma, ipoteza - teza, credința – știința). De aceea, acceptarea simbolului, -0-, în calitate unitate bivalentă, Aură (0) și relație(-), dă posibilitatea de a formula unități cognitive trinitare: bine-0-rău; societate-0-om, general-0-particular, undă-0-electron etc.
În așa mod, viziunea umană se schimbă. Centrul, 0, al balanței poate fi dirijat, stânga-0-dreapta. Omul nu mai este abandonat la o margine de natură sau societate, ci face parte din ambele, simultan. Și din natură, și din societate. Toate procesele din natură au loc la granița a celor două faze. Anume, prin venerarea relației, -0-, ca structură eternă, parte de centru din Sine însuși, a gânditorului. Triadele, bogat-0-sărac; deștept-0-prost, ne dovedesc axiomatic că oricare poziție a intelectului omului, poziție asumată de el din gradația bogăției materiale sau intelectuale, face parte din integritatea unității cognitive date. Și omul fizic, la fel, face parte din ea, dacă el e liber de superstiții, își asumă un astfel de intelect. Libertatea lui poate să se dezvolte numai în sfera acestei relații, -0-, montată între diferite cuvinte perechi, contradictorii sau complementare, pentru a trece în sus, de la un nivel, la altul. Această abordare e eternă, iar intelectul care o acceptă – etern și el, nemuritor.
În dependență de activitatea sa, omul își menține aura sa energetică, 0, la nivel perfect sau deformat. De aici, și sănătatea lui fizică și mintală. Tratarea Aurei ca corp intelectual are o importanță deosebită pentru că aura e invizibilă, iar judecata despre existența ei e posibilă numai prin analiza comportamentul uman, prin logica activității omului. Activitatea nu mai este ascunsă. E la vedere. De aceea, trecând pe lângă o troiță, omul contemporan ar trebui să „vadă” nu numai crucea, figura omului răstignit de pe ea, ci și Aura, -0-. Are și el, omul modern, o astfel de figură intactă, nedeformată?
Răspunsul se va găsi în Cartea Educației (Autoeducația). Apariția acestei cărți e programată de activitatea omului ca „corp intelectual”. Cunoașterea de Sine însuși, astăzi, se află la un moment important al deșteptării, al resetării minții vechi și acceptarea unei minți noi, visate de oricare om, minte capabilă la înțelegerea cauzei și consecinței existenței sale. Aceasta, se manifestă prin un extaz personal, bucurie și fericire, care îl ridică pe individ în slava integrității sale în Univers și lumea sa spirituală, proprie. Cele două corpuri, spiritual și intelectual, se unesc, vibrează, iar comportamentul uman devine adecvat naturii perfecte, iubitor de tot ce e viu, responsabil de anturajul său. Aceasta e o inginerie interioară, spiritual-intelectuală.
Dorești să trăiești într-o lume desăvârșită? Aceasta o poți realiza numai dacă vei practica calitatea unui om cu voință interioară, „oaie” din exterior, aflat în smerenie și ascultare pășind după Iisus. Dar totuși, deșteptat, generator constant ingineresc, spiritual-intelectual, al construcției pildelor lui Iisus: „Taie o bârnă (1-1), acolo (0) mă vei găsi! (1-0-1)”; „Ridică o piatră, acolo eu sunt!”, „În numele Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt!” etc, etc, etc… În toate pildele profeților, măsura matematică a armoniei, 1-0-1, te va duce prin sfera Realității de raționament, pentru că Realitatea faptică, cea pe care o construiești, oricum e cu păcat, iar iertarea păcatelor se va face numai, dacă nu ai încălcat limita admisă de natură. Apoi, vei „revela”, calcula matematic și indiciul perfecțiunii reale, personale.
Așa, să te ajute duhul tău intern, efortul și voința de a ști, de a cunoaște, trăi în armonie, integritate, putere divină însușită prin structurarea conștientizată, corectă, a cuvintelor, a legilor umane și divine, a principiilor logice, a alegoriilor Biblice și chiar a celor mincinoase cu care te confrunți. Atunci, vei merge alături de Hristos, intelectul Lui Iisus, fi unul ca El, ca fiu al Domnului. Asta se poate întâmpla chiar acum, folosind mintea veche „răstignită”, dotând-o cu Aură, -0-. Așa, vei deveni nemuritor cu duhul, cu intelect deșteptat, mântuit în viață, cu „minte nouă” ca El, Iisus. Doar, a spus El că va veni „a doua oară”.
Dar, omul zilelor noastre nu învață din tragediile altora. Nici, din filmul „Durac”, nici din viața lui Iisus și, nici, din măcar din lecția lui Noe. Iar de o insuliță proprie, nescufundabilă, în actualul ocean de informație, are nevoie fiecare. Unii păcătoși merg umiliți după Iisus în genunchi, ca robii. Alții, râd de ei în hohote. Și unii, și alții, la vederea titlului „Cartea Educației” îndată „pricep” că asta-i o „furtună într-un păhar de apă”, ca și oricare altă carte. Râd, probabil, și de invitația de pe pagina „Educația Complementară”, de pe Facebook, de a merge cu capul sus, mândri că se numesc Oameni, cu gândul aflat alături de Noe, de Iisus sau de simplul lăcătuși din filmul „Durac”. Oricum, fiecare se convinge zilnic că clădirea casei noastre sociale, Lumea omului, Templul fizic creat pentru Domnul, clădirea casei sociale, e fisurată și virusată, vibrează, va să cadă. Se știe, că în condițiile de existență a acestei lumi, o viață bună nu ajunge la fiecare. Profeții ne-au provenit de faptul că „e nebună înțelepciunea lumii acesteia”. Formularea conceptului „mintea nouă” se face prin includerea înțelepciunii în centrul contradicțiilor și ar putea dezvălui adevărul dezastrului general al omului contemporan: Segmentul de cunoștințe „pierdute” ascuns.
Isaia 61:1. „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc vești bune celor nenoriciți: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, și prinșilor în război, izbăvirea.”
Ce a inventat autorul în lucrarea sa Cartea Educației”? Nimic! Totul, deja era pregătit. Ca și la Iisus, generatorul Credinței creștine. Iisus s-a folosit de informația deja practicată, știută. Numai a structurat-o prin Puterea Sa. La fel, a făcut și deținutul american Cornelius Croca, care „a scris” în închisoare lucrarea sa, „Merele verzi”, fără cerneală și hârtie albă, lipind-o din ziarele cotidiene, alegând structuri fractalice, cu o foarfecă și lipici. Prin Puterea Sa. Așa, și fiecare din noi, ca și întemnițatul Croca, Iisus sau Noe, își poate obține libertatea mintală folosind ziarele sale, cărțile sale religioase sau cele științifice. Prin Puterea Sa. Astăzi, în perioada dezvoltării și răspândirii informației, fiecare din noi e prea deștept pentru a învăța de pe la alții, copia cunoștințele altora. Fiecare, „știe”! Cu adevărat, fiecare din noi se dorește a fi explorator independent, Unul autentic.
Asta e în Puterea lor, și a Profesorilor moderni. Ei pot iniția această „minte nouă” cu mult înainte ca elevii să devină „analfabeți funcțional”(peste 40% din elevi). Suntem diferiți, fractali între fractali, și asta, prin comunicare, ne unește. Așa, „Noul legământ” cu Dumnezeul nevăzut (vezi: Evrei 8.10-12 (Israel, se citește: Isra El „Calea spre Dumnezeu”), se însușește. Lumea omului din clădirea „casei sociale” fisurate, poate obține a sa pereche, mirele, Casa socială a comuniunii spiritual-intelectuale, posibilitatea de a crede în nemurire.
Victor Deleu 07.12.2021
Victor Deleu
32m ·
#Logica omului și Logica Domnului
1.Logica omului
O mare problemă au oamenii cu logica. Nu se înțeleg între ei. De aceea, ei sunt conduși prin teama față de Dumnezeu. Dar, deoarece Domnul e nevăzut, nici aici înțelegere nu este. Astfel, oamenii sunt conduși nu numai prin teamă, dar și prin frica față de liderii lor, de Legile inventate de om. Singura ființă de pe pământ care trebuie condusă, deoarece e lipsită de independență, e omul. E logic?
Oricare Logica se începe din interiorul nostru propriu, din logica personală. Logica oficială numai continuă de aici, din milioanele de logici manifestate, unite în una. Ar trebui! Nu e așa? Cu adevărat, suntem dispersați. Dacă logica socială e diversă, apoi Logica interioară, numai teoretic e Una. Asta e voința comună de a trăi în egalitate, frăție, armonie. Dar, practic acest vis nu prea se împlinește. Așa, începutul Logicii sociale ar trebui să fie unul de raționament, AXIOMĂ, un început inițiat din logica noastră comună, interioară sau intimă, Una. Logica intimă, e Logica Domnului.
Acum, când dai să vezi care sunt „Principiile logice ale gândirii”, apoi numai Axiome nu le poți numi. Unele popoare le numesc Principii, altele - Legi. Interpretările lor sunt făcute după păreri, subiectiv, practică relativă, demonstrații bazate pe structura limbilor și tălmăciri de cuvinte. Logica civilizației noastre e dogmatică. La fel, ca și credințele religioase. Hai să vedem, ce ne spune DEX-ul?
Logica: 1 Știință a demonstrației, al cărei obiect este stabilirea condițiilor corectitudinii gândirii, a formelor și a legilor generale ale raționării corecte.
CUVẤNT, cuvinte, s. n. 1. Unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) și a unui complex sonor; vorbă.
credința [At: DOSOFTEI, V. S. 23/b / Pzi: ~țez / E: credință] (Îrg) 1 vt A adeveri. 2 vt A întări spusele cuiva Si: a credinți (2). 3 vt A încredința. 4 vt A da în grijă. 5 vt A credita. 6-7 vtr A (se) creștina. 8-9 vtr A (se) logodi.
Ce ne spune DEX-ul? El ne spune următoarele: „Eu vă dau cunoștințe faptice obținute prin practica de viață a mai multor generații, dogme prin care încercăm să înțelegem ceva din viața aceasta.” Deci, asta e realitatea faptică construită de om. Asta e logica omului: Dogmele. O știință pusă pe credință.
Dar, mai există o realitate, una complementară, nestudiată. Cea de raționament. Există o logică axiomatică, generalizată. Iată reperele ei. Să folosim următoarele afirmații:
1.Există simpla afirmație logică, care nu contrazice DEX-ul, că cuvântul e un sunet convențional, vibrație, 1-0-1;
2.Există credința precum că fapta și raționamentul ei sunt integrate. Balansate fiind prin cuvânt (faptă-raționament), ele pot fi structurate în perechi, două câte două, adecvat naturii. Adică unite una cu alta prin un salt, 0,: raționament-0-faptă; electron-0-undă; noapte-0-zi.
3.Există logica generalizată, o știință-axiomă care nu trebuie demonstrată („a demonstra” (axioma), probabil vine de la „demon”). Logica generalizată e o Axiomă: Universul e coagulat din fractali și totul e în armonie.
E evident că #Universul se află în mișcare ciclică, în vibrație și ritm. La baza logicii Universului e cercul din care evidențiem balanța corpurilor cerești. Anume, Balanța celor două contrarii, lumină-0-umbră, stă la baza armoniei fractalilor și eternității Universului fizic. Dar, balanța dată nu este folosită adecvat în activitatea umană.
#Omul e departe de #perfecțiune. El nu alege adecvat #armonia, asemănarea sa cu natura. Folosind realitatea de raționament, oamenii ar putea folosi cuvintele sale adecvat pentru a avea faptic una și aceiași înțelegere a naturii. Ei vor accepta balanță-axiomă; raționamemt-0-faptă; logica Domnului-0-Logica omului. Logica generalizată e pusă la baza trupului fiziologic. Îl putem „descoperi” ca fractal biologic, un corp frumos irațional care încă nu deosebește idealul de perfecțiune sau morala de etică. Această logică poate fi folosită și la formarea intelectului intim, ca reflector al fractalilor, cuvintelor paerechi (perfect-0-ideal). În logica sa personală observăm balanțele: trup-0-suflet: trup-0-spirit; trup-0-intelect. Așa, starea spiritual-intelectuală, sufletul și intențiile pot fi controlate prin această structură, spirit-0-intelect (intuiție-0-logică), fractal al logici generalizate, interioare, intime.
Logica generalizată e necesară pentru a nu mai dispersa lumea în dușmani: a săi și străini, deștepți și proști, bogați și săraci. Actuala dispersie socială e formată din percepțiile faptice ale realității (artificiale) create de om. Realitatea reală e alta. Realitatea de raționament e alta, intimă, a altei realități, a realității structurate, adecvate naturii, una (realitate de raționament-0-realitate faptică; bogat-0-sărac).
Așa, de exemplu, #săracii vor înțelege că nu bogații sunt de vină în sărăcia lor, ci capacitatea lor de a gândi integrat, logic, generalizat. Educația omului se va vedea ca pe o problemă socială dotată cu răspuns corect, anunțat deja prin triade, pentru a verifica logica cu care a fost gândită problema.
De exemplu, vom înțelege de ce filantropul Bill #Gates vrea să-și căsătorească fiica cu un om bogat. El respectă oamenii bogați nu pentru bani, ci pentru capacitatea lor de ai căpăta, înmulți și gestiona banii. Din altă parte, vom înțelege și comportamentul familiei sărace ajutată de Gigi #Becali: o casă mobilată, modernă, dotată cu toate cele necesare de la electrocasnice și până la veselă, în trei ani de zile consumată, golită, vândută pe părți. Sau, „privatizarea” sutelor de uzine românești în perioada de după anul 1989.
Așadar, logica omului e asta. Iar armonia socială nu va exista dacă nu va fi cunoscută logica intimă, generalizată, Logica Domnului, baza realității de raționament, punctul de raționament-axiomă. Omul „modern” nu mai poate sta la poarta destinului. Modele ale Logicii Domnului din jurul lui sunt prea multe pentru a nu se deștepta.
2.Logica Domnului….. (continuă pe pagina „Educația Complementară”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu